Daca nu s-ar fi întamplat

Capitolul 1

In prezent:
Hailey:

-Haide Hailey,daca nu vii o sa intarziem!
-La naiba! Vin acum,oricum petrecerea nu pleaca nicaieri! spun repede si imi iau telefonul de pe noptiera. Ma uit din nou in oglinda ca sa fiu sigura ca arat bine. Sunt gata de plecare!
Ies din dormitorul meu si il vad pe Edan stand pe fotoliu,mancand prajitura pe care am cumparat-o pentru petrecere.
-Ce crezi ca faci? zic si izbucnesc in ras.
-Ce era sa fac?Imi era foame. E vina ta ca nu ai venit mai repede. Apropo,arati bine!
-Sa stii ca nu e usor sa fac ceea ce vezi. Asa ca nu ma mai invinovati si hai sa mergem!
Ma indrept spre usa cand Edan ma intreaba daca mai iau prajitura.
-Neah, ti-o las tie!
-Esti cea mai tare!
Pana la urma ajungem in masina lui Edan,un jeep negru pe care il ador. L-a primit de la mama lui cand a implinit 18 ani. Edan a fost unul dintre primii mei prieteni inca de cand m-am mutat in Chicago. Este inalt,are ochii caprui si par brunet. Este un om bun,loial si pot conta pe el. Si sa nu mai vorbim despre faptul ca e si bine facut, datorita innotului. Mereu se lauda cu asta in fata mea si imi spune ca ar trebui sa ma apuc si eu de un sport.
Ajungem in fata casei lui Noah. Este un baiat inalt,cu parul saten deschis si cu ochii verzi-albastrii. Da,este un baiat frumos,dar nu lasa pe nimeni sa se aproprie de el.Mereu da petreceri,dar nu se distreaza. Doar sta intr-un colt pe o canapea inchisa la culoare,singur,ca si cum ar fi pedepsit. Si pe langa toate astea,are si 2 oamenii care ii tin la distanta pe ceilalti,dar nu prea le inteleg rostul din moment ce Noah e mai musculos decat ei.
Casa lui este enorma cu doua candelabre de-a lungul holului , cu diferite tablouri si portrete ale unor rude , care trebuie sa valoreze o gramada. Holul da spre sufrageria imensa care are un semineu facut din piatra si o canapea lunga din piele. Ma intreb cum nu se ingrijoreaza cand face toate petrecerile astea ca nu cumva sa se distruga ceva din casa. La etaj sunt multe dormitoare in care se joaca invitatii. El sta singur in casa asta imensa , fiindca parintii lui calatoresc mult.
-Buna,Jonas! Ce mai faci? Spun zambind cand il vad la intrarea casei lui Noah.
-Buna,Hailey! Bine ,merci.
Jonas este un baiat bun,de gasca si are niste tatuaje foarte misto pe mana stanga. Cel mai mult imi place cel cu o sageata ce are pe ea un sarpe.Intotdeauna vine la petrecerile lui Noah , pentru ca erau foarte buni prieteni inainte sa i se intample lui Noah cel mai rau lucru posibil. Inainte de acel moment,el era sociabil si dadea petreceri ca acestea,dar diferenta era ca atunci chiar se distra.

Edan vine langa mine cu doua pahare de bere. Pare putin tensionat. Probabil vreo fata nu l-a bagat in seama.
-Esti bine?il intreb putin amuzata de situatie.
-Ce? Da, sunt bine. Vrei sa jucam ceva? Ma cam plictisesc.
Inainte sa ii pot raspunde il aud pe Jason cand ne striga:
-Veniti la beer-pong?
Dau din cap in semn ca da si ne indreptam toti trei catre
un grup de adolescenti adunati in jurul unei mese ,majoritatea dintre ei deja ametiti.
Joc prima runda impreuna cu o fata pe care nu am mai vazut-o niciodata ,dar care pare genul unei petrecarete.In pauza de la joc ne cheama pe mine,pe Edan si pe Jonas langa ea.
-Haide sa facem jocul mai interesant. Cea care pierde dintre noi doua trebuie sa se duca sa vorbeasca cu Noah.
Stau putin pe ganduri pana sa-i raspund,dar dintr-un anumit motiv ascuns ,accept.
-Minunat! De-abia astept sa vad ce o sa se intample!
Edan si cu Jonas vin spre mine dupa ce ma indepartez putin.
-Ai innebunit? Cum sa accepti asa ceva?
-Nu-i asa de rau... ii spun incet,dar de fapt sunt inspaimantata.
Trece o jumatate de ora,jocul e pe sfarsite si imi e teama ca voi pierde. Cand am acceptat intelegerea cu fata asta ,nu m-am gandit deloc la faptul ca e a doua oara cand joc beer-pong,iar pentru ea pare ca e rutina zilnica. Prima oara cand am jucat a fost acum o luna,cu Edan la o alta petrecere si cred ca ma lasase sa castig.
Este randul adversarei mele sa arunce mingea si din pacate pentru mine nimereste in pahar. Stau putin sa ma gandesc la ce tocmai s-a intamplat. Tocmai am realizat ca va trebui sa vorbesc cu un baiat respingator care nu baga in seama pe nimeni. Edan vine spre mine , ii iau paharul de bere din mana si il beau repede. Ii vad pe toti din jurul meu cum se uita la mine. Fata cu care am jucat are o privire patrunzatoare.
-Ce mai astepti? Ti-e frica?
Daca urasc ceva mai mult decat faptul ca am acceptat aceasta intelegere,e faptul ca nu imi place sa mi se spuna ca "mi-e frica". Pentru mine teama a ramas in trecut.
Ma indrept spre locul in care sta Noah. Ma opresc la jumatatea drumului. Il vad cum se uita pe fereastra ca si cum ar vedea ceva ce noi nu putem.Sta in intuneric, singur, si il privesc. Singura sursa de lumina este de la o lampa care ii lumineaza o parte a chipului.Imi continui drumul spre el ,dar cu o alta parere.
-Buna,sunt Hailey. Fac cu cunostinta cu el si ii intind mana.
-Si eu nu vreau sa vorbesc cu tine. Spune si isi intoarce capul.
-Uite,stiu ca inca esti trist,dar trebuie sa incerci sa treci peste. Nu poti schimba nimic. Spun si imi dau seama ca nu ar fi trebuit. Nu pot sa-l ajut sa fie din nou cum era doar cu niste cuvinte spuse de un strain.
-Ce stii tu? Macar ai cunoscut-o? Ai iubit-o? El incepe sa vorbeasca din ce in ce mai tare si se ridica. Habar n-ai cum ma simt!
-De fapt,stiu, zic eu luandu-mi inima in dinti. Bunica mea a murit acum un an. Ea a fost persoana care m-a invatat tot ce stiu despre viata. Cand parintii mei erau plecati sa lucreze , stateam amandoua si vorbeam. A fost unul dintre cele mai grele momente din viata mea atunci cand a murit. Dar stii cine m-a ajutat sa trec peste? Lyla. Da,fata pe care tu crezi ca nu am cunoscut-o.
Si o lacrima incepe sa curga pe fata mea.
-Oh,nu stiam...Imi pare atat de rau,habar nu aveam...
El chiar imi spune asta? Nu ar trebui sa vorbesc despre acel moment. Noah se uita in ochii mei verzi.
-Ar fi mai bine sa plec.
Ma indrept spre prietenii mei cand aud ca cineva ma striga.
-Hailey,asteapta!
E Noah. Ce vrea si de ce vine dupa mine? Ma opresc din mers. Toata lumea se uita la el. Se aproprie de mine.
-Putem sa vorbim? Intre 4 ochi?
El ma conduce in bucatarie. Totul este alb-negru. Pur, dar nu.
-Frumoasa bucatarie, spun atingand blatul alb de marmura.
-Da, mama are gusturi bune.
Ia o sticla de bourbon dintr-un dulap si toarna bautura in pahar. Ma uit la el nedumerita ,pentru ca nu inteleg de ce a vrut sa vorbim. Observa ca il privesc lung.
-O, ce urat din partea mea. Imi intinde sticla de whiskey.Vrei?
-Nu ,merci.
Zambesc cu coltul gurii. Cred ca ma vede,dar continua.
-Imi pare foarte rau pentru mai devreme. Chiar nu stiam de bunica ta, dar stiu cum te simti.
Spune si ia o gura de whiskey.
-Da, dar diferenta dintre tine si mine este ca eu stiu ca nu pot aduce mortii inapoi. La naiba, am fost rea. Ce vreau sa spun, Noah, e ca trebuie sa iti continui viata, sa fii fericit. Poate chiar sa si zambesti. Lyla asta si-ar dori, sa iti traiesti viata asa cum a facut-o si ea.
Se uita la mine ca un copil care se uita la prima floare care apare primavara. Cu speranta,deoarece stie ca un nou sezon este pe cale sa inceapa,dar si cu tristete, fiindca stie ca nu va mai vedea zapada prea curand.
-Da, poate ai dreptate. Poate ar trebui sa incep un nou capitol din viata mea, dar este greu... Au trecut doar trei luni de cand a murit Lyla, dar de ce iti spun tie asta? zice si iese din bucatarie.
Cu un minut in urma isi cerea scuze pentru ceea ce mi-a zis si apoi s-a enervat... Ce e in neregula cu el?Este Noah. Imi spun si ma duc la grupul meu.
-Ce ti-a spus? ma intreaba Jonas si isi pune bautura pe masa.
-Ummm...nimic. Doar voia sa stie cine sunt,mint eu.
-Si voia sa te intrebe asta in privat? spune Jackie, iubita nesuferita a lui Jonas. Minti! Ma acuza ea.
-Deci e o conversatie privata. Spun si imi deschid telefonul. Ma intorc catre prietenul meu cel mai bun. Este 1 dimineata, Edan. Jonas eu cred ca o sa plec, sunt obosita si am scoala maine.
-Du-te si invata, asta e singurul lucru la care te pricepi. Jackie spune si isi da ochii peste cap,apoi il saruta pe iubitul ei.
-Si intr-o zi vei curata podele pentru mine, spun incet in timp ce ma indrept spre usa.

Intru in masina si pornesc muzica. Se aude "Matame de Antonia". Incep sa cant.
Dintr-o data, telefonul meu incepe sa sune. Sigur e Edan care vrea sa ma intorc la petrecere pentru ca s-a intamplat ceva "minunat'". Dar nu este el. Este un numar necunoscut.
-Cine e? intreb eu.
-Ai grija!
Si persoana respectiva inchide.
Cine a fost? Era vocea unei fete. Poate a fost o gluma. Nu ma mai gandesc la asta, pentru ca e o prostie. Cine face glume la telefonin secolul 21?
Ajung in cele din urma in fata blocului in care stau. Ies din masina si merg direct in apartament. Incui usa si pun cheile pe o masa. Ma duc in dormitor, imi iau pijamalele mele cu "Friends" si ma duc in baie sa fac un dus.
Ma gandesc la Noah. Vorbea serios cand a spus ca va incepe un nou capitol? Dar dupa ce a spus asta, a devenit distant. Trebuie sa nu ma mai gandesc la el, pentru ca oricum este o pierdere de timp. Ma sterg cu prosopul, imi pun pijamalele si ma duc la culcare.