Daca nu s-ar fi întamplat

Capitolul 4

Noah:
Inainte sa imi dau seama, Hailey ajunge langa mine.
-Noah,tu ma eviti? Ma intreaba ea cu fata crispata. De ce ma intreaba asta? Normal ca o evit, dar vreau sa fiu in preajma ei in acelasi timp.
-Nu, de ce? mint eu si ma uit drept la drumul din fata, pentru ca stiu ca daca m-as uita in ochii ei si-ar da seama ca nu spun adevarul.
-Nu stiu. Pari distant. Adica...
Pare putin nesigura pe ea, dar tot ce pot sa zic este:
-Si ce ar trebui sa vorbesc cu tine, Hailey? Zic cuvintele foarte raspicat.
Sa ma lase dracu in pace. Trebuie sa plece. Eu trebuie sa plec. La naiba, unul dintre noi trebuie sa o faca.
-Acea zi a fost o greseala, continui eu sa spun. Nu trebuia sa luam pranzul impreuna si dupa toate celelalte lucruri. Zic uitandu-ma la fata ei. Pare socata.
Poate daca ii zic aceste lucruri, va plange si va pleca. Nu vreau sa mai am vreodata pe cineva la care sa tin foarte mult.
-Nu ma mai urmari! Spun ridicand mainile in aer si imi dau seama ca de fapt eu o urmaresc. Jonas imi spusese ca va fi si Hailey aici si asa m-a convins sa vin.
Ma mai uit o data si are aceeasi fata socata ca acum doua minute. Fetei asteia nu i s-a spus niciodata sa lase oamenii in pace? Plec de langa ea, lasand-o doar cu acele vorbe goale pe care le-am spus mai devreme. Inainte sa apuc sa fac un pas,ea ma prinde de brat si ma face sa ma uit in ochii ei stralucitori. Acei ochi! Pentru o secunda nu zice niciunul nimic, dar ea strica momentul.
-Ce vrei sa spui, Noah? Dupa pranzul pe care l-am luat pentru ca TU ai vrut, m-ai dus la tine acasa IMPOTRIVA vointei mele! Ti-am povestit un film intreg in timp ce tu ai mancat un bol intreg de floricele si mie nu mi-ai dat niciuna, am facut clatite, m-am imbracat cu un tricou de-al tau care imi aminteste de faptul ca nu mi-ai adus hainele inapoi! Si sa nu uitam de partea cu faina si fumatul! Imi zice nervoasa fata cu 10 centimetri mai scunda decat mine si ma priveste drept in ochi.
Nimeni nu s-a mai uitat in ochii mei asa cum o face Hailey acum. Nici macar Lyla. Ea ma privea cu blandete, imi mangaia obrazul si imi spunea ca ma iubeste. In schimb, Hailey are o privire rece si serioasa incat ma face sa fiu si mai interesat de ea.
-Ceva normal,continua Hailey sa zica. Ceva ce...prietenii fac de obicei.
A evitat cumva sa spuna cuvantul "prieteni"?
-Da,unii prieteni fac asta. Dar eu nu fac clatite cu prietenii mei. Zic si imi dau ochii peste cap.
-Atunci ce sunt eu pentru tine?
Hailey ma intreaba si impietresc. Atunci imi dau seama ca nu exista un cuvant care sa descrie ce se intampla intre mine si ea. Isi pune degetul aratator pe pieptul meu si se uita la mine serioasa. Doamne, cat de dificila poate fi! Si asta ma atrage.
-Tu... tu esti... prietena mea. Un prieten mai diferit care ma invata sa gatesc. Un prieten care...
-Ok, am inteles. Sunt o amica. Spune facand un pas in spate si se uita in alta parte.
Ma doare sa o vad asa. Dar ea isi schimba imediat starea de spirit sau poate doar vrea sa para asa.
-Acum,sa conducem! Eu conduc!
-De ce tu?
-Pentru ca tu mi-ai aratat deja cum conduci! E randul meu!
***
-4 bilete,spune Jonas. O runda tine 10 minute, ne zice si ne da 2 bilete.
-Acum, sa conducem! zice Hailey cu o fata atotstiutoare si entuziasmata si ia biletele din mana lui Jonas.
Nu am mai intalnit o fata asa de nerabdatoare sa conduca. Uite inca un lucru care imi place la ea. E diferita!
Ea se indreapta spre o masina rosie care are semnul de la Mercedes pe ea. Imi face semn cu mana sa vin si eu urmez ordinele. Se aseaza pe locul soferului.
-Va rog sa va puneti centura! Eu voi fi soferul dumneavoastra in aceasta seara minunata. Imi puteti spune numele dumneavoastra?
Un zambet imi apare pe fata incontrolabil si decid sa ii fac jocul.
-Noah. Noah Walker. Spun si mimez ca imi pun centura de siguranta,pentru ca se pare ca nu exista una. Ăștia nu s-au gandit ca exista si nebune care vor sa conduca chestiile astea si poate se gandesc sa aduca pe cineva cu ele.
-Imi pare bine sa te cunosc, Noah Walker. Bucurati-va de plimbare! Spune si imi zambeste, iar eu zambesc si eu la randul meu. Si cu ce ocazie va aflati aici?
-Am venit cu prietenii mei vechi, deoarece nu aveam ce face in seara asta. Mint eu.
-Nu stiam ca vii, zice Hailey cautandu-i din priviri pe ceilalti doi prieteni.
-Da... A fost ceva pe moment. Am decis sa vin cu 5 minute inainte sa plecam.
-Aha. Si ce facem dupa asta? Ma intreaba cu privirea atenta la "trafic" si intoarce volanul.
Hai la mine acasa. Stiu ce putem face acolo.
-Nu stiu. Eu nu am planuit nimic.
Dupa ce terminam cu prostia asta de masinute, Jackie si Jonas ne anuta ca ei merg acasa, pentru ca le e somn. Nu le e somn, doar nu vor sa spuna in gura mare ca merg acasa sa si-o traga. Eu si Hailey ramanem singuri.
-Si acum ce facem? ma intreaba bruneta, iar eu ma asez pe o banca de langa parcare.
-Nu stiu. Nu esti cam mica sa stai pe afara la ora 1 noaptea?
Vad cu coada ochiului cum Hailey se intoarce cu fata spre mine,cu mainile in san si cu o privire enervanta.Ma abtin sa nu rad.
-Sunt mai mica decat tine cu 1 an. Doar 1 an.
-De unde stii? Ma spionezi cumva? o acuz eu.
-Jonas mi-a spus.
-Da? Zic ridicandu-mi o spranceana. Si ce ti-a mai spus? zic si ii fac semn cu mana sa se aseze langa mine.
-Mai nimic. Nu prea te cunosc, ma lamureste ea cu o privire indiferenta si vine langa mine. Miroase asa de bine fata asta, de zici ca stai in mijlocul unui camp cu flori.
-Si nu vrei sa mai stii nimic despre alteța mea?
-Incerci sa fii dragut, dar nu prea iti iese.
-Mereu am fost dragut cu tine si de obicei nu sunt cu nimeni.
-Atunci de ce cu mine? ma intreaba Hailey si isi intoarce capul spre mine. Este asa de frumoasa cu buzele ei rozalii si pline care asteapta sa fie sarutate de cineva, adica de mine, si cu ochii ei verzi care stralucesc in lumina felinarelor. Deci?
Ma trezesc din vraja pe care a aruncat-o asupra gandurilor mele.
-Pentru ca esti prietena mea, normal. Spun eu repede pentru a pune capat acestei discutii.
Daca i-as spune ca o plac, ceea ce nu e adevarat, stau in limba dupa ea, as speria-o si cel mai probabil ar lua-o la goana. De cand am vazut-o la petrecere, cand a venit spre mine sa imi spuna acele cuvinte, pur si simplu nu am mai putut sa imi iau gandul de la ea. Probabil din cauza faptului ca este asa de curajoasa, fiindca a fost singura persoana care a avut tupeu sa vina la mine sa imi spuna sa ma trezesc dracului din hibernare. Sau poate din cauza faptului ca pare asa pura, desi nu e chiar asa pura cum crede lumea. Nu ma refer la ea ca e "pura" in sensul ca nu se aseamana cu nimeni, ci ca e un dracusor, de fapt, deghizat in ingeras. A luat parte la intreceri ilegale, la naiba, a castigat una.
-Hai sa plecam de aici! zic eu dupa cateva momente tacute. Foarte tacute.
-Ma duci acasa? intreaba Hailey fara sa ma priveasca.
-Inainte de asta vreau sa te duc undeva. Spun in timp ce ma ridic de pe banca.
-Sper ca nu la tine acasa, din nou, sper. Nu am chef de surprize ciudate.
-Nu, de data asta nu. Sau poate mai tarziu, cine stie... zic si ii fac cu ochiul in timp ce ea isi da ochii peste cap.

E trecut de 1 noaptea, iar eu conduc pe un drum din mijlocul pustietatii, la dreapta mea cu fata de care imi place ,aproape adormita. Nu, nu fata de care imi place. Fata pe care o simpatizez. Dar nu imi pasa. Mai am jumatate de kilometru si ajung la destinatie. Nu stiu de ce o duc in acel loc. Nu mai stie nimeni de el. L-am descoperit cand aveam vreo 14 ani si veneam sa ma dau cu bicicleta. Este un deal de unde se vede tot Chicagoul, unul dintre cele mai frumoase locuri din acest oras.
Cand parchez masina, Hailey se da jos si pare uimita.
-Este absolut uimitor, Noah! Spune si se intoarce spre mine dandu-si o suvita de par dupa ureche.
-Da, este, spun in timp ce o privesc si ma sprijin de masina.
"Dar nu din cauza privelistii, datorita tie" imi spun in minte.
-Vino, ii zic batand cu palma pe caroseria masinii mele.
-Merci, o aud pe Hailey bodoganind si se aseaza langa mine. Ti-a spus cineva ca ai putin accent britanic?
-De unde stii? intreb eu repede.
-Ce... De unde sa stiu ce?
Ah, nu stie.
-Nimic. Mama e din Italia, iar tata din Anglia. S-au mutat aici, in Chicago, impreuna, dupa ce s-au casatorit.
-Ai fost vreodata in Anglia? ma intreaba Hailey curioasa.
-Da, vara trecuta am fost eu si... Lyla. Atunci a fost ultima oara cand am fost acolo. Lyla... zic in mintea mea. Da... Este o tara frumoasa, ar trebui sa mergi acolo, spun si ea imi zambeste. Brusc ma simt mai bine. Pe unde vrei sa calatoresti?
-Hmmmm... Peste tot, in special in Bora Bora. Zice ea in timp ce afiseaza un zambet pana la urechi si isi da capul pe spate, parul ei fiind luminat de lumina unor felinare.
-Wow. Super!
-Nu imi spune ca ai fost si acolo.
-Nu iti voi spune. Ma uit in ochii ei verzi. Nu iti voi spune cat de frumoasa este acea apa turcoaz... ma apropii de ea, atat de aproape incat ii aud respiratia deodata cu a mea. E emotionata. Imi place ca este asa in preajma mea.
-Mai spune-mi, imi sopteste Hailey.
Ochii imi coboara asupra buzelor ei.
-Nu iti voi ruina surpriza. Zic si ma intorc la pozitia mea initiala. Vei merge acolo si vei vedea cu proprii tai ochi.
-Desigur, imi spune bruneta si se ridica.
-Se face tarziu.
-E deja tarziu. Imi face ea remarca.
-Vrei sa mergi acasa? o intreb eu putin dezamagit ca vrea sa plece.
-Cred asa ar fi cel mai bine.
O privesc si vad ca am fost asa de absorbit de ochii ei incat nu mi-am dat seama ca ii este frig. Ma duc repede spre portbagaj si iau hanoracul meu pe care l-am primit de la echipa de hockey a liceului. L-am purtat seara trecuta, dar nu cred ca o sa isi dea seama. Doar miros bine! Ma indrept spre ea si i-l dau. Se uita spre mine nedumerita, dar mi-l ia din mana pana la urma.
-Merci, spune ea repede si si-l pune. Ii este cam mare, dar ii sta mai bine decat imi sta mie. Putem sa plecam, te rog?
-Da, bine.
Urcam in masina si nu schimbam nicio vorba. Pe la jumatatea drumului imi dau seama ca nu stiu unde sta.
-Unde locuiesti? o intreb, insa nu raspunde. Hailey? A adormit.
Si ce se presupune ca ar trebui sa fac acum? Am doua variante:sa o trezesc din visele ei, care cred ca sunt despre mine, desigur, si sa o intreb unde sa o duc sau sa o duc la mine acasa. Ma uit la ea. Doarme asa de frumos, incat hotarasc sa nu o trezesc. Ca un gentleman ce sunt, o voi duce la mine acasa.
Portile negre de la intrarea in curtea casei mele se deschid, iar eu imi parchez masina in garaj. O iau pe Hailey incet in brate si urc pana la etaj cu ea. Deschid usa camerei mele si o asez pe pat. Arata asa de inocenta! O sarut pe frunte. Are o piele asa de moale, asa de catifelata. Ma intreb cum ii sunt buzele.
-Noah? Hailey zice adormita deschizandu-si ochii, dar ii inchide repede la loc. Cand eu va spun ca ma viseaza...
Nu ii raspund. Ma mai uit o data la ea si parasesc camera cu pasi mici, fiindca nu vreau sa o trezesc pe frumoasa adormita.