Călătoarea

Capitolul 8

- Antea.

Ignor vocea si trag patura mai bine peste mine.

- Antea !

Mormai niste injuraturi la adresa persoanei care imi deranjeaza somnul si imi pun o mana peste fata ca sa impiedic lumina sa imi bata in ochi.

- Haide , leneso ! Trezeste-te !

Deschid ochii somnoroasa si privesc incruntata persoana din fata mea. Pufnesc si ma intorc cu spatele la el.

- Cum ai intrat in casa mea ? mormai eu.

- Pe usa. Acum trezeste-te. Avem multe de facut azi. zice Camber si trage patura de pe mine.

Imi mijesc ochii spre ceasul din camera si vad ca e 06:30. Imi dau o palma peste fata si il privesc acuzator pe Camber.

- Esti nebun , omule ! Cine se trezeste la sase dimineata !? strig eu.

- Eu. ranjeste el. Plec sa fac micul dejun ! Mai bine te-ai trezi daca nu vrei sa primesti o galeata de apa in fata.

Razboinicul iese din camera mea , lasand usa deschisa in urma lui. Oftez exasperata si ma ridic din pat , inchizand usa. Ma tarasc pana la dulap si iau de acolo primele haine pe care le vad , plecand in baie. Fac un dus scurt , apoi imbrac blugii negri si tricoul alb. Decid sa imi las parul liber. Dupa ce imi termin scurta rutina de dimineata , ies din camera si plec in bucatarie. Il vad pe Camber aranjand mancarea pe masa.

- Lapte cu cereale ? Serios ? Asta e marele mic dejun ? intreb amuzata , asezandu-ma pe un scaun.

- Da. Mi-a fost lene sa pregatesc altceva. spune el , asezandu-se langa mine.

- Si imi spui mie ca sunt lenesa ?

- Taci si mananca. zice el.

Imi dau ochii peste cap si incep sa mananc. Sincer , credeam ca ieri glumea cand spunea ca vrea sa petreaca o intreaga zi cu mine , insa chiar s-a tinut de promisiune. Ma intreb ce vrea sa facem...

* * *

- Te-ai lovit la cap ? intreb eu.

- Poate. zice Camber ranjind.

Dupa ce am mancat , eu si Camber ne-am plimbat putin prin oras , am mers printr-un parc , iar acum , suntem in centrul Amarisului. Lui Camber i-a venit splendida idee de a pleca pe acoperisul celei mai inalte cladiri din oras.

- Daca ne vede cineva ?

- Si ce ? Haide , va fi distractiv ! ma roaga el , tragandu-ma de brat spre cladire.

- Nu va fi distractiv daca o sa cadem si o sa murim. mormai eu.

- Nu mai dramatiza totul. Nu o sa cazi. pufneste el.

Camber ma ia de mana si incepe sa urce scarile de urgenta ce duc pana la ultimul etaj al cladirii. Oftez si il urmez. Nu pot sa cred ca fac asta. Si nu pot sa cred ca baiatul asta m-a convins sa vin cu el.

- Macar e legal ce facem noi ? intreb eu , urcand rapid treptele.

- Nu stiu. Cred ca nu. zice Camber amuzat. Daca ne prinde politia , o sa ne salvezi tu cu pistolul ala al tau.

- Oh , si tu o sa fugi ca o fetita neajutorata ?

- Probabil ca da. zice el razand , facandu-ma pe mine sa zambesc.

Continuam sa urcam scarile pana ajungem la ultimul etaj. Privesc in sus , vazand ca sunt vreo doi metri pana pe acoperis. Camber vede o cutie de lemn langa balustrada , asa ca o aduce in fata noastra. Razboinicul se urca pe cutie , apoi isi pune mainile pe talia mea si ma ajuta sa urc pe acoperis. Camber se urca si el , apoi ma ia din nou de mana. Mergem pana la un colt al cladirii. Privesc uimita in jurul meu. Tot Amarisul se vede de aici. Reusesc sa zaresc si casa mea. Toate cladirile si casele se vad. In partea opusa se vede padurea intinsa si Abingora in mijlocul ei. Zambesc larg , chiar daca in orasul ala am amintiri oribile. Amarisul este mult mai frumos decat Abingora , care consta doar din niste casute si blocuri vechi. Un vand cald imi da parul si pelerina pe spate. Il simt pe Camber strangandu-mi mana.

- Imi place cand zambesti. spune el.

- Atunci o sa o fac mai rar. ranjesc eu.

- Enervanto. zice Camber zambind.

Razboinicul se apropie de mine si isi pune bratele in jurul meu , imbratisandu-ma strans. Zambesc din nou si imi lipesc obrazul de pieptul lui. Simt buzele calde ale lui Camber pe fruntea mea , eu rosind.

- Sa plecam pana nu ne vede cineva. zice el.

Camber merge pana la celalalt colt al cladirii , sarind pe scarile de urgenta. Eu il urmez , Razboinicul prinzandu-ma inainte sa ating podeaua. Incepem sa coboram scarile in graba.

- Hei , voi doi ! Opriti-va ! tipa cineva in spatele nostru.

Imi maresc ochii speriata. Camber ma ia rapid de mana si incepe sa alerge , eu auzind pasi in spatele nostru. Fugim zgomotos , cineva tipand in spatele nostru sa ne oprim. In mai putin de un minut ajungem inapoi pe pamant. Continuam sa fugim printre cladiri , sperand ca barbatul care ne-a vazut sa ne piarda urma.

- Tata o sa ma omoare daca afla ce am facut. spune Camber razand.

- A meritat. spun eu gafaind. Nu m-am mai distrat asa de mult timp.

Ne oprim in spatele unui bloc. Inima imi batea nebuneste de la viteza cu care am alergat. Camber scoate o sticla cu apa din ghiozdanul pe care il avea si bea aproape jumatate din ea. Dupa ce beau si eu putina apa , ne continuam drumul. Iesim pe o strada principala , vazand o multime de persoane mergand in toate directiile. Simt o privire atintita asupra mea. Il zaresc in departare pe Percy. Calatorul ne privea pe mine si pe Camber incruntat , avand pumnii stransi. Imi ridic o spranceana confuza , insa il ignor si continui sa merg alaturi de Camber. Percy se indrepta spre noi. Imi dau ochii peste cap. De data asta ce vrea ? Il privesc cum merge apasat. Cand trece pe langa noi , Percy il loveste intentionat pe Camber cu umarul.

- Care e problema ta ? intreaba Camber enervat.

- Nu poti indura o simpla lovitura ? intreaba Percy batjocoritor.

Camber maraie si se apropie de Percy care continua sa il priveasca arogant. Razboinicul il loveste brusc cu pumnul in fata , spargandu-i buza , apoi isi ridica genunchiul si il loveste in abdomen , trantindu-l pe pamant.

- Cine nu poate indura o lovitura acum ? intreaba Camber ranjind.

Percy se ridica in picioare , privindu-l cu ura pe Camber. Pufnesc enervata si merg intre baieti , privindu-l pe Percy incruntata.

- Da-te , Antea. maraie Calatorul.

- Pleaca daca nu vrei sa primesti cativa pumni si de la mine. zic eu.

Percy isi ridica sprancenele , privindu-ma amuzat. Imi ridic mana si il lovesc cu putere in nas , un firisor de sange curgand pe pielea lui. Calatorul ma priveste ingrozit , apoi se intoarce pe calcaie si se departeaza rapid de noi.

- Ce tare a fost lovitura aia ! spune Camber razand.