Daca nu s-ar fi întamplat

Capitolul 25

Noah:
-Ti-ai impachetat tot? Dau din cap afirmativ. Esti sigur?
-Da! Sunt sigur. Daca uit ceva avem o scuza sa ne intoarcem!
Ma apropi de el si imi pun mainile in jurul gatului lui.
-Cred ca ai deja o scuza din moment ce ai cumparat o insula!
Un zambet imi apare pe fata. Cand ma aplec sa o sarut pe iubita mea, ea incepe sa zica:
-Totusi cred ca o sa mai verific inca o data!
Smechera! In timp ce se indeparteaza isi intoarce privirea si imi face cu ochiul. Femeile!
Hailey se duce sa controleze baia, sa vada ca nu am uitat cu siguranta nimic. Dar se pare ca se intoarce cu ochelarii mei de soare. Nici nu stiu cum au ajuns acolo. Ea mi-i inamneaza si eu ma scarpin in cap stanjenit.
-Noroc cu mine! zice ea plina de sine.
-Noroc cu tine! o aprob eu.
Coboram la receptie si inmanez cartele camerei. Un taxi vine si ne ia de la hotel, ducandu-ne la aeroport. Multe lume pe aici, ca de obicei. Asteptam ceva timp sa facem check-in ul apoi mai asteptam pentru a ne imbarca. In timp ce asteptam asezati pe niste scaune incomfortabile din metal, Hailey adoarme cu capul pe umarul meu. O trezesc de-abia atunci cand trebuie sa ne imbarcam. De data asta, nu mai este nimeni in avion care face galagie, asa ca dormim amandoi pe durata zborului. Aterizam tocmai seara in Chicago. Preferam caldura din Cabo decat vremea asta schimbatoare din orasul meu natal. Ne urcam in Maseratiul meu si conduc spre apartamentul lui Hailey, acolo unde ne-am si lasat telefoanele. Cand ajungem, vad cat de multe apeluri la care nu am avut cum sa raspund am. Ma asez pe un fotoliu de langa canapeaua pe care sta iubita mea. Se uita la telefon incruntata.
-Ce e?
-Jumatate din banii familiei mele... au fost mutati in contul meu...si nu inteleg de ce.
Hailey se ridica in picioare si merge dintr-o parte si alta a camerei sunandu-si parintii intr-una.
-Daca li s-a intamplat ceva? Trebuie sa merg in New York!
Se duce in camera ei si isi despacheteaza bagajul si baga alte haine in el. E foarte agitata! Ma pun in genunchi langa ea si imi pun mana pe spatele ei. O ajut sa impacheteze.
Un telefon suna. Hailey se ridica rapid sa vada al cui este.
- E mama ta, imi inamaneaza mobilul meu.
Ma ridic in picioare.
-Da?
-Au aflat adevaratele nume ale falsificatorilor.
-Cine sunt?
-Nu o sa-ti placa ce vei auzi, fiule... Charleston...familia lui Hailey.
Inchid telefonul si il arunc pe pat. Imi trec mana prin par nervos si imi musc obrajii. Ma uit la Hailey si ea se uita la mine intrebatoare. Nu, nu are cum sa fi fost partasa la asa ceva! Incerc sa imi pastrez calmul. Respir din ce in ce mai repede.
- Ce se petrece?
-Nu stii...familia Charleston e cea care a falsificat tablourile, Hailey! Familia ta.
Se încruntă la mine si incearca sa se apropie de mine, dar nu o las. O lacrima ii cade pe obraz.
-Esti implicata si tu in improcrizia asta? Se uita la mine cu ochi mari. Zi! Tip la ea.
Da din cap negativ. Drace, cred ca am speriat-o de-a binelea de nici nu mai vorbeste!
-Ce te face sa crezi ca sunt? Zice in timp ce isi sterge lacrimile de pe fata.
-Esti fiica lor, la naiba! Ar trebui sa stii! Sunteti o familie!
-Noah, ti-am spus ca nu am fost prea apropiata de ei pentru a ma interesa ce fac! Ce ai? Nu ti-as face tie si persoanelor pe care le iubesti asa ceva! De fapt, nu as face asa ceva nimanui!
-Hailey, lasa-ma in pace! Ma doare capul deja. Nu puteai sa tii si tu legatura cu ei, macar sa stii si tu cum de naiba sunteti printre cei mai bogati din New York?
-Nu mai da vina pe mine, pentru ceea ce au facut ei!
-De unde stiu ca nu ai facut si tu?!
-Daca m-ai cunoaste ai stii ca nu as fi in stare sa fac asa ceva!
-Nu te cunosc! Nu stiu mai nimic din trecutul tau! Nu stiu nici macar motivul pentru care te-ai mutat aici!
-Pleaca! Acum! Imi arata drumul spre usa cu degetul aratator in timp ce plange.
Imi inclestez maxilarul. Ies cat mai rapid din bloc si intru in masina. Conduc pana la barul la care am mers cu Jonas. Sunt surprins sa o vad pe Michelle lucrand acolo ca barmanita si nu stripteoza.
-Ce faci, draga, pe aici? Ma intreaba ea.
-Da-mi ce ai cel mai tare!
Imi bag mana in buzunarul pantalonilor pentru a-mi lua telefonul, dar nu e acolo. E in pat. Ce idiot sunt! Dau pe gat primul pahar de tarie si asa fac si cu celelalte 5 sau 6, nici nu le mai tin minte numarul. Nu stiu ce naiba e bautura asta, dar isi face efectul. Michelle spune ceva amuzant, iar eu rad. Am exagerat? Poate Hailey chiar nu are nicio legatura cu ce a facut familia ei. Dar cum pot avea incredere in ea? Ma iubeste? Asa pare. Prin fiecare mic detaliu imi dau seama de asta. Dar de ce m-ar minti? E mai complicata decat mintea mea cand sunt beat. Strig la un ospatar in timp ce ma ridic de la bar sa puna totul in contul meu. Incep sa ma misc si sa ma impiedic de toate lucrurile care imi stau in cale. Sau toti oamenii. Nu ma pot gandi la nimic decat la faptul ca am fost atat de fraier sa ma incred in ce imi spunea Hailey. Nu stiu ce sa mai cred. Totul este in ceata in mintea mea. Nu stiu cum, ajung in parcarea barului si o vad pe Michelle venind din spatele meu. Ea incepe sa ma sarute pe fata, pe buze, nici nu stiu unde nu face asta. Sunt prea beat. Imi apare in gand râsul brunetei care m-a readus la normalitate. Acea mica portiune din sufletul meu care nu se inchisese. Revin pentru cateva secunde la realitate si o vad pe fosta mea iubita falsa cum se apropie de urechea mea si imi sopteste.
-Asta e pentru sora mea!
Simt cum ceva imi strapunge abdomenul. Ma uit in jos si vad cum sangerez din partea dreapta. M-a injunghiat. Inca isi tine mana pe cutit in timp ce zice urmatoarele cuvinte.
-Te credeam altcumva Noah Walker, baiat bun, inainte sa te culci cu o alta fata si sa o omori pe Lyla!
Dupa ce termina propozitia, scoate cutitul din mine si se face nevazuta in noapte. Incep sa ametesc si cad pe asfaltul rece. Imi pun mana pe rana si realizez ca nu ma pot misca.
Presupun ca asa a fost sa fie...daca iei o viata si tie se va lua una. Karma e amuzanta.