Ai Încredere [vol. I]

9. M-a trădat

Axel

Mă întorc la casa lui Darren și sper, în adâncul sufletului meu, că nu i-a făcut nimic lui Flo. Deși, dacă-l cunosc bine, știu că nu se poate abține.

Pare că suntem cei mai buni prieteni, că suntem ca frații, când, în realitate, ne urâm. Sau, cel puțin, eu îl urăsc. După câte mi-a făcut, nu m-aș mira să nu profite și de Flo ca să mă enerveze.

Chiar nu pricep de ce a trebuit să facă ce a făcut. Uneori, mă întreb de ce-a făcut-o. Ce l-a determinat s-o facă? Am avut... Am avut atâta încredere în el... Iar el... El m-a trădat. Ce e cel mai rău? Faptul că nici acum nu-i pare rău de ce-a făcut. Iar eu continui să apelez la el, când ar fi trebuit să rup orice legătură.

" Ai uitat ce ți-a făcut?! "

Cuvintele Laylei îmi tot răsună în cap. I-am spus și ei și o spun și acum: normal că n-am uitat, dar tot el rămâne singurul meu ajutor. Evident că mă aștept să mă trădeze din moment în moment. De aceea apelez la el numai când e o urgență.

Nici acum nu știu de ce-am considerat că situația cu Flo e o urgență. Probabil n-am gândit pe moment, fiind stresat că poate ne urmărește poliția. Habar n-am.

În fine, o să pun capăt poveștii ăsteia cu "aventura" și o s-o duc pe prințesă acasă. M-am săturat de toată șarada asta. Nici nu știu de ce-am acceptat când mi-a cerut să mai rămânem! De ce n-am putut spune "nu"?!

E ca și cum fata asta ar avea un fel de putere asupra mea! Și mă enervează la culme! Dar gata, de data asta nu-mi pasă dacă o să insiste să mai stăm. N-o să mai stăm și punct! Oricum, să stau la Darren peste noapte a fost de ajuns.

Într-un final ajung și parchez mașina. După ce-o parchez, ies din vehicul și țâșnesc pe ușa de la intrare.

-- Flo! Haide, plecăm! -- strig eu.

Dar nu răspunde nimeni. Probabil nu m-a auzit. Cercetez sufrageria, dar nu e aici. Apoi urc scările și mă duc în camera ei, dar nici aici nu e. Unde s-o fi dus fata asta?

Când dau să plec din camera lui Flo, în prag mă surprinde stând Darren. Se uită la mine cu o față vicleană. M-a trădat.

-- Unde e? -- îl întreb, încercând să-mi mențin calmul.

-- Nu știu. -- îmi răspunde sec.

Nu mă mai pot abține, așa că mă reped spre el și-l izbesc de perete. Îl apuc de tricou și-l ridic puțin în sus.

-- Spune-mi dracului unde e! -- urlu eu.

-- Ți-am zis deja, nu știu. -- spune el pe același ton sec și relaxat de dinainte.

-- Pe naiba nu știi! Ori îmi spui unde e, ori... --

-- Ori ce? O să mă iei iarăși la bătaie cum ai făcut în seara aia? -- mă întrerupe el.

Nu-i răspund, iar el chicotește.

-- Știi Axel, bătaia nu rezolvă niciodată nimic. Dar dacă tot vrei s-o faci, dă-i bătaie! Lovește-mă! Bate-mă! Fă ce vrei cu mine! Oricum n-o să afli unde e Flo. --

Îmi doresc așa de tare să-i șterg zâmbetul ăla înfumurat de pe față, dar îmi dau și eu seama că n-are rost. Dacă vreau să-mi spună unde e Flo, am nevoie de el conștient. Așa că îi dau drumul.

-- Pentru prima dată ai acționat cu creierul și nu cu pumnii. Este de-a dreptul remarcabil. -- zice Darren.

-- Mai taci dracului din gură! Singurul motiv pentru care nu te-am pus la pământ este că am nevoie de tine treaz să-mi spui unde se află Flo! --