Călătoarea

Capitolul 7

- Esti un nimic. marai eu.

Mike tresare din cauza tonului vocii mele , dandu-se cativa pasi in spate. Il privesc cu ura , punand degetul pe tragaciul pistolului. El priveste disperat in jur , cautand ajutor. Auzeam toti oamenii pierduti in oras , pe strazile principale , asa ca Mike a ramas singur. Inamicii nostri chiar trebuie sa invete strazile Amarisului. Ataca mereu pe strazile principale unde sunt mereu garzi si sunt mereu prinsi si omorati.

- A-Antea , lasa arma jos. ma roaga Mike.

Pufnesc ironica si apas pe tragaci , fulgerul ocolind milimetric fata lui si lovind un copac din apropiere. Mike ma priveste ingrozit si incepe sa fuga inapoi in padure. Inca un fulger loveste un copac de langa Mike , el tresarind si ascunzandu-se dupa un tufis. Ma incrunt si imi ascund armele in pelerina , intorcandu-ma pe calcaie. Merg spre casa , deschizand usa tremurand. Privesc in jurul meu , vazand in living rucsacul lui Camber , insa el nu e aici. Plec in camera mea , punand pelerina intr-un cuier. Imi strang pumnii , muscandu-mi buza. Inspir si expir adanc , lacrimi adunandu-se in ochii mei si inima batandu-mi nebuneste. Aparitia lui Mike aici mi-a amintit foarte mult de trecutul meu. Imi trec o mana prin par , clipind des , insa simt o lacrima curgand pe obraz.

"- Uite ! A venit ingerasul ! striga un baiat cand am intrat pe poarta scolii.

Imi musc obrazul incercand sa ignor toate privirile atintite spre mine. Imi ascund mainile in buzunare , singura parte alba vizibila fiind fata mea.

- Nu ti-e rusine sa umbli asa pe strazi ? ma intreaba o fata , privindu-ma batjocoritor.

Voiam sa strig ca sunt normala , ca sunt si eu om si am sentimente , insa nu eram destul de curajoasa pentru asta."

Imi strang genunchii la piept , privind podeaua enervata. Eram atat de slaba ! Nu puteam sa ma apar. Nu puteam face nimic.

"Tin doua farfurii in maini , simtind cum imi tremura intregul corp. Afara e iarna , iar eu am racit rau de tot. Desigur ca nu am primit nici un tratament pentru asta.

- Haide odata , Antea ! tipa tatal meu din bucatarie.

Merg rapid pe holurile mari , avand grija unde calc. Ajung in fata bucatariei. Cineva ma impinge brusc , eu cazand pe podea. Farfuriile pline cu mancare se sparg in sute de bucatele. Mike ma priveste ranjind de sus.

- Ups. zice el batjocoritor.

Intalnesc privirea plina de ura a tatei. Inghit in sec , pregatindu-ma pentru a nu stiu cata bataie de saptamana asta."

Ma ridic brusc in picioare , privindu-ma in oglinda. Refuzam sa privesc altundeva decat in ochii mei , stiind cate cicatrici am pe corp din cauza batailor primite. M-am schimbat mult de atunci.

"- Voiam o salata in acel moment , nu peste cincisprezece minute ! tipa Mike , impingandu-ma pe podea.

- M-Mike , sunt sora ta. ma balbai eu speriata.

- Esti un nimic. maraie el."

Ma privesc furioasa. Marai. Ma apropii de perete si il lovesc cu putere. Un pumn. Doi pumni. Trei pumni. Mainile incepeau sa ma doara.

"- Oare de ce mai traiesti ?"

"- Esti o abominatie ! Esti un monstru !"

"- Arati ca o fantoma. Locul tau nu e pe pamant."

Simteam cum sangele curge printre degetele mele , insa nu stiam ce altceva puteam face pentru a scapa de furia adunata in mine. Culoarea rosie a sangelui se vede extrem de bine pe pielea mea alba. Ma opresc din a lovi peretele si imi privesc palmele , articulatiile degetelor fiindu-mi pline de zgaraieturi.

- Antea ! Ce faci !? tipa cineva.

Privesc spre usa , vazandu-l pe Camber. Baiatul ma privea ingrozit.

- E-Eu... ma balbai eu.

Imi musc buza , toata furia disparand brusc. Oftez , simtind cum mai am putin si incep sa plang. Camber se apropie rapid de mine si isi pune bratele in jurul meu. Imi las capul sa cada pe umarul lui , incepand sa plang. Cumva , stiam ca el nu o sa rada de mine daca plang.

- Lipsesc zece minute si asta se intampla ? intreaba Camber , incercand sa ma inveseleasca.

- Ai lipsit mai mult de zece minute. mormai eu.

Camber isi da ochii peste cap. El se departeaza putin de mine si imi sterge lacrimile cu degetele mari ale mainilor. Razboinicul priveste peretele ce are pete de sange pe el.

- Saracul perete. ofteaza el.

- Tu esti urmatorul.

Camber isi mareste ochii speriat. Zambesc in coltul gurii. E uimitor cum baiatul asta ma face sa uit de tot.

- Sper ca nu vorbesti serios. zice el , inghitind in sec.

- Daca te trezesti intr-o dimineata plin de sange atunci o sa stii daca am vorbit serios sau nu.

Razboinicul ofteaza , apoi ma ia de brat si intra cu mine in baia din camera mea. El ia dintr-un dulap trusa de prim-ajutor. Camber imi analizeaza palmele atent , apoi ofteaza din nou.

- Ce a fost in capul tau cand te-ai ranit asa ? mormaie el , incepand sa imi dezinfecteze ranile.

- Stii tu , exersam. Urma sa vin maine la tine sa te omor. zic eu de parca e normal sa spui cuiva ca vrei sa il omori.

- Incep sa cred ca esti nebuna. spune el.

- Am invatat de la tine.

Ranjesc cand Camber imi arunca o privire seaca. Nu mai spun nimic si il las sa imi bandajeze taieturile. Daca nu era Camber , eu probabil ca lasam ranile sa se vindece singure. Razboinicul pune trusa de prim-ajutor la loc , apoi ma priveste atent.

- Te las sa iti bati joc de mine fara sa iti fac ceva , iti devin doctor personal... In ce ma transformi , Calatoareo ? intreaba el , punandu-si mainile pe umerii mei.

- Intr-un sclav. zic eu simplu.

Camber isi ridica o spranceana. Zambesc amuzata. El pufneste.

- Imi ramai datoare pentru ca am avut grija de ranile tale. zice el.

- In visele tale ! strig eu.

Camber priveste peretele din spatele meu , apoi ranjeste brusc.

- S-ar fi intamplat sa aud ca ai intreaga saptamana libera si stiu ca o sa te plictisesti acasa. Si pentru ca imi esti datoare , vreau sa petreci o intreaga zi cu mine.

- Si crezi ca o sa accept ? intreb eu.

- Maine dimineata o sa fiu aici. zice Camber ranjind , apoi iese din camera.