Călătoarea

Capitolul 14

Cand am auzit un geamat indurerat din living , am stiut ca dragul meu prieten s-a trezit. Desigur , Camber a dormit pe canapea. Nu l-as lasa beat in camera mea. Oricum , merita mai mult decat o noapte incomoda pe canapea. Asa ca il ignor si continui sa pregatesc clatitele in timp ce il aud mormaind niste injuraturi. Pasi apasati se aud venind spre bucatarie. Camber deschide incet usa , insa eu nu ma intorc spre el.

- Cum am ajuns aici ? mormaie el , trantindu-se pe un scaun.

Imi abtin un ranjet , chiar daca el nu ma poate vedea. Asta e sansa mea de razbunare.

- Te-ai furisat aici noaptea. zic eu , inghitind in sec. Si ai venit la mine. A-Ai...

- Ce am facut !? intreaba el ingrozit.

Tac cateva secunde pentru a face totul mult mai dramatic. Camber se ridica rapid de pe scaun , punandu-si mana pe umarul meu. Razboinicul ma intoarce spre el. Tot ce vedeam in ochii lui era frica si simteam cum degetele mainii ii tremura pe umarul meu.

- A-Antea... se balbaie el.

- Idiotule , crezi ca mai erai viu acum daca incercai sa imi faci ceva ? intreb eu cu o spranceana ridicata. Ieri seara te-am adus la mine acasa inainte sa intri in coma alcoolica !

Camber se departeaza de mine , mormaind ceva inteles doar de el. Baiatul se aseaza la masa , trecandu-si mainile prin par.

- Cred ca meritam asta. murmura el.

- Aha... Pleaca si fa un dus pana nu arunc cu scaunul ala in tine !

Razboinicul pufneste enervat si se ridica incet in picioare. Ma incrunt , el privindu-ma urat. Camber iese din bucatarie , plecand spre baia din capatul holului. Ma intorc la clatitele mele , aranjandu-le in doua farfurii si punandu-le pe masa. Iau canile pline de cafea si le pun langa farfurii , asezandu-ma pe un scaun. Imi pun coatele pe masa , asteptandu-l in liniste pe Camber. Dupa cateva secunde de gandit pufnesc si incep sa mananc. Stomacul meu deja incepea sa scoata sunete grotesti. E vina lui Camber ca sta atat de mult in dus. Dar oricum nu ma grabesc prea tare sa mananc. Peste aproximativ un minut , auzisem usa baii deschizandu-se. Camber se taraste in bucatarie , asezandu-se langa mine.

- Vai , ce prietena buna esti. zice el sarcastic. Mi-ai facut si mie micul dejun.

- Pot sa il mananc eu in locul tau daca nu il vrei. spun eu , zambindu-i fals.

Camber isi da ochii peste cap si incepe sa manance. Eu deja terminasem clatitele mele , asa ca m-am ridicat in picioare ca sa imi spal farfuria.

- Multumesc. spune Razboinicul din spatele meu.

- Imi ramai dator. spun eu , imitandu-l.

- Azi nu pot , trebuie sa ma pregatesc pentru noaptea viitoare. Poate in alta zi. mormaie el cu gura plina.

- Sa te pregatesti pentru noaptea viitoare ? intreb eu confuza.

- Da , nu stiai ? Azi seara ne adunam un grup de oameni ca sa plecam noaptea in Abingora. Poate veni oricine capabil sa lupte. Asta e razbunarea noastra pentru atacurile de saptamana trecuta.

- De obicei , doar Razboinicii pleaca in asemenea misiuni. spun eu , sprijinindu-ma de masa din spatele meu.

- Calatorii si cativa Creatori au fost atacati. Ei sunt cei ce vor sa se razbune. Vrei sa vii ? ma intreaba Camber zambind.

- De ce eu ?

- Nimeni intreg la minte nu ar ameninta un Razboinic cu moartea. Cred ca te-ai descurca bine cu oamenii pierduti. zice el surazand.

Daca ma gandesc mai bine , asta ar fi o razbunare buna pentru glontul primit in picior si pentru faptul ca toata copilaria mea a fost distrusa din cauza lor.

- Okay , o sa vin.

*  *  *

Imbrac puloverul negru , apoi imi iau pelerina peste hainele calduroase. Imi prind parul intr-o coada stransa ca sa nu ma incurce , apoi privesc ganditoare prin camera. Pumnalul il am , pistolul il am , mi-am luat pana si o sticla cu apa. Am totul... Imi musc obrazul indecisa cand observ cutia rosie de sub patul meu. Oftez si ma apropii de pat , scotand al doilea pistol din cutie. Il ascund in pelerina alaturi de celalalt pistol. O sa il iau si pe acesta daca il pierd pe celalalt , chiar daca eu imi pierd armele foarte rar. Adica niciodata. Singura exceptie a fost ieri seara cand aproape mi-am lasat pumnalul la Camber.

Mai arunc o ultima privire in camera , apoi sting lumina si merg pe holul intunecat pana la usa , iesind afara. Incui usa si cobor cele cateva trepte , incepand sa merg spre padure. Locul de intalnire e in acel luminis in care eu am fost atacata. Ma rog , aproape nimeni nu stie ca eu am fost atacata acolo. Nu mai conteaza. Continui sa merg printre copacii desi. E aproape noapte si locul asta e destul de infricosator. Dar mie nu mi-e frica. De ce i-ar fi frica unei persoane ce are doua pistoale incarcate cu electricitate ?

In scurt timp , ajung in luminis unde vad o multime de persoane. Cateva masini negre sunt parcate in stanga mea. Razboinici , Creatori si cativa Oameni de Stiinta stateau in grupuri mici si discutau sau aranjau diferite chestii in masini. Clipesc des , aproape dandu-mi o palma. Sunt singura Calatoare si singura fata de aici. Minunat. Acum toti idiotii astia o sa se holbeze la mine. Imi dau ochii peste cap. Il zaresc pe Camber apropiindu-se de mine. Incerc sa nu ma holbez la el , minunandu-ma de cat de bine arata. E imbracat in blugi negri si are o pelerina asemanatoare cu a mea , lunga pana la genunchi. Palmele ii sunt acoperite de niste manusi din piele ce ii lasa doar degetele afara. Trasaturile i se vad mai bine aici , pielea lui alba evidentiindu-se. Bine , pielea lui nu e atat de alba ca a mea. Camber imi zambeste si ma imbratiseaza scurt.

- Gata de calatorie ? ma intreaba el entuziasmat.

- Realizezi ca eu sunt singura fata de aici ? zic eu , privind in jurul meu.

- Nu-i nimic. Te protejez eu. spune Camber , dand sugestiv din sprancene.

- Da , sigur. pufnesc eu.

- Vorbesc serios. Toate persoanele straine de aici vor avea Razboinici langa ei. Nu ne permitem sa pierdem pe nimeni. Tu o sa ma ai pe mine si pe Kaleb de acolo. spune el , aratand spre un baiat.

Privesc in directia aratata de el , vazand un baiat brunet cu ochi albastri , putin mai scund decat Camber , dar oricum mai inalt decat mine. Are aproximativ aceleasi haine ca si Camber. De fapt , toti Razboinicii sunt imbracati aproape la fel.

- Leon nu a venit ? intreb eu.

- Neah , a spus ca prefera sa doarma decat sa isi piarda timpul. surade el.

- Ce prieten bun. spun eu sarcastica.

- Prieten..? Ah , da.

Camber imi evita privirea. Il privesc confuza. Razboinicul ofteaza.

- Vezi tu... Eu si Leon nu suntem chiar prieteni. Suntem frati vitregi.