Călătoarea

Capitolul 9

Dupa pumnul pe care l-a primit de la mine , Percy m-a evitat toata saptamana. De fiecare data cand ma vedea prin oras , se intorcea si pleca. Sincer , ma bucur ca ma evita pentru ca nu il suport pe arogantul ala. Asa am scapat de o bataie de cap. Cu Razboinicul m-am intalnit doar de cateva ori saptamana asta. Camber spunea ca e ocupat cu antrenamentele. Cica a venit nu stiu ce antrenor in Amaris si doar cei mai buni Razboinici au sansa sa se antreneze cu el. Camber s-a tot laudat ca el a fost primul ales de antrenor.

Acum , eu sunt intr-un oras din anul 2012. Dupa o lunga saptamana de odihna , sunt mai mult decat fericita sa revin in trecut. Ethan mi-a spus sa gasesc biblioteca principala din oras si sa aduc cateva carti inapoi in Amaris. Leon si cativa creatori lucreaza la un proiect si le trebuie niste schite din trecut. Ethan nu a vrut sa imi spuna mai multe. Pufnesc enervata la gandul asta , atragand atentia persoanelor din jurul meu. Imi trag mai bine gluga pe cap ca sa fiu sigura ca nimeni nu ma vede si imi continui drumul. Ma abtin sa nu injur cand cineva se loveste de mine , apoi imi arunca un ranjet arogant.

- De ce iti ascunzi fata , frumoaso ? intreaba baiatul.

Imi dau ochii peste cap si privesc in jurul nostru. Nimeni nu ne priveste. Minunat. Il apuc pe baiat de camasa si il trag dupa un bloc , apoi il trantesc pe asfalt. Imi dau gluga jos si il privesc pe baiat , zambind ironica.

- Woah , stai asa. Ce naiba esti ? intreaba el socat , vrand sa se ridice in picioare.

- Sfarsitul tau. mormai eu si imi scot pistolul din pelerina.

Baitul isi mareste ochii speriat si isi deschide gura ca sa tipe. Prea tarziu. Apas pe tragaci si corpul baiatului este aruncat la cativa metri departare , in jurul lui formandu-se rapid o balta de sange. Dau din umeri si ma intorc pe calcaie , mergand in directia opusa. Ma enerva. Percy a simtit pe propria lui piele ce se intampla cand cineva ma enerveaza.

Peste ceva timp , probabil vreo jumatate de ora , am ajuns in fata unei cladiri uriase. Analizand cladirea , as spune ca seamana mai mult cu o banca , nu cu o biblioteca. Imi dau ochii peste cap din cauza gandurilor mele stupide si intru in cladire. Primul lucru care imi atrage atentia este faptul ca incaperea e rotunda , dar in exterior cladirea e dreptunghica. Cred ca daca Leon ar fi trait in anul asta , el ar fi facut designul acestei cladiri. Imi dau o palma peste fata , apoi imi scutur capul si merg inainte. Scot din buzunar foaia pe care Ethan mi-a dat-o si incep sa caut cartile de care el si Leon au nevoie.

Peste o inca jumatate de ora in care am cautat carti si oamenii m-au privit ciudat , susotind intre ei , m-am ascuns dupa cateva rafturi. Tinand cele patru carti in mana , scot din buzunar piatra alba , fiind gata sa ma teleportez inapoi in Amaris.

- Domnisoara , ce faceti ?

Privesc in spatele meu , vazand o doamna de varsta mijlocie privindu-ma incruntata. O analizez. Arata ca o scorpie.

- Spatiu personal , va rog ! Vreau sa fac un apel. spun eu rautacioasa , incercand sa o fac sa plece.

Femeia pufneste enervata si ma priveste urat , apoi se intoarce si pleaca. Mai bine spus se preface ca pleaca , pentru ca am auzit-o oprindu-se dupa raftul din spatele meu , vrand sa imi asculte asa zisa conversatie. Marai si merg inainte , cautand un loc unde nu sunt persoane. Observ un loc cu rafturi goale , fara carti. Nu e nimeni acolo. Oftez usurata si plec acolo , apoi arunc piatra pe podea. Fumul alb ma invaluie , apoi sunt teleportata inapoi in Amaris.

*  *  *

Ma trantesc pe canapeaua din casa mea , mormaind niste injuraturi la adresa mea. De ce m-am gandit ca e o idee buna sa alerg de la portal pana la casa lui Ethan , apoi pana la casa mea ? Credeam ca putin sport nu strica , insa acum ma simt de parca am alergat in jurul padurii de zeci de ori. In anii trecuti faceam sport mai des , insa in ultima luna mi s-a facut lene. O sa dau vina pe vremea rece.

Pufnesc si ma ridic in picioare , tarandu-ma pana in camera mea. Dupa ce fac un dus scurt , imi usuc parul si imbrac niste haine comode. Ma indrept spre patul meu comod , vrand sa stau putin sau sa dorm , dar cineva s-a decis sa bata puternic in usa. Ies din camera exasperata si merg apasat pana la usa , deschizand-o. In fata mea il vad pe... Percy. Ce cauta el aici ? Calatorul imi intinde o scrisoare. Imi ridic o spranceana confuza.

- Scrisoarea era aici , insa nu pentru asta am venit. zice el.

Ii iau scrisoarea din mana si ma departez de el , fiind gata sa ii trantesc usa in fata. Desigur ca el m-a oprit.

- Antea... Am venit sa te intreb de ce ma eviti.

- Eu te evit ? Tu erai cel ce fugea cand ma vedea ! spun eu amuzata.

- Am facut asta doar doua zile. Credeam ca o sa vii sa ma bati daca ma vezi. mormaie el stanjenit.

- Voiai sa vin sa te imbratisez si sa te felicit pentru ca mi-ai insultat prietenul ? intreb eu batjocoritor.

- Eram gelos , Antea.

Raman impietrita , total socata. Il privesc incruntata. Gelos ? Percy e gelos pe Camber ? Asta inseamna ca... Nu. Imi trec o mana prin par , evitandu-i privirea. Nu il plac.

- Daca iti mai bati joc de unul dintre prietenii mei , crede-ma , o sa sfarsesti cu mai mult de un singur pumn. zic eu , privindu-l urat.

Percy deschide gura ca sa mai spuna ceva , insa eu inchid usa casei , plecand in living. Oftez , inchizandu-mi ochii pentru cateva momente. Imi scutur capul si privesc scrisoarea din mana mea. O sa ma gandesc la ce mi-a spus Percy in alta zi. Deschid plicul , incepand sa ii citesc continutul. Se pare ca trebuie sa ma intalnesc urgent cu domnul Parker , Omul de Stiinta pe care l-am intalnit in acea misiune unde erau toti Calatorii. Intalnirea e la marginea padurii. Analizez plicul , cautand alte detalii. Mi se pare suspecta treaba asta , insa scrisoarea e semnata , asa ca ar trebui sa fie reala... nu-i asa ?

Dau din umeri si plec in camera mea , imbracandu-ma intr-o pereche de blugi , o bluza si pelerina mea. Imi prind parul intr-un coc si ies din casa. Merg pana in spatele casei si ma afund in padure , cautand luminisul care era mentionat in scrisoare. Spre surprinderea mea , chiar il gasesc. Observ o fata asteptand in luminis. Are semnul in forma de trei stele pe mana , e Creatoare. Ea tresare cand ma vede. Privesc confuza in jurul nostru , cautand Omul de Stiinta. Nici urma de el.

- Ai primit si tu o scrisoare ? ma intreaba fata incet.

Aprob printr-o miscare de cap. Ma sprijin de un copac si astept. Poate ca domnul Parker intarzie. Privesc rapid inainte cand aud pasi in padure. Ma incrunt cand aud pasi peste tot in jurul nostru. Creatoarea se apropie speriata de mine. Atunci cand zaresc o multime de persoane inarmate , imi dau seama de ceva. Suntem inconjurate , e o capcana.