Călătoarea

Capitolul 26

Analizez scurt imprejurimile , strangandu-mi pumnii. Imi inchid amintirile dureroase in cel mai indepartat colt al mintii. Acum nu e momentul pentru asa ceva. Trebuie sa gasim o cale sa ajungem cat mai repede in Amaris.

- Ce e locul asta ? intreaba Leon uimit.

- Sa inteleg ca nu ai fost niciodata in Abingora ? intreb eu , pasind incet in fata.

- Abingora !? icneste Creatorul.

Imi trag gluga peste cap si incep sa merg , Leon urmandu-ma imediat. Din cate imi amintesc , suntem la periferia Abingorei. Ar trebui sa traversam tot orasul ca sa ajungem la gaura din zid care duce spre Amaris. Ghinionul nostru ca e mijlocul zilei si toata lumea e treaza. Daca ma vede cineva , s-a zis cu noi. Scrasnesc din dinti si imi afund mainile in buzunarele pelerinei , culoarea imaculata ramanand ascunsa.

- Si totusi , ce voia Percy de la noi ? intreaba Leon , stand aproape de mine.

O femeie si un barbat trec pe langa noi , privindu-ma suspiciosi. Imi las capul in jos , sperand ca gluga imi acopera intreaga fata.

- Mi-a spus ca se razbuna pe Camber. ii raspund eu.

- Pe Camber ? De ce ar face asta ?

- Prea multe intrebari si prea putin timp. zic eu , evitandu-i intrebarile.

Observ din ce in ce mai multi oameni mergand pe langa noi. Probabil am ajuns intr-o regiune mai populata a orasului. Grabesc pasul , Leon abia reusind sa se tina dupa mine.

- Stii , eu nu merg zilnic la sala , asa ca ce-ar fi sa incetinesti ? gafaie Creatorul.

- Daca suntem prinsi tu o sa fii cel care moare primul. zic eu dand din umeri , asteptandu-l pe Leon.

- Vai , multumesc de incurajare. mormaie el.

Ne continuam drumul in liniste , sperand sa nu atragem atentia cuiva. Oricum aratam suspicios , insa daca nimeni nu ne ia in seama , totul va fi bine. Oftez si privesc precauta in fata. Cateva masini trec in viteza pe langa noi , ridicand praful in aer. Ma stramb nemultumita , Leon tusind scurt.

- Nu-mi place locul asta. Amarisul e mult mai frumos. murmura Leon deodata.

- Nu mai spune. zic eu sarcastica.

- Pfft , mi-e mila de Camber. pufneste baiatul.

- Si mie. E nevoit sa stea cu tine tot timpul. ranjesc eu.

Leon imi arunca o privire seaca. Surad si imi scutur capul ironica. Mare greseala. Gluga imi cade de pe cap , lasandu-mi suvitele de par libere in bataia vantului. Toate privirile se indreapta spre mine. Inghet , inima batandu-mi nebuneste. Mana mi se indreapta spre pumnal , iar adrenalina incepe sa imi curga prin vene. Injur scurt cand strigate si urlete incep sa se auda , pasi puternici indreptandu-se spre noi. Il apuc pe Leon de brat si incep sa fug. Simt maini cum incearca sa ma prinda , insa imping sau ocolesc toti oamenii ce apar in calea mea. Privesc in spatele nostru , vazand o multime de persoane ce fug dupa noi. Doamne fereste , zici ca sunt o haita de lupi dupa prada lor !

Eu si Leon ne intoarcem spre dreapta , fugind pe o strada mai mica. Poate o sa ne piarda urma daca ne afundam mai mult in oras. Iau guri mari de aer , fortandu-mi picioarele sa alerge mai repede. Oamenii pierduti se aud in continuare in spatele nostru. Zaresc o mica straduta dintre blocuri , asa ca plecam acolo. Il imping pe Leon in fata mea , iar eu raman in spate , strangandu-mi pumnalul in mana. E un loc stramt , iar oamenilor le va fi greu sa ne urmareasca aici.

- Ce a fost in capul tau ? Probabil ca e o fundatura , nu o sa putem scapa ! striga Leon.

- Taci si alearga. marai eu.

Ma opresc , intorcandu-ma pe calcaie , si ma lipesc de peretele unui bloc. Arunc o privire spre pumnalul meu , apoi oftez. Am fugit toata viata mea. Acum nu o sa mai fac asta. Ascult atenta. Oamenii pierduti sunt aproape.

- Antea , ce tot faci !? tipa soptit Leon care e deja la vreo zece metri departare.

- Fugi. zic eu , privindu-l scurt.

- Nu e timpul sa faci pe eroina , Camber ma va ucide daca patesti ceva. spune el , venind spre mine.

Strigate se aud tot mai aproape. Leon ma ia de brat , vrand sa ma traga de langa bloc. Dar inainte sa reusim sa ne miscam noi , peretele din spatele nostru se misca , la propriu. Privesc cu ochi mari tunelul intunecat. Doua maini puternice ma trag pe mine si pe Leon inauntru , apoi peretele se misca la loc. Aud pasii oamenilor pierduti. Expir zgomotos si ma intorc , analizand posesorul celor doua maini. Un barbat inalt , imbracat complet in negru , ma priveste atent. Gura mi se deschide din cauza socului. E Calator ! Corpul lui e la fel de alb ca al meu.

- Umm... Multumesc , cred. spune Leon stanjenit.

Il ignoram. Prin minte imi trece povestea spusa de Camber , despre Calatorul care a ramas in Abingora sub acoperire.

- S-ar parea ca nu ma recunosti , Antea. spune barbatul , zambind in coltul gurii.

- Ma cunoasteti ? intreb eu uimita.

- Sunt Rowan Ross , incantat de cunostinta. zambeste el , intinzandu-si mana.

Dau mana cu el , inca fiind la fel de socata. Leon ne priveste confuz. Rowan incepe sa mearga in fata , facandu-ne semn sa il urmam. Analizez curioasa imprejurimile cand ajungem intr-o camera spatioasa. Intr-un colt al camerei sunt doua canapele , una in fata celeilalte , despartite de o masute de sticla. Un intreg perete este acoperit de rafturi pline de carti , dosare si alte chestii. In fata noastra , pumnale , sabii si alte arme , alaturi de o pelerina asemanatoare cu a mea , sunt agatate de perete , formand o mica expozitie. Zaresc si alte usi care probabil duc in alte camere. Locul asta e uimitor !

- Bun venit in barlogul meu. surade Rowan. Faceti-va comozi. Revin intr-un minut.

Calatorul pleaca in alta camera , lasandu-ne singuri. Ma apropii de o canapea si ma asez atenta , Leon analizand niste carti. Peste cateva momente apare si Rowan. El si Leon se aseaza pe canapeaua din fata mea.

- Sunteti impreuna ? intreaba Calatorul , privindu-ne.

- Nu , Doamne fereste ! tipa Leon. Oricum , are iubit.

Imi dau ochii peste cap , Rowan privindu-ma curios.

- Cum stiai unde suntem ? intreb eu.

- Am cameri de supraveghere peste tot in jurul casei mele. Nu vreau oaspeti nepoftiti.

- Iertati-ma daca par nepoliticos , insa cine sunteti ? intreaba Leon.

- Bunicul Anteei.