Călătoarea

Capitolul 4

Percy se apropie de mine , zambind in coltul gurii. Imi strang pumnii , incercand din tot sufletul sa nu il iau la bataie. Chiar trebuie sa fie el partenerul meu ? Pot sa il schimb ? Nu stiu cat voi rezista cu Percy stand pe capul meu ! E un mare arogant. Il cunosc de cateva ore si deja nu il suport !

- Bine , toate echipele sunt formate. Putem sa mergem la portal. spune Omul de Stiinta.

Cei trei barbati se indeparteaza de noi si incep sa mearga pe u hol ingust. Calatorii ii urmeaza , asa ca si eu incep sa merg. Percy apare din nou in dreapta mea , avand acel zambet tamp pe fata.

- Ai vreo strategie de lupta , partenera mea ? intreaba el ranjind.

- Chiar daca as avea , nu ti-as spune tie. marai eu.

- Nu vom putea lucra ca o echipa cu atitudinea ta. spune Percy.

- Cine a spus ca vreau sa lucram ca o echipa ? intreb eu , privindu-l urat.

Percy isi da ochii peste cap. Ajungem intr-o incapere uriasa. Un portal se afla in fata noastra , conectat la mai multe calculatoare. Creatorul ia de pe o masa o cutie si vine spre noi , impartindu-ne la fiecare cate o piatra alba pentru a ne intoarce inapoi. Mergem spre portal , asteptand ca Omul de Stiinta sa ii seteze locatia.

- Aveti mare grija ! Fiecare Calator din Amaris este important. spune Omul de Stiinta , apoi ne face semn spre portal.

Fiecare echipa de Calatori trece pe rand prin portal. Inspir adanc cand vine randul meu sa trec. Pasesc atenta prin portal , inchizand ochii.

Deschid larg ochii cand simt un vant rece lovindu-mi corpul. Vad in fata mea o cladire gigantica , gri , cu gratii la ferestre. In jurul cladirii e un zid inalt de piatra. Privesc in jur , vazand ca suntem inconjurati de padure. Ceilalti Calatori incep sa mearga in diferite directii , cautand probabil cum sa intre in cladire. Merg spre zid , auzind pasii lui Percy in spatele meu. Zidul e prea drept ca sa ma pot catara pe el de una singura. Il privesc pe Percy.

- Ajuta-ma sa ajung pe zid. zic eu.

Percy ofteaza , dar se apropie de mine. El isi pune mainile pe talia mea , ridicandu-ma in sus. Imi pun palmele pe zid , apoi picioarele. Observ niste paznici in fata inchisorii , asa ca incerc sa nu fac prea mult zgomot. Imi intind mana in jos ca sa il ajut pe Percy. El imi apuca strans mana si se catara pe zid , apoi ambii sarim jos. Unul dintre paznici ne observa si alearga spre noi , tinand in mana un bat de fier. Pufnesc si imi scot pumnalul din pelerina , injunghiindu-l cand incearca sa ne loveasca. Imi strang arma in mana si incep sa merg spre usa principala pentru ca nu am vazut nici o alta intrare. Alti doi paznici stateau acolo. De data asta , Percy m-a ajutat sa ii doboram. Intram in inchisoare , mergand silentios pe holurile mari. Imi pun gluga in cap , ascunzandu-mi fata. Observ camere cu usi de fier in stanga si in dreapta. Privesc atenta fiecare perete si fiecare colt in cautarea pietrei pretioase. Poate fi ascunsa oriunde.

- Daca stiam cum arata piatra aia , era mai usor sa o gasim. mormaie Percy.

Imi dau ochii peste cap si continui sa merg. Ajungem la sfarsitul holului care se imparte in alte doua holuri , unul in stanga si unul in dreapta. Acum unde plecam ?

- Stati pe loc !

Ma intorc rapid , vazand vreo cinci paznici alergand spre noi. O iau la stanga , incepand sa fug. Locul ala era mult prea mic pentru o lupta. Holul asta e mai mare. Zaresc in fata mea niste scari , asa ca ma opresc in fata lor. Injunghii primul paznic care a ajuns langa mine si il arunc peste altul. Al treilea paznic incearca sa ma atace , insa anii de antrenament ai mei isi spun cuvantul. Il dobor usor la pamant , apoi il omor cu propria lui arma. Dupa ce ma asigur ca toti trei sunt morti , privesc pe hol , insa nici urma de Percy. Probabil ca el a fugit pe holul din dreapta , iar ceilalti doi paznici au plecat dupa el. Dau din umeri si incep sa urc scarile. Oricum nu imi placea prezenta lui.

Ajungand la urmatorul etaj , observ cativa paznici morti si mult sange pe podea si pereti. Ce naiba s-a intamplat aici ? Merg precauta inainte. O usa ce nu e din fier imi atrage atentia. Merg pana la ea , vazand ca e incuiata. O lovesc cu piciorul pana o distrug complet. Intru intr-un birou , observand pe o masuta niste hartii , cateva arme si un laptop. Nimic special. Deschid dulapurile , cautand piatra. Si o gasesc , ascunsa sub niste foi. E grea , mare si rosie. Zambesc in coltul gurii si ies din birou. Brusc , cineva ma tranteste jos. O Calatoare imi fura piatra din mana , zambindu-mi rautacios. Ea incepe sa fuga pe hol. Marai enervata si ma ridic in picioare , fiind gata sa o omor si pe ea.

Insa planurile Calatoarei care a furat piatra sunt ruinate cand cel putin zece paznici apar in fata ei. Ea este doborata la pamant. Calatoarea scapa piatra pretioasa , ea spargandu-se in mii de bucatele. Oftez si imi dau o palma peste fata. Toata misiunea noastra este ruinata. Incep sa fug pe hol , lasand-o pe Calatoare sa se descurce singura cu toti paznicii. Merg sa il caut pe Percy ca sa ne intoarcem in Amaris. Nu mai avem ce cauta aici daca piatra a fost sparsa.

Vad niste scari ce duc in jos , asa ca le cobor , sperand sa il gasesc pe Percy cat mai repede. Ma ascund rapid dupa un perete cand vad doi paznici ce veneau in directia mea , vorbind in soapta.

- Piatra falsa a fost sparsa. spune unul dintre ei.

- Trimite intariri in subsol. maraie celalalt paznic.

Paznicii urca scarile in graba. Daca piatra pe care am gasit-o era falsa , iar paznicul a spus ca trebuie intariri in subsol , inseamna ca acolo e piatra adevarata ! Dar unde naiba e subsolul ? Incep sa merg pe hol , privind podeaua in cautarea unei intrari in subsol. Ajung pe un hol unde sunt din nou usile din fier. Privesc prin micile geamuri din usi , vazand inauntru prizonieri. Printr-un singur geam s-a vazut doar intuneric. Usa era incuiata. Incep sa o lovesc , ea sarind din balamale. In fata mea apar niste scari ce duc in jos. Incep sa le cobor rapid , auzind pasi in departare. Ajung intr-o camera slab luminata , plina de cutii din lemn. Deschid fiecare cutie in parte , vazand inauntru hartii , arme si alte chestii nefolositoare. Zaresc o cutie mai mica , din fier , ascunsa in spatele celorlalte cutii. O deschid , vazand ca e plina de pietre mari si rosii. Ranjesc si iau cutia , apoi iau din buzunar piatra alba si o arunc pe podea , teleportandu-ma in Amaris.

Apar in laboratorul gigantic , in fata portalului. Clipesc des cand vad ce e in fata mea. Toti Calatorii , inclusiv Percy , stau pe scaune sau pe jos , fiind plini de rani si sange. Cativa medici ii ingrijesc. Cei trei barbati care ne-au spus de misiune priveau Calatorii ingrijorati. Toate persoanele din incapere si-au intors privirea spre mine cand am aparut. Imi abtin ranjetul cand realizez ca eu nu am nici o rana. Merg aroganta pana la Creator , dandu-i cutia cu piatrele pretioase.

- Doamne , ma asteptam la o singura piatra , nu la o cutie intreaga ! striga el.

- Sunt plina de surprize. zic eu ranjind.