Călătoarea

Capitolul 10

Oameni pierduti cu diverse arme se apropie amenintator de noi. Privesc atenta in jurul nostru , numarand aproximativ cincisprezece persoane. Creatoarea se apropie speriata de mine , corpul tremurandu-i. Imi duc mana spre locul in care sunt ascunse armele mele , asteptand pana si cel mai mic semn al oamenilor pierduti. Unul dintre ei face un pas in fata. Pare conducatorul micului grup de oameni pierduti. E inalt si tine strans arma in mana , dar nu pare in forma. Nu stiu daca poate sa se lupte prea bine.

- Va predati sau va omoram. E alegerea voastra. spune conducatorul cu un ranjet arogant pe fata.

Imi ridic o spranceana , abtinandu-mi un pufnet. Asta chiar crede ca eu ma dau batuta atat de usor ? Imi dau ochii peste cap , scotandu-mi pistolul din pelerina. Asta ii sterge ranjetul de pe fata. Imi ridic mana si apas pe tragaci , barbatul fiind trantit pe sol , avand , la propriu , o gaura in piept. Fata de langa mine tresare. Creatoarea asta nu imi este de folos , m-ar incurca mai tare decat m-ar ajuta. Nu pot sa am grija de inca o persoana cand sunt atat de multi oameni pierduti care ne ataca.

- Fugi. ii soptesc eu.

- C-Ce ? se balbaie ea.

- Fugi si adu ajutoare. Acum ! zic eu.

Creatoarea deschide gura ca sa mai spuna ceva. O privesc urat , iar ea se intoarce si incepe sa fuga. Impusc doi oameni pierduti ce voiau sa plece dupa ea. Imi scot si pumnalul , tinandu-l in mana dreapta. Cu asta am mai multa experienta decat cu pistolul.

- Haide ! Pe mine ma urati ! strig eu , vazand ca unii dintre oamenii pierduti ezita.

Spuneam adevarul. Oamenii pierduti urasc Calatorii pentru ca nu arata uman. Asta e si motivul pentru care am fost batjocorita cand eram mica. Cu timpul m-am obisnuit. Oftez si imi scutur capul , punandu-mi atentia pe inamicii mei. Pufnesc cand niciunul nu ma ataca. Imi ridic din nou mana si tintesc cel mai apropiat barbat. Unul dintre ei striga ceva , eu neintelegand ce , iar toti oamenii pierduti alearga spre mine. Injunghii prima persoana ce a ajuns langa mine , apoi o arunc peste alta persoana , doborandu-le pe amandoua. Continui sa ma apar , dar sunt si eu lovita si ranita din toate partile. In scurt timp imi dau seama ca poate ar fi fost mai bine daca acea Creatoarea nu ar fi plecat. Nu e un sentiment placut sa stii ca trebuie sa lupti contra zece oameni cu doar un pumnal si un pistol.

Incerc sa impusc un baiat ce pare de varsta mea , insa tresar cand arma imi este luata din mana si aruncata la cativa metri. Lovesc puternic baiatul in abdomen si , profitand de neatentia lui , il injunghii. Il trantesc pe pamant , alaturi de celelalte cadavre. Ma dau cativa pasi in spate , evitand cateva lovituri. Inspir adanc , vazand ca mai sunt cinci barbati. Ma doare tot corpul din cauza loviturilor pe care le-am primit , dar clar ca nu renunt. Atata timp cat pot lupta , o sa lupt.

Imi zaresc pistolul la mai putin de un metru de mine , asa ca ma aplec rapid sa il iau pentru ca in momentul asta , este mai folositor decat pumnalul. Mare greseala. Inainte sa pot reactiona , un sunet puternic se aude , apoi simt o durere ingrozitoare in coapsa piciorului drept. Imi musc buza , abtinandu-mi un tipat. N-am mai fost impuscata pana acum si nu cred ca vreau sa mai simt asta vreodata. Ma las in genunchi pe pamant si imi intind mana dupa pistolul meu. Tintesc primii doi oameni pierduti si ii omor. Gem indurerata si ma sprijin de copacul din spatele meu , privind cu ura ultimii barbati ramasi. Unde naiba e Creatoarea aia !?

- O sa mori oricum. Cum ar fi sa ne lasi sa plecam inapoi in Abingora ? intreaba un barbat , dandu-se incet inapoi.

Raspunsul meu ? Un fulger fix in cap. Marai cand vad ca ceilalti doi oameni pierduti incerca sa fuga. Si ei au avut aceeasi soarta , adica un fulger lovind o anumita parte a corpului lor. Expir zgomotos si imi ascund armele in pelerina. Imi privesc incruntata rana care sangera puternic , simtind deja cum ametesc. Incep sa cred ca acea Creatoare m-a lasat balta si si-a salvat propria viata. Nu m-ar mira daca ar face asta. Oftez si ma intind pe iarba , privind copacii de deasupra mea. Totul in jurul meu incepea sa se invarta. Daca mor macar stiu ca am murit glorios , luptandu-ma cu dusmanii mei. Surad cand incep sa vad pete colorate. Imi inchid incet ochii , lasand intunericul sa ma acapareze , nu inainte sa aud motorul unei masini in departare.

* * *

Ma stramb cand simt mirosul intepator de medicamente. Pufnesc si deschid incet ochii , dand peste o lumina puternica. Imi mijesc ochii si ma ridic pe coate , analizand imprejurimile. O sa presupun ca sunt intr-un spital pentru ca orice obiect din jurul meu e alb , ca si mine. Ma potrivesc perfect aici. Ar fi trebuit sa devin medic. Zambesc in coltul gurii si incerc sa ma ridic in picioare , insa piciorul drept incepe sa imi pulseze de durere. Iau patura de pe mine si imi analizez piciorul , locul unde am fost impuscata fiind bandajat. Observ abia acum ca sunt imbracata intr-un tricou si niste pantaloni scurti , ambele negre. Ironic. Oftez si ma fac mai comoda in pat. Peste cateva minute in care m-am holbat la tavan am auzit usa deschizandu-se. Privesc in dreapta mea , vazand Razboinicul meu preferat , Camber.

- Cum te simti ? ma intreaba el , apropiindu-se de mine.

- De parca am fost impuscata in coapsa piciorului drept. spun eu sarcastica.

Camber isi da ochii peste cap si se aseaza pe un scaun din apropierea patului , privindu-ma.

- Nu stiu ce puteai pati daca nu venea Miranda sa ne anunte ca ataca oamenii pierduti. ofteaza el.

Miranda e acea Creatoare. Cred.

- Ce s-a intamplat cat timp eu ma luptam ? intreb eu.

- Eu si tatal meu veneam de la antrenament. In momentul cand treceam pe langa padure , am vazut-o pe Miranda fugind spre noi. Ea ne-a spus ca ati fost atacate in padure. Tu ai lesinat pana am venit noi. Tata si cativa Razboinici se ocupa acum de cadavrele oamenilor pierduti.

Camber isi trece o mana prin par si ofteaza din nou.

- Problema e ca oamenii pierduti au atacat mai multi Calatori. Cred ca ei incearca sa scape de voi ca oamenii din Amaris sa nu poata crea arme noi. mormaie Camber. Situatia se inrautateste.