Micul meu secret ești tu (boyxboy)

Capitolul 7

N/A: Scuzați ora târzie, cumva am uitat sa public capitolul, deși sunt sigura ca am facut-o, insa observ ca a fost pentru cateva ore bune salvat ca ciorna :( btw mai bine mai târziu, decat niciodata <3

Fuseră săptămâni pline. Voiam doar puțină pace si mult timp singur. Timp in care sa ma refac si sa teleportez de la realitate. Era prea obositor sa fii om.  Ma simțeam fragil. Ma simteam singur. Ma simteam distrus.
Intru in scoala, injurand in șoaptă. Pentru prima data realizasem cat de zgomotoasa era școala. As fi vrut ca acum sa fiu la spital, langa ele. Sa stau langa patul lor, povestindu-le întâmplări faine. Sa râd si sa ma bucur de momentele cu ele. Dacă se poate, chiar sa fiu în locul lor. Suna narcisist, dar mai bine ele sa sufere pentru mine, iar eu sa fiu bolnav, decat in așa mod cum este acum. Oftez zgomotos.
Pur si simplu, nu stiam cat o sa mai rezist. Ma simteam anxios, nu aveam chef de nimeni si de nimic. Pentru numele lui Dumnezeu, ce e atat de greu sa păstrezi distanța de mine? Sa ma lase, dracu, in pace toti si sa isi vada de propria treaba.
— Ti-ai pierdut din vigilitate, Kun, ranjeste un tip care iese din clasă.
Se rezema de un perete, privindu-ma cu un zâmbet specific pe buze. Isi scoase pachetul de țigări, privindu-ma sub genele exagerat de lungi pentru un bărbat.
—Cu genele alea nu te pot lua in serios, Hunter, murmur si imi strâng breteaua ghizdanului in pumn.
Voiam liniște, nu voiam sa ma bat. Iau o gura de aer și singurul meu scop este sa ajung in clasa fara ca pumnul meu sa faca contact cu fața de muiere a idiotului. El respira zgomotos, privindu-ma de parca l-am jignit.
In câțiva pași, era langa mine, laudandu-se subit cu cei 20 cm in plus la înălțime. Încearcă să se folosească de înălțime și sa para mai puternic, dar stia tot liceul ce fel de om era Hunter. Il puneai la pământ repede. Parca era din hartie.
—Ai zis ceva? Întreabă si isi schimba ranjetul ipocrit cu o linie serioasă.
Rad forțat si il împing cu cotul, ferindu-l din calea mea. Imi dau ochii peste cap, pachetul lui de țigări cazandu-i pe jos.
—Ce-ai auzit, dragul meu, ii replic ironic, cu pasi mici, dar rapizi despartindu-ma de tip.
Il aud cum pufnește si isi pocneste degetele, simțind imediat cum tensiunea creste brusc în aer. Ma întorc repede si scap de pumnul lui la milimetru. Stiam ca daca pumnul ăla ajungea în mine, acum as fi fost lățit pe jos, la mila lui Hunter.
Adrenalina si furia incep sa imi creasca in sânge și uit de toata liniștea pe care o voiam. Vedeam doar roșu in față, plus mutra de idiot a tipului.
Ii fut un pumn, dar și el scapă, doar lovindu-i usor obrazul. Imi trage un genunchi în stomac, incordandu-ma brusc din cauza durerii, însă nu imi pierd controlul. Piciorul meu zboară, lovindu-l din plin in mandibula. Urla de durere, dar nu se lasă ușor. Pumnul sau  zboară direct in nasul meu, simțind repede un lichid fierbinte începând sa curgă.
Lumea începea să se adune, privind cearta. Unii încercau în vag sa ne potolească, deoarece nu ne pasa.
Sar peste dansul, doborandu-l. Il iau la pumni, în timp ce Hunter ma lovea cu picioarele in spate.
Un zâmbet imi apare pe chip, vazandu-l cum încearcă să mă lovească. Ma simteam liber, bine și un sentiment înfricoșător de placut in momentul cand sângele sau mi-se prelingea pe mâna.
Simt apoi doua mâini pe umerii mei, tragandu-ma. Apoi doi baieti sar sa il potolească si pe adversarul meu.
In momentul cand ii simt parfumul, il recunosc rapid pe Dash. Expira iritat, însă nu era vina mea. Tampitul ma provocase. Imi strâng palma in pumn, relaxandu-ma in bratele lui.
O urma de satisfacție isi face prezența cand ii vad sângele întins pe fața urâtă a lui Hunter. Buza ii era umflată, iar nasul spart. Deși la cum ma simteam, nu cred ca eu eram mai frumos.
—La naiba, calmeaza-te dracu! Țipă unul din tipii care il țineau pe bărbat.
Zici ca era un taur. Se simțea frustrat, prost si slab pentru in ultimul moment eu am fost cel care conducea lupta.
Brunetul ma ridica de pe podea, în picioare, strangandu-ma bine in brațe, în timp ce mă ducea tot mai departe de acel loc. Voia să se asigure că nu am de gand sa fug inapoi si sa ii mai mut ranjetul cu doi pumni. Deși doar gândul la Hunter ma făcea sa turbez si sa il omor.
Nici nu realizez cand Dash ma împinge într-un cabinet medical. Asistenta ne privi buimacă, mutandu-si rapid privirea pe fața mea.
—Fără întrebări, va rog, rapid, murmură brunetul si ma împinge pe scaun.
Femeia înghiți in sec si se ridică. Se întoarce pe vârfuri, ajungând langa un dulap. Il deschide si scotoceste putin pana da de trusa de prim ajutor. Se întoarce la mine si o așează langa mine, pe masă.

~

—Ce naiba te-a apucat sa te bați cu prostul ala? Întreabă Dash imediat cum asistenta ieși.
Trebuia să stau câteva minute cu vata in nas, privind tavanul, întins pe patul din cabinetul medical. El ma privea apăsat, așteptând un răspuns din partea mea. Însă logic ca nu eram eu vinovatul.
—El a început totul, pufnesc nemulțumit că dansul dădea vina pe mine.
Brunetul isi da ochii peste cap si se așează la picioarele mele, rezemandu-se de perete. Ma privi si isi trece degetele prin parul ciufulit.
—Trebuia sa incetezi totul. Si asa ai probleme cu comportamentul. Ai tăi m-au rugat sa am grija de tine sa nu fii exmatriculat! Imi replica exasperat.
Rad forțat si imi lipesc brațul de frunte. Pleoscaiesc zgomotos din buze, luând o gura de aer.
—Explica-i tu smintitului ăla ca nu vrei sa te bați. E futut in cap.
Dash ma privi nemulțumit, privind în gol, lasandu-si capul pe genunchi.
—Doar, te rog, încearcă. Pentru ai tăi, ma privi calm și simt imediat o urmă de vinovăție.
Înghit în sec, oftand. Avea dreptate. Si asa ai mei aveau suficiente probleme fara mine, probabil si posibil, exmatriculat.
—Bine, imi pare rău, ii răspund sec, însă nu reusesc sa primesc un răspuns.
Ușa este trantita la perete, în camera intrând directorul. Simt deodată cum totul lua o întorsătură urâtă, iar după fața lui, părea o întorsătură EXTREM de urâtă.
—În cabinetul meu! ACUM! urlă nebunul, privindu-ma roșu din cap pana in picioare.
Imi arcuiesc o sprânceana si ma dau jos din pat. Brunetul se uita si el confuz, coborandu-se alături de mine, aruncându-i priviri bărbatului, parca asteptand o explicație.
—Nu, Dash, tu nu ai facut nimic rau, isi schimba bărbatul imediat glasul in unul mai politicos. Vorbesc doar cu Kun, pentru ca daca vorbesti calm cu el, este imposibil sa te înțeleagă.
Maria iritat.
—Asistenta a zis sa nu ies de aici pentru cel putin jumatate de ora. Discutam aici, ii zic rece si sec, nepasandu-mi absolut deloc ca vorbeam cu directorul.
Putea sa o suga, deoarece nu cred ca are voie sa ma jigneasca într-un fel. Ma făcuse chiar acum prost într-un mod delicat si subit.
Brunetul isi întoarce privirea spre mine si apoi inapoi spre bărbat.
—Mda, prefer sa rămân aici, zise sec.
Însă raspunsurile noastre nu il multumira deloc. Bate cu piciorul iritat in podea, luând o gura mare de aer. Isi trage cămașa la gât, de parcă nu avea suficient oxigen. Probabil faptul că Dash era aici, il depășea. Înțelesem suficient de bine ce fel de influență avea aici familia lui.
—Ești exmatriculat, imi explică dur. Am primit reclamații, nu doar din partea lui Hunter, ci si din partea profesorilor, ca te-ai luat la bătaie cu el fără motiv. Tu vezi in ce stare arată acum?! Ridică tonul la ultima intrebare, însă nu imi pasa. Imi pasa doar ca eram exmatriculat si nu fusesem niciodată mai dezamăgit de propria persoana vreodata.