Călătoarea

Capitolul 35

Zambesc fericita si deschid larg usa laboratorului , pasind afara. Zambetul imi dispare cand vad norii intunecati de pe cer ce prevestesc o ploaie sigura. Oftez si o iau la dreapta , incepand sa merg spre casa. Imi privesc mainile din nou imaculate , spirala aurie stand mandra in palma mea. Ranjesc in coltul gurii. Ma bucur mult ca planul meu a mers. Sunt din nou Calatoare si nu pot cere mai mult de atat. Dar vorbind serios acum , planurile mele mereu functioneaza. Daca imi vine vreo idee prin cap nu ma las pana nu reusesc acel lucru.

Cativa Razboinici trec pe langa mine , amintindu-mi de Camber. Poate ar trebui sa plec pana la el... Yeah , o sa fac asta. Inca nu s-a vindecat complet. Grabesc pasul , mergand in viteza pe langa oamenii din Amaris. Multi dintre ei fug spre casele lor , speriati de norii negri ce se aduna pe cer. Dau din umeri si continui sa merg. As merge tot Amarisul prin ploaie daca asta inseamna ca o sa ajung la Camber intr-un final. Imi scutur brusc capul. De cand naiba gandesc asa ? Am innebunit de tot...

Imi incrucisez mainile la piept si merg pe langa blocurile gri , orasul aratand tot mai intunecat. Oftez si imi strang pumnii , incepand sa alerg relativ rapid. Nu vreau sa ajung la Camber uda leoarca. Nu am haine de schimb. Si nici pelerina nu am din cauza lui ! Mai bine ma opream acasa si imi luam paltonul. Ma rog , deja e prea tarziu. Daca va ploua prea tare o sa il pun pe Camber sa ia masina si sa ma duca acasa. Macar atat sa faca pentru ca l-am carat atunci in Abingora.

In aproximativ o jumatate de ora am ajuns in fata blocului in care traieste Camber. Stropii grei de ploaie au inceput sa loveasca pamantul. Deschid usa blocului si ma indrept spre scari , urcandu-le zambareata. Dupa indicatiile de candva ale lui Camber , el traieste la al doilea etaj. Iau o gura mare de aer si o iau la stanga , mergand pe holul alb luminat slab. Imi musc obrazul emotionata si bat in usa neagra din fata mea. Fac un pas in spate si astept , auzind cativa pasi rapizi din apartament. Usa se deschide , capul ciufulit al lui Camber ivindu-se de dupa ea. Zambesc si ii fac cu mana. Baiatul isi mareste ochii surprins.

- D-Dar... Nu erai..? Ce naiba !? se balbaie Camber bulversat.

Imi dau ochii peste cap si il imping , intrand in apartamentul sau. Ajung intr-un hol ce seamana mai mult cu o camera. Cateva becuri emana o lumina slaba aurie. In coltul indepartat al acestei camere sta o canapea lunga , iar in fata ei e televizorul. Cateva usi sunt imprastiate de-a lungul peretilor , ducand in alte camere. Ma intorc spre Camber , zambindu-i ironic.

- Draguta casa.

- De cand esti alba ? Nu iti disparuse semnul ? ma intreaba el.

- Ehh , mult de explicat. Important e ca sunt din nou Calatoare. zic eu.

Ma descalt , lasandu-mi bocancii langa usa. Surad cand zaresc privirea pierduta a lui Camber.

- Esti imposibila. murmura baiatul.

- Nu conteaza ! Cum iti mai e rana ? intreb eu , analizandu-i umarul acoperit de o bluza.

- Ar trebui sa ma ingrijorez ca ai intrebat asta ?

- Idiotule. marai eu. Nu stii sa apreciezi un compliment.

- Ala nu a fost un compliment !

- Ba da , a fost. Esti tu prea prost si nu ti-ai dat seama.

Camber ofteaza si ma trage in bratele sale , incolacindu-si mainile in jurul taliei mele. Imi rezem capul de umarul lui , inspirand adanc.

- Sper ca nu ai facut ceva necugetat ca sa devii din nou Calatoare. spune Camber.

Tac , nestiind ce sa spun. Calatoria mea in trecut nu a fost chiar legala , insa nu am facut mari ravagii , exceptand camera de supraveghere. Scopul scuza mijloacele.

- Antea. ma avertizeaza Camber , departandu-se de mine.

Baiatul ma priveste dur. Dau din umeri , zambind panicata. Camber isi aseaza palmele pe umerii mei cand dau sa pasesc in spate , oprindu-ma.

- Ce ai facut ? ma intreaba el.

- Am fost in trecut. cedez eu. Si Ethan nu a stiut.

- Si ce ai facut acolo ?

- Dar ce puteam sa fac ? M-am bucurat de momentele cand inca aveam pelerina ! ma plang eu , privindu-l urat.

- Acolo ti-ai recapatat abilitatile. murmura Camber pentru sine. Cum ti-a venit ideea asta prin cap ?

- Intrebarea corecta ar fi "Ce nu imi vine mie prin cap ?"

Camber ofteaza si imi prinde mana in a sa , mergand spre canapeaua din colt. Ne asezam pe ea , eu strangandu-mi genunchii la piept. Privesc spre geamul din dreapta noastra , stropii de ploaie batand cu putere in fereastra. Mda , sigur nu o sa ajung acasa uscata. Ma fac mai comoda , Camber pornind filmul pus pe pauza. Analizez peisajul sinistru prin care o fata merge , vantul miscand crengile copacilor.

- Film horror ? intreb eu.

- Ma plictiseam. raspunde Camber dand din umeri.

- Si nu ti-a fost frica sa il privesti singur ?

- Mie ? Frica ? Niciodata. zice el arogant.

- Azi dimineata ai spus ca ti-e frica de mine. spun eu confuza.

- Am spus-o ca sa te enervez , logic.

- Ti-am mai spus vreodata ca esti un idiot ? il intreb eu amuzata.

- Cred ca mi-o spui in toata ziua , iubire. surade Camber.

Baiatul isi pune mainile pe obrajii mei , apoi ma saruta lung pe frunte. Zambesc rusinata si ma apropii de el , Camber strangandu-ma la pieptul sau. Razboinicul isi lasa capul peste al meu. Ascultam in liniste ploaia , filmul fiind deja uitat. Insa momentul nostru placut este intrerupt de o usa care se deschide. Imi intorc capul in spate , vazandu-l pe tatal lui Camber ce paseste atent in casa. Inghit in sec , sperand ca nu va spune nimic ca sunt aici.

- Tata !? exclama Camber surprins. De ce nu mi-ai spus ca te intorci mai repede ?

Domnul Belami ne priveste scurt pe amandoi , tinandu-si strans valiza in mana.

- A fost neasteptat , fiule. Voi doi stati impreuna. Eu am putina treaba. spune el.

Tatal lui Camber merge rapid spre o usa neagra din spatele canapelei , intrand in camera intunecata. Il privesc confuza pe Camber , care arata ingandurat.

- De ce se comporta asa ciudat ? intreb eu.

- Nu stiu. Tata de obicei e mai rece si nu imi spune niciodata "fiule". Stai aici , plec sa verific ce face.

Camber se ridica in picioare si ocoleste canapeaua , mergand spre usa neagra. Imi musc obrazul ganditoare. L-am mai vazut pe domnul Belami si niciodata nu se comporta in felul asta. Arata panicat si chiar speriat. Expir zgomotos , jucandu-ma cu degetele. Deodata , il aud pe Camber strigandu-ma. Sar in picioare ingrijorata si fug spre camera din spate. Deschid usa , apoi impietresc cand vad ce e in fata mea. Domnul Belami e imobilizat pe podea de catre Camber , care ii tine mainile strans. Baiatul imi face semn sa ma apropii. Camber imi arata antebratul tatalui sau , unde se vedea clar urma unui ac. Imi maresc ochii.

- Nu e tatal tau. spun eu.

- E o clona.