Ai Încredere [vol. I]

14. În siguranță

Axel

Nu pot să dorm. Stau întins de vreo două ore și tot încerc să închid ochii, dar fără folos. Am renunțat după o oră.

Acum stau pe spate, cu mâinile la ceafă și mă uit la perete. Observ câteva pete de mucegai și-mi dau seama că a trecut mult timp de când nu l-au zugrăvit. Ce motel de rahat am ales.

Până la urmă îmi pierd răbdarea de a studia peretele, așa că mă ridic și mă îndrept spre geam. Dacă camera asta ar fi avut un balcon, ar fi fost perfect. Măcar așa puteam ieși să-mi limpezesc gândurile.

Întorc capul în direcția patului ca să mă asigur că Flo nu m-a auzit. Doarme dusă. Expir ușurat. Nu am chef de o discuție în toiul nopții. Îmi îndrept din nou atenția spre geam.

Mă întreb dacă Flo mai vrea s-o duc acasă. Adică... Sper că încă vrea. E în siguranță la casa ei. Cred că încep să-l înțeleg pe tatăl ei de ce o ține închisă. Lumea asta e plină de pericole.

Telefonul începe să-mi sune din buzunar, ceea ce o face pe Flo să se fâțâie. Descui ușa și ies din cameră, iar apoi răspund, fără a mă uita cine mă sună.

-- Wow, nu mă așteptam să-mi răspunzi. -- se aude o voce de la capătul firului.

-- Ce dracu vrei?! -- mă răstesc eu după ce-mi dau seama cine îi.

-- Calmează-te, am vrut să văd dacă ai găsit-o pe prințesa rătăcită. --

-- Nu-i spune așa! --

Îl aud pe Darren cum râde.

-- Dar cum ai vrea să-i spun? -- mă întreabă nemernicul.

-- Nicicum, pentru că nu e treaba ta dacă am găsit-o sau nu! --

-- Bine, având în vedere că n-ai venit să-mi mai tragi o bătaie, înseamnă că ai găsit-o. --

-- Darren, ori îmi spui ce vrei, ori îți închid! -- încerc să-i explic pe un ton cât mai calm, dar știu că nu-mi iese.

-- Bine, bine, trec la subiect. Au venit niște tipi la mine după ce-ai plecat. --

-- Ce-au vrut?! --

-- Spuneau că trebuie să le dai ce le-ai promis că le vei da. --

-- Lănțișorul... -- spun și oftez zgomotos.

-- Probabil la lănțișor se refereau. --

-- Și ce le-ai zis?! --

-- Nu multe. Le-am spus doar că ai fost aici, dar acum ai plecat și nu știu unde. --

-- Bun. Măcar ceva bine ai făcut și tu pe ziua de azi. --

-- Ei haide Axel, nu poți fii supărat pe mine, doar ți-am făcut o favoare. --

-- O favoare?! -- strig eu la el.

Nu mă mai obosesc să-mi mențin calmul. Oricum știu că Flo deja m-a auzit, la fel și cei din celelalte camere.

-- Da, o favoare. Știam că se va întoarce la tine. Ți-am spus: I s-a pus pata pe tine. -- zice Darren.

-- Știm amândoi că nu de aia ai făcut ce-ai făcut. -- i-o tai eu scurt.

-- Mă doare că nu mă crezi, prietene. -- spune Darren pe un ton prefăcut.

-- Ia mai taci dracului din gură! Știi, nici nu știu de ce continui să mai vorbesc cu tine după câte mi-ai făcut! --

-- Poate pentru că știi că nu te poți baza pe altcineva? --

Are dreptate. Știe că are dreptate. Oftez.