Micul meu secret ești tu (boyxboy)

Capitolul 26

Nu stiam cum sa reactionez in situatia data, însă nu prea cred ca aveam de ales. Nu voiam sa ii rănesc sentimentele într-un fel, deoarece eram totuși prieteni. Prieteni pentru mine, pentru întreaga mea familie si ea, eram mai mult. La naiba, situația imi ajungea pana peste cap, voiam sa fiu singur!
Melania își despacheta lucrurile, aranjandu-le in jumătatea ei de dulap. Inteleg ca, cel putin, în ochii lor eram împreună, însă nu era neapărat să stăm în aceiași cameră. Mai aveam camere libere si nu cred ca ar fi deranjat pe nimeni daca le ocupa pe alea.
Însă, ca întotdeauna, nimeni nu mi-a cerut opinia, iar eu nu aveam tupeu sa ma despart de Melania fix dupa ce a fost dată afară din casă. As fi fost un nesimțit cu adevărat. Acum trebuie ca ea să stea în camera mea si nu stiu cat de multumit eram de situația asta. Cel puțin de dragul lor sa ma prefac.
Și totuși, oricat as incerca sa ma mint. ideea ca ea să stea cu mine in cameră mi-se părea oribilă. Nu stiu cat voi răbda.
—O sa ii demonstrez tatei ca a facut o greseala imensă, continuă ea să vorbească cu mine, deși eu nu prea imi dădeam interesul. O sa devin importantă, apoi o sa vina el la mine sa isi ceara scuze! Scuipa cuvintele si isi sterge lacrimile de la ochi.
Expir zgomotos si inteleg ca acum trebuia sa o fac pe tipul dragut si ospitalier. Desi inca nu imi aduc aminte cand i-am spus ei ca am fi împreuna, ea totusi a luat această decizie pentru amândoi. O sa ma prefac ca nu ma deranjeaza, doar pentru ca sunt eu prea bun. Ma apropii de ea si ii inmnaez cutia de șervețele. Fata isi ridica privirea spre mine, zâmbind delicat si luând cutia din mana mea.
—Am atât noroc cu tine. Ma bucur ca esti in viața mea. Te iubesc, chicoti si se ridică la nivelul meu.
Ma îmbrățișa strâns, în timp ce își afundă fața in tricoul meu. Înghit în sec, stânjenit. Trebuia neaparat sa gasesc momentul cand ii voi spune. Nu puteam sa o mint non stop.z
—Mdah, ii răspund vag.
Nu pot sa cred in ce pozitie am ajuns. Trebuia să mă comport frumos cu ea pentru ca mi-era milă. Fac o tampenie? Desigur. Am de ales? Desigur. Ca nu.
Si de cand au ajuns toti sa ma iubească? Am devenit peste noapte atat de fascinant?
—Totuși, sa iti alungi propria fiică mi-se  pare pur si simplu oribil! Cat pot sa il urăsc! Niciodată nu m-a susținut! Continuă să plângă in bratele mele.
O mângâi usor pe spate, trecandu-mi degete prin parul ei lung, în speranța de a o liniști.

~

Ma mișc prin pat, simtindu-i rapid parfumul ei. O nuanță dulce cu o aromă puternică de cireș. Dormise cu capul pe umărul meu, o poziție extrem de inconfortabilă pentru mine. Insa la cat de adânc dormea ea, părea atat de comod pentru ea.
Incerc sa ma ridic din pat, însă ea ma trage inapoi si isi întinde mâinile peste bine, privindu-ma printre pleoapele adormite.
—Unde pleci? Intreaba Melania cu o voce mieroasa.
Isi flutură genele si zâmbi larg, dandu-mi parul de pe frunte la o parte.
—Am școală, ii răspund rece si ma ridic din pat, lasand-o pe fata sa mai stea in pat.
O mai aud cum se invarteste printre plapume, strangand o perna in brate.
Ma apropii de dulap si imi aleg hainele, apoi le iau. Ma întorc pe vârfuri si plec in baie sa mă schimb.
—Știi, poti sa te schimbi aici. E totusi camera ta, iar eu nu sunt o necunoscută, chicoti rezemandu-si capul in palmă.
Ma întorc spre ea si schițez un zâmbet scurt. Exact, era camera mea. Mai bine pleci tu, decat eu.
—M-am obisnuit deja asta, stai calma, o anunt si trântesc ușa de la camera.
Nu ma schimb nici mort față de ea.

~

—Ce zi e asta? Pun intrebarea, iar Dash da din umeri.
Isi ridica telefonul de pe bancă și citeste rapid de pe ecran. Il închide si il așează în același loc.
—E vineri. Mâine acasă, doamne ajută, oftează si isi rezema capul in palme.
Suspin zgomotos si ma rezem de perete. Doamne, nici la scoala nu voiam, dar nici acasă. Cel puțin am noroc ca dupa ore mai trec pe la spital. Mai am ce le povesti fetelor, vor râde copios de pe urma mea. Ele inca nu stiu ca ea a revenit, însă sunt curios de parerea lor. Anul trecut nu prea isi dadeau interesul, deci sper sa fie de partea mea. Macar ele sunt singurele persoane cărora le pot spune adevarul. Dacă n-as fi avut pe nimeni, as fi murit pe bune.
—Azi ai venit cam tarziu, posibil sa nu fi auzit, imi atrage atenția brunetul.
Imi arcuiesc o sprânceana, in timp ce mă joc cu pixul. Pufnesc plictisit si imi fixez privirea pe el.
—Ce sa aud? Pun intrebarea, iar el se apropie mai mult de mine.
Profesoara ne arunca priviri urâte pentru ca cică făceam zgomot. N-are omul voie nici sa vorbească, doamne, ce am ajuns. Însă de parca observația ei ne va opri din vorbit. Să creadă degeaba, macar are speranța.
—Ceva petrecere la vilă. E ziua lui Leah, ne-a invitat pe toți, imi șoptește, încercând să scape de privirea profesoarei.
Plescaiesc zgomotos din buze si ma fac mai comod pe scaun, aruncandu-i o privire fugara.
—O, doamne, nu o suport pe tipa aia, ii reproșez.
Dash chicoteste si isi aranjează caietul de pe masă. Expira lung.
—N-ai ce pierde. Maine e weekendul, se merită. Oricum tipa asta a invitat jumatate de școală, nu este ca și când vei vorbi direct cu ea. Cat despre cadou, am pus toata clasa bani. Am pus eu pentru tine, nu iti face griji, ma anunță brunetul.
Il privesc urât, în timp ce umblu dupa țigări prin buzunare. Dintr-o data mă apucase pofta de nicotina. Nu fumasem de zile bune, cumva am reusit sa imi scad porția pe zi. Macar toata întâmplarea asta ma ajuta sa renunț la țigări.
Imi aprind țigara si o fixez intre buze, deschizând geamul. Reusesc sa primesc câteva priviri urâte, însă nu îndrăzni nimeni sa comenteze. Bine au facut.
—Cât ai dat? Sa iti întorc, ii spun si imi caut portofelul in geantă.
Isi da ochii peste cap, pufnind nemulțumit.
—Nu vreau banii înapoi. Oricum vii? Eu ma voi plictisi singur acolo, însă nici nu ma pot duce, deoarece toti au impresia ca voi fi acolo si nu vreau sa ii dezamăgesc, se plânge Dash.
Chicotesc si il calc pe picior, rânjind mulțumit.
—Ce muiere ești, nici nu poti refuza! In fine, hai ca vin. Ai noroc ca orele de vizită la spital vineri se termina cu o ora mai devreme, il bat pe umăr si pufnesc.
Isi arcuieste o sprânceana si face o față serioasă. Isi apropie buzele de urechea mea si imi șoptește:
—Eu muiere? Să nu uităm care dintre noi doi striga sa il fut mai tare, ranjeste mulțumit, iar eu vreau sa il lovesc.