Daca nu s-ar fi întamplat

Capitolul 16

Nu am mai vorbit cu Noah de la intamplarea de la universitate. Eu am venit singura cu masina, chiar daca Liam s-a oferit sa vina sa ma ia. Cand ajung la locul de plecare ii vad pe cei doi baieti din viata mea. Cand am decis sa ma mut in Chicago nu aveam in plan si un triunghi amoros, dar banuiesc ca nu stii niciodata unde te duce viata.
In drum spre Vegas niciunul dintre noi trei nu am prea vorbit. Noah a insistat sa mergem cu avionul sau, chiar daca stia ca Liam pregatise de mult timp pe cel familiei lui pentru aceasta plecare. Inca nu i-am spus lui Liam ca nu am sentimente prea puternice fata de el, ca ceea ce simt pentru Noah este mult mai profund. In avion, Liam se asezase langa mine si ma tine in brate tot drumul. La un moment dat se intoarce spre mine ca sa ma sarute, iar eu il sarut rapid pe buze si ii spun ca vreau sa dorm, fiindca sunt obosita. Nu puteam sa stau in bratele lui Liam când baiatul de care imi placea cu adevarat statea in fata mea si ma privea. Când ajungem in Vegas, Noah ne spune ca eu si Liam putem astepta in aeroport pana când el o ia pe Michelle.
*
In schimb, drumul spre Aspen, Colorado nu a fost asa de linistit. Michelle vorbea intr-una despre cat de mult ii place in Vegas si ca viata ei este mult mai buna de când s-a mutat acolo si ca ar vrea ca si Noah sa se mute acolo impreuna cu ea. Când Noah a auzit acele cuvinte s-a uitat la mine, apoi la ea si i-a spus ca nu poate sa lase tot ceea ce are in Chicago in urma, mai ales ca dupa ce va termina facultatea planuieste sa isi deschida o firma in orasul sau natal. Mereu am crezut ca persoanele care vorbesc despre cat de fericite sunt, sunt de fapt foarte nefericite. Si din aceasta categorie face parte si Michelle. Din putinul timp pe care l-am petrecut cu ea, mi-am putut da seama ca ea incearca sa se dea foarte interesanta purtând haine care-i fac pe baieti sa intoarca capul si vorbind despre prietenii sai bogatasi. Inca ceva ce nu imi place la oameni: cand se dau mari ca se stiu cu cine stie cine.
- Ce vreti sa facem in seara asta cand ajungem la cabana? ne intreaba Michelle punandu-se in poala lui Noah.
-Am putea merge cu telecabina, spune Liam intinzandu-se dupa paharul sau cu apa.
-Suna bine, ii zic eu zambind si imi da un pupic pe obraz.
Si asa si facem. Am ajuns la cabana in jurul orei 4 dupa-amiaza, ne-am lasat bagajele in dormitorele imense, cu paturi din lemn de stejar si cu blani de urs pe post de covoare pe jos. Totul era facut din lemn. Fiecare dormitor avea un balcon pe care erau doua scaune si o masuta de cafea. Baia era una mare, moderna, cu cada si dus din sticla. Fiecare cuplu avea cate o camera, fireste. Dormitorul meu si a lui Liam era la capatul coridorului, iar a lui Noah si a lui Michelle era langa scari, asa ca de fiecare data cand trebuia sa cobor sau sa urc scarile trebuia sa trec pe langa camera lor. Dupa ce am studiat cabana inchiriata de Noah timp de 2 ore, am plecat cu masina spre telecabine. Este mai intuneric decat ma asteptam si peisajul este acoperit de luminile unor felinare foarte mari.
- Trebuia sa iti iei o geaca mai groasa, Hailey...imi zice Liam si este pe cale sa isi dea geaca jos de pe el, insa eu il asigur ca sunt bine.
Ca de obicei...
Urcam pe rand intr-o telecabina verde si ne asezam. Noah se aseaza langa mine si ma priveste, iar apoi, isi intoarce privirea catre peisajul minunat. Liam incearca sa faca conversatie spunand cate ceva despre aceste locuri si cand au fost fondate. Deodata, telecabina se opreste si luminile se sting. Nu poti sa vezi aproape nimic.
-Ok...ce se intampla? Intreaba Michelle uitandu-se pe geamurile telecabinei.
- O pana de curent, probabil. Nu va dura mult, ne asigura Liam.
Au trecut 10 minute. 20 de minute. 30 de minute.
- Mai asteptam mult aici? Intreaba din nou Michelle cu o voce plictisita in timp ce se joaca cu o suvita de par. Liam incepe sa ii vorbeasca spunandu-i ca nu vom mai sta mult pe loc.
Imi intorc capul spre Noah si privirile noastre se intalnesc. Ma uit in ochii lui verzi si vad tristete. Vad ca e ranit si stiu ca sufera din cauza mea. Este ceva inexplicabil ce vad in acei ochi verzi minunați. In acelasi timp vad iubire, speranta, tristete, ranire. Toate in aceasi persoana, toate in acelasi timp. Toate cauzate de mine! In timp ce ma uit in ochii lui si constientizez cate sentimente i-am provocat lui Noah, acesta isi pune mana pe piciorul meu.
- Shhh, imi zice el si imi sterge lacrima de pe obraz. Nu acum, aici, zice uitandu-se catre Michelle si Liam, cu ei.
Mi-am sters lacrima si am inceput sa zambesc. Un zambet nervos, care ascunde durere, unul care nu inseamna fericire, ci suferinta, una greu ancorata in inima mea care nu va disparea prea curand. Si probabil e mai bine sa zambesc. Pentru ca nimeni nu te intreaba de ce esti fericit. Oamenii te intreaba de ce esti trist pentru a-ti afla slabiciunile si mai apoi sa se foloseasca de ele si sa te calce in picioare.
Mainile noastre se ating, iar el mi-o strange in a lui ca si cum ar vrea sa-mi spuna ca va fi aici, langa mine, pentru totdeauna. Dar exista pentru totdeauna?
Dupa inca 20 de minute de asteptat, telecabina reincepe sa se miste. Deja se inserase, asa ca am decis sa nu mai zabovim prea mult si sa ne intoarcem la cabana unde aveam sa mancam, iar apoi sa ne uitam la un film sau altceva.
Inainte de masa, fiecare cuplu merge in camera lui pentru a ne schimba in ceva mai lejer. Insa, nu stiam ca acea zi destul de buna avea sa mi se schimbe.
- Hailey, tu tii la mine? Ma intreaba Liam foarte serios asezandu-se pe marginea patului.
- Da, desigur.
- Ma iubesti?
Sa il iubesc? Nu..... nu il iubesc. Nu il pot iubi. Nici daca mi-ar placea de el cu adevarat nu cred ca l-as putea iubi dupa atat de putin timp, nu cred ca as putea iubi o persoana in atat de putin timp.
- Nu ma iubesti....spune el trist. Dar pe el il iubesti? Intreaba el ridicandu-se de pe pat si incepand sa umble prin camera.
- Despre cine vorbesti?
- Hailey, stii despre cine vorbesc, nu esti proasta! Noah! Pe Noah il iubesti!
Eu doar ma uit la el si tac.
- Il iubesti! Si pe mine de ce nu? Ce are el si eu nu am!?
- Liam, nu te mai agita degeaba. Cu tine sunt impreuna, nu cu el....spun eu incercand sa il calmez si il ating pe brat, dar el si-l retrage.
- Dar pe el il iubesti! De ce nu esti cu el daca il iubesti?
- Liam nu eu decid pe cine iubesc si pe cine nu! Eu nu pot iubi o persoana in doar cateva saptamani de relatie!
- De ce? Tocmai acum 20 de secunde ai spus ca nu tu decizi pe cine iubesti, dar acum zici ca nu poti iubi o persoana dupa cateva saptamani de relatie. Tu nu vezi ca te contrazici singura? Nu stii ce vrei! Esti imatura!
Ma mai uit o singura data la Liam si ies din camera si ma indrept spre camera lui Noah. Deschid putin usa si privesc spre patul matrimonial si ii vad pe Michelle si pe Noah sarutandu-se. Raman cateva secunde amutita uitandu-ma la cei doi, pana cand Noah ma vede si o da la o parte pe Michelle si se ridica de pe pat venind spre mine, dar eu inchid usa si alerg pe scari si ma opresc in living. Imi pun fata in palme si incerc sa nu plang. Noah vine, imi ia palmele de pe fata si se uita la mine cu o fata speriata, socata. Imi vine sa plang asa de tare, in interiorul meu plang, dar in exterior zambesc, imi ascund durerea.
- Hailey, nu e ceea ce pare sa stii! Doar...
- Ce nu e?
- Ce, nu am voie sa ma distrez cu iubita mea ca decizi tu? Te joci intr-una cu sentimentele mele, vii si pleci mereu! Nu te inteleg!
- Dar stii ce simt pentru tine.
- Ba nu stiu. Nu ai spus-o niciodata. Spune-o acum!
- Noah... dar e si Liam...
- Tu nu tii la Liam, Hailey! Ii faci mai mult rau, nu vezi!? Omul ala te iubeste si tu nu tii la el nici jumatate cat tine el la tine!
- Daca ma despart de el acum il ranesc...
- Si pe mine nu ma ranesti? Ca vad ca te saruti cu el in fata mea?
- Dar tu nu te sarutai cu Michelle?
- Eram in camera noastra, in asa zisa intimitate a noastra, tu ai intrat peste noi! Dar trebuie sa intelegi Hailey, nu te mai juca cu sentimentele oamenilor! Ii faci sa sufere!
Spunand aceste ultime cuvinte, Noah imi ia fata in palmele sale si ma saruta apasat.
- Nu-mi pasa ca voi fi ranit dupa ce se va termina tot, spune el si ma mai saruta o data si apoi pleaca spre camera sa.
Raman cateva secunde pe loc, gandindu-ma la tot ceea ce s-a intamplat.
- Hailey, esti bine? Ma intreaba Liam stand la capatul scarilor.
- D-da....de cat timp stai tu acolo?
- Tocmai acum am coborat....ce s-a intamplat? Am auzit ca vorbeai cu Noah, apoi am vazut ca urca grabit scarile....
- Nu s-a intamplat nimic intre noi si nici nu se va intampla, spun eu gandindu-ma la ceea ce a spus Noah. Ca nu trebuie sa ma joc cu sentimentele oamenilor. O sa ii spun lui Liam ca nu mai vreau sa fiu impreuna cu el cand ajungem in Chicago.
Liam se apropie si ma saruta pe frunte.
- Vrei sa pregatim cina impreuna? Ma intreaba el luandu-ma de mana. Eu ii zambesc si intru in bucatarie dupa el.
*
La cina ni se alaturata Noah si Michelle.
- Spaghetele sunt delicioase! Exclama iubita baiatului pe care il plac, zambind uitandu-se in dreapta sa, la Noah care nu a schitat niciun gest pe fata sa si a continuat sa-si manance spaghetele. Noah, ce zici ca data viitoare sa gatim noi cina?
Noah a ridicat din umeri.
- Mai e mult pana maine, spune el si se sterge cu un șervețel la gura si se ridica de la masa. Scuzati-ma, nu ma simt prea bine, ma voi duce la mine in camera.
Ma uit la el cand rosteste aceste vorbe si stiu ca nu se simte bine din cauza mea, simt asta, fiindca si eu ma simt la fel de prost ca el. Noah pleaca, apoi eu intreb:
- Michelle, ce are Noah?
- Nu stiu, nu i-o fi picat bine mancarea...spune ea ridicand din umeri si ducand furculita la gura.
- Nu te duci sa vezi ce are?
- Si ce sunt eu, doctor? Ca sa stiu ce are?
In acel moment, m-am ridicat de la masa si m-am dus la Noah. Am deschis usa usor si l-am vazut stand pe marginea patului cu mainile puse pe fata.
- Esti bine? Spun eu incercand sa ma abtin sa nu plang.
- Ti se pare ca sunt? Intreaba el ironic si se uita in ochii mei. Gata! Nu ii mai pot spune nimic, m-am blocat.
Dau sa ii dau suvita de par care-i intra in ochi, dar el se retrage. Pana si gesturile astea mici imi frang inima.
- Sa stii ca am de gand sa ma despart de Liam.... voiam sa stii...
- Ok, spune el sec, in timp ce se uita in orice alta parte, dar nu la mine.
L-as imbratisa acum, dar imi e frica ca el nu va vrea....chiar daca simt ca de asta are nevoie. Vreau, dar nu pot. Imi e frica sa fac primul pas, pentru ca imi e teama ca el nu va simti la fel.
- Ok, zic si eu si ies din camera.
Inchid usa dupa mine si stau cateva secunde pe loc, cu ochii inchisi. Doi oameni orgoliosi nu se vor putea iubi niciodata, decat daca unul dintre ei sau amandoi cedeaza.