Micul meu secret ești tu (boyxboy)

Capitolul 24

N/A: la media aveți o poza cu cei doi frumusei *^*. Presupun ca realizați cine e Dash si cine e Kun >.<
Btw, Crăciun Fericit <3 sper ca ați primit ce vreti v-v oki, voi incerca sa fac capitolul acesta putin mai mare, deoarece totuși e Crăciunul azi hihi. Sper sa va placă <3

~

— Merci ca ai acceptat să vii cu mine, zambesc vag, iar Dash chicoteste.
Scade putin viteza mașinii și ranjeste, strangand volanul intre palme.
—Orice pentru tine, iubire. Plus că oricum sunt curios si eu sa mă întâlnesc cu surorile tale, ma anunță, iar eu ma inrosesc.
Nu aveam nimic cu acest apelativ, însa ma facea sa ma simt ciudat. Sper doar sa nu folosească apelativul dat fața de gemene. Sper, in genere, sa nu aiba un comportament ciudat. Nu as vrea ca cineva sa stie ce fel de relație am cu Dash. Era doar intre noi doi, de preferat este ca nimeni altcineva sa nu stie. Mai ales ca a revenit si Melania si trebuia sa rezolv situatia prima dată cu ea.
—Te rog sa nu te comporți stupid față de ele, ma uit la brunet, însă el era atent la drum.
Chicoteste si isi arcuieste o spranceana, mutandu-si rapid privirea spre mine.
—Ok, voi incerca, pronunța limpede si pufnește amuzat.
Dau din umeri, privindu-l sceptic. Nu stiu la ce mă puteam aștepta din partea lui, însă speram sa nu faca nimic.
Brunetul parchează mașina, iar eu cobor din ea repede. Ma întind si casc usor, deoarece imi era cam somn, însă aveam de gand sa dorm cand ajungeam  acasă. El se apropie de mine si imi ciufuleste părul, holbandu-se la buzele mele. Înghit în sec putin rușinat.
—Ăm ok, hai sa intram, ii explic stânjenit, iar el da pozitiv din cap.
Il aud totuși cum chicoteste, probabil realizând la ce mă gândeam eu.
Ma urmează cuminte, în timp ce își butona telefonul. Trecem pe lângă receptie, însă nimeni nu ma oprește. Cel mai probabil deja știau cine sunt, deci nu era atât de important. Ma bucur totusi ca nu trebuie sa imi pierd timpul cu prostia aia de control. Ar fi durat o veșnicie. Si asa se făcea seară.
In cateva minute eram in fata salonului lor. Țineam in mâna punga cu portocale și alte mici dulciuri pe care le-am cumpărat mai devreme. Gemenele erau niste fane desăvârșite ale dulciurilor. Si mie imi plăceau, dar având în vedere că nu mai puteau sa se ridice din pat din cauza aparatelor, le era cam greu sa isi cumpere dulciuri.
—Stai putin, imi face semn brunetul, iar eu ma întorc spre el.
Dash se apropie de mine si ma sărută apăsat pe buze. M-a luat putin prin surprindere, dar din fericire, nu era nimeni pe hol. Il sarut inapoi, iar el imi musca buza. Ma strânge în brațe și rânji larg in momentul cand se despărți de mine.
—Mai bine, murmură, iar eu simt cu obrajii mi-au luat foc.
Il imping cu palmele usurel din fata mea, simtind cum sangele se aduna tot mai repede in obraji. Deschide salonul, iar acolo era aceiași asistentă tipică. Femeia le aranja paturile, apoi se învârte si le strânge vasele murdare. Ma observă pe mine si trece pe lângă încercând să pară profesională.  Presupun ca tocmai ce au mâncat, deci putine dulciuri nu le-ar strica.
—Kun! Strigară amândouă in simultan si zambira larg.
Ma apropii de ele si le îmbrățișez strâns pe amândouă.
Efectele chimioterapiei erau tot mai evidente, parul fiindu-le exagerat de rar. Totuși, nu puteam nega ca arătau ușor mai bine. Si chiar puseseră puțină greutate pe ele, ceea ce era bine, deoarece au pierdut multe kg de cand cu boala.
—Mi-a fost dor de voi, le confesez celor două blondine si ma despart din îmbrățișare.
Observ ca ele se uitau atent la Dash. Erau confuze, însă făcuseră schimb de priviri si presupun ca au inteles într-o oarecare măsură cine este.
—Eu sunt Dash, se autoprezenta bărbatul si da mâna cu amândouă.
Fetele chicotira la gestul manifestat de brunet si dădură mâna cu el fără reținere.
—Kun ne-a spus cate ceva despre tine, sare cu gura înainte Milena si ma simt si mai stanjenit acum.
Dash rânji si ma privi pe furiș cu o privire superioară. Nu vreau sa creada ca vorbesc despre el, s-ar simți prea flatat. Deși la cum ma privește, probabil fix la asta se gândește.
—Vai, serios? Isi arcuieste o sprânceana si afiseaza un zâmbet tâmpit pe buze.
Murmur o înjurătură, însă, din fericire, nimeni nu m-a auzit. Poate ar fi fost totusi mai bine ca el sa ma fi auzit. E imposibil sa ii ceri lui Dash sa nu se comporte ca un idiot. Ii sta in sânge!
—Ti-e cald, Kun? Ai fața cam roșie. Oricum la ce căldură e aici, nici nu imi imaginez altceva, comenta Maia.
Dash incepe a râde, încercând in zadar sa isi acopere râsul,  și se așează pe scaunul unde a stat asistenta. Eu ma asez pe patul gemenelor, ele aruncandu-mi priviri inocente. Precis au deja vagi idei despre ce se întâmplă. 
—Ce bine semanati voi 3. Aveți acelasi par si aceiasi ochi, comenta brunetul iar eu dau din umeri.
Semănăm? Niciodată nu am realizat asta. Presupun doar ca m-am obisnuit sa arătăm așa, la fel precum cei din jurul nostru. Dacă stau sa ma gandesc, avem destul de multe in comun. In fine, chiar dacă semănăm la înfățișare, nu pot zice acelasi lucru despre personalitate. Diferenta dintre noi 3 era de la cer, la pământ.
—Multă lume ne-a spus ca atunci cand vom crește mai mari, vom fi copiile feminine ale lui Kun, chicoteste Milena.
Dash isi rezema capul in palmă și isi muta privirea ba la mine, ba la fete.
—Dacă ar fi așa, atunci ați fi extrem de frumoase. La fel precum fratele vostru, adăugă ultima parte si gemenele chicotesc.
Brunetul imi arunca priviri discrete, rânjind larg. Ma enerva, o facea special. Mai bine nu il rugam sa nu se comporte ciudat. Acum stia ca asta m-ar scoate din sărite si o făcea fix ca sa ma scoată din sărite. Flirta subit cu mine, însă fetele nu sunt proaste si o sa realizeze rapid cum sta treaba.
Doamne, ce imi vine sa il lovesc.
—Și cum a fost in excursie? Pune întrebarea Milena, curioasă.
O intrebare normală! O sa incep sa ma plang ca a fost obositor, deoarece a fost plictisitor si lui Dash ii va pieri cheful- perfect.
Apoi imi aduc aminte ce am facut nou doi acolo. La naiba, precis si Dash si-a adus aminte. Mă culc pe pat, privind tavanul. Puteam sa jur ca Dash acum continua sa ranjeasca. Mai bine nu il luam cu mine, deja regret.
—Mbine, doar ca a fost obositor, ma plâng, iar ele râd.
Maia ma lovi cu piciorul si continua sa râdă zgomotos.
—Dacă mă lovești, atunci nu iti dau asta! O anunț, iar amândouă isi ridica privirea spre mine.
Țineam in mâna punga cu dulciuri. Milena nu așteaptă mult si mi-o ia din mână, imprastiind in pat conținutul sacosei.
—Imi iau punga si singura, n-am nevoie de tine, ranjeste mulțumită blonda, iar eu ma strâmb. Apropo, pe fereastră este ceva nota de plată, nu am habar, adaugă în timp ce decojeste o portocală.
Ma ridic si ma apropii de fereastra, luând nota de plată. Trebuie sa le-o dau părinților, era plata pentru medicamente.
—Mhm, portocalele astea sunt atat de dulci, chicoteste Maia.
Dash era fix langa mine. Se ridica de pe scaun si se apropie de mine. Isi întinde fața langa urechea mea si șoptește delicat:
—Nu mai dulci decât tine~
~

—Oof, de ce trebuie sa aiba limite la orele de vizită? N-au rost! Ma plâng in timp ce ies din spital.
Dash încearcă să se țină dupa mine, deoarece cand sunt nervos am tendința să merg repede. Oricum, era la aproape un metru departe de mine.
—Lasă că vii mâine si ai șansa să vorbești cu ele cat vrei, imi explică si încearcă să mă calmeze.
Ma opresc langa mașină si mârâi iritat. Era prea întuneric afara, iar un singur bec lumina intreaga parcare. Totul ma enerva.
—Și tu te-ai comportat precum un idiot. Doar te-am rugat! Pufnesc exasperat.
Dash in loc sa se simta prost sau sa se supere, rânji. Se apropie exagerat de aproape de mine, apucandu-ma bărbia.
—Și? Nu ti-a placut?rânji mulțumit, iar eu înghit în sec.
Imi ridic privirea spre el, ochii sai fiind fixati asupra mea. Ma ridic pe vârfuri si il sărut. Imi unesc buzele cu ale lui, iar el ranjeste peste ale mele.
Deblocheaza masina si deschide portiera din spate. Ma arunca pe scaunul din spate si intra si el. Închide usa in spatele lui și continuă să aplice saruturi pe suprafața gâtului. Cu degetele imi deschide nasturii, dând cămașa lent jos de pe mine.

~

În timp ce mă îmbrac, el pornește mașina. A fost mai rapid decat mine, în timp ce eu abia am reusit sa trag boxerii pe mine la loc, el deja s-a îmbrăcat.
—Mâine vii la ore? Pune întrebarea si iesim din parcarea spitalului.
Imi scot capul prin despărțitura dintre scaunele din fața si il privesc plictisit.
—Meh, cred ca ma obliga mama oricum, deci n-am de ales, ii explic, iar Dash chicoteste.
Oprește la un semafor si pana se face verde, se întoarce spre mine si ma sărută gingaș pe buze.
—Parcă sunt doi de Kun. Unul care mai are putin si ma pocneste, iar altul care ma sărută, murmură rânjind in timp ce mă privește in ochi.
Imi dau ochii peste cap si ii fac un semn.
—E galben, pregateste-te, ii răspund și ma strâmb la el.
Se întoarce în față și pornește din loc.

~

—Nu mai pot de somn, ma plâng si ma arunc in scaun.
Simt cum capul imi cade de pe umeri, iar corpul nu mai are mult până se prăbușește. Totuși, in comparatie cu mine, Dash era bine merci. A reușit sa se aranjeze, să fie odihnit si inca mai si zâmbește! Are cumva vreo putere de a opri timpul sau cum Dumnezeu reușește? Eu nici sa ma pregătesc cu 3 ore inainte si sa ma culc la 5 seara, nu as putea sa reusesc asa ceva.
Ma culc pe bancă, iar brunetul chicoteste si isi trece degetele odată prin parul meu.
—Obosit, iubire? Imi șoptește la ureche rânjind.
Il lovesc cu piciorul, iar dansul chicoti. Imi ridic capul de pe bancă și ma rezem de perete, contemplând la faptul că sunt om si trebuie sa vin la școală.
—Hey, Kun, aud o voce feminină si aproape fac infarct cand o vad pe Melania.
Ce dracu cauta la scoala? Inteleg ca are de trecut Bac-ul, însă ea are ore speciale. Ce face aici? Fix in clasa mea?
—Mm buna, murmur încordat.
Dash o examina pe fata confuz, apoi se întoarce spre mine, așteptând o explicație.
—Ăăm, Dash, ea este Melania- fata despre care ti-am spus. Melania, el este Dash- un prieten bun, le fac cunoștință si incerc sa inventez cat se poate de repede un motiv ca sa plec de aici.
—Um ce faci aici? O întreb, iar ea se întoarce spre mine si schițează un zâmbet.
Chicoteste si isi trece degetele prin par. Isi trece privirea de la mine la Dash si viceversa.
—Orele suplimentare le am in alt cabinet, însă începem la ora 8:30. Pana atunci, am decis să te vizitez, continuă să zâmbească.
Zambesc vag si ii arunc o privire brunetului. El o privește gânditor, apoi se ridică de la masă. Isi baga telefonul un buzunar și isi trece degetele prin par.
S-a întâmplat ceva?
—Revin imediat, se scuză si iese din clasă in graba.
Il urmăresc cu privirea si tusesc apăsat. S-o fi întâmplat ceva sau de unde graba asta?
Totuși, acum trebuie sa o conving pe Melania sa plecam din clasă. Nu voiam sa stau cu ea față de colegi.
Ma ridic in picioare si ma apropii de ea. De aproape, ochii săi albastri erau fixați pe mine. Parul ii curgea peste umeri, iar luciul de buze ii scotea in evidență buzele carnoase. La naiba, oricat as incerca sa nu observ, Melania se schimbase mult. Nu mai era vechea fata cu ochelari care opta intotdeauna pentru haine largi. Acum purta o bluza alba transparenta si o fusta clopot in dungi, iar in loc de ochelari, purta lentile.
Toti băieții din clasă isi puseseră ochii pe ea imediat cum intrase, iar fetele o priveau geloase.
—Hai mai bine afară, murmur si o trag de braț.
Ea însă se împotrivește, iar eu ma întorc pe vârfuri spre ea. Ma privește usor nervoasă. Ma trage spre ea si ma apuca de gulerul cămășii, tragandu-ma tot mai aproape de mine.
—De ce sa ascunzi relatia noastra fața de colegii tai? Intreaba si zâmbește delicat in timp ce se holbeaza la buzele mele.
Îmi vine sa imi dau o palmă. Dacă va face o prostie fata de-
Ea însă se apleacă si isi lipește buzele de ale mele, în timp ce toti din clasă erau cu ochii peste noi.