Micul meu secret ești tu (boyxboy)

Capitolul 29

N/A: cred ca este destul de plauzibil motivul meu de ce nu am postat ieri lol. Btw, un an nou fericit <3

~

Trecuse inca o saptamana, iar eu iarăși reflectam prea mult cand nu trebuia. Ma trezeam gandindu-ma doar la cearta dintre mine și Dash. Nu înțelegeam cum sta situatia, însă oricum as intoarce-o nu intelegeam absolut nimic. Il consideram pe el vinovatul, insa nu eram nici eu sigue. Nu mai eram sigur de nimic, simteam doar cum totul se distrugea ușor. Ma simteam precum ultimul nerod, deoarece ma consideram folosit. Ma simteam folosit si aruncat la gunoi, iar lui Dash nici nu ii mai pasa de mine. La fel de repede cum si-a castigat interesul in mine, la fel de repede l-a pierdut.  Cateodata se trezea sa ma întrebe despre Melania, însă nici pana acum nu am inteles de ce făcea asta. Uneori imi sărea în minte idee ca poate i-a plăcut de ea, de aia a renunțat la mine, însă de fiecare dată când mă gândeam la asta, ma torturam singur. Totusi, în ultimele zile încetase sa faca si asta si s-a accentuat sa ma evite in toate modurile posibile. Nici macar nu ma mai privește in clasa si isi concentrează atenția doar pe blonda de langa el. Cel puțin, azi Leah lipsea, însă totuși se holba doar in telefonul lui. In timp ce intre noi se forma o groapa cat mai adâncă, intre ei relatia inflora. Simt doar ca toate cuvintele pe care mi-le-a spus au fost simple minciuni, iar eu eram prea usor de manipulat. Dacă el ma folosise, atunci o făcuse prea bine. Prea bine, daca i-am cazut in plasă.
Eram prea nervos ca sa pot intelege întreaga situație. Un lucru era, însă, cert: eram prost. Oricum as fi privit situația, eu eram un prost. Deoarece nici eu nu ma mai înțelegeam. Pentru ca imi lipsea el. Pentru ca reușise să obțină atat control asupra mea. Pentru ca ma făcea atat de sensibil in prezenta lui. Pentru ca el nu mai era in viata mea.
Aveam nevoie de timp, mult, mult timp. Ma simteam dat peste cap, astfel că atunci când sună, sar primul din bancă. Nici nu mai rezist inca 2 ore, cât mai aveam. Nu imi va duce nimeni lipsa, însă prefer, în momentul ăsta, sa ma încui in cameră și să mă culc. Nu sa fumez sau sa beau: doar sa ma culc.

~

Ma holbez confuz la mașina tatei parcata in fața casei. Deobicei la ora aceasta era la lucru, insa acum era acasă, iar ceva nu mirosea a bine. Intru in casa cu pași lenți si inceti, încercând să înțeleg ce s-a întâmplat. Nu auzeam nimic de la primul etaj, însă câteva zgomote înfundate se auzeau, totuși, de la etajul doi. Urc scările nesigur, toată gălăgia venind din dormitorul părinților.
Probabil avea de gând să se ducă la spital, însă totuși ceva imi trăgea un semn de alarmă. Faptul că nu se auzea o singură voce sau faptul că radeau.
Mama eram sigur ca era la spital, o sunasem când m-am pornit de la școală. I-am spus ca am nevoie de odihnă și nu mai pot sta la școală ultimele două ore, deoarece sunt terminat psihic. Cel puțin ma înțelese în privința aceasta si nu a comentat. Probabil ea era la fel de terminată psihic precum mine. Probabil toti eram așa.
Bat la ușă scurt, însă nu astept pana se deschide, ci o deschid singur. Sângele imi îngheață in vene in momentul când îl văd pe tata.
Dezbrăcat, sarutandu-se intens cu Leah. Probabil nu mi-au auzit bătăile in ușă, însă în secunda următoare, amândoi se ridica speriați din pat, privindu-ma cu teroare. Însă orice spuneau in momentul ăsta nu ar fi fost o scuza suficient de plauzibilă.
— Ce naiba?! Strigă blonda si isi strânge plapuma la piept. Ce dracu mai cauti si tu aici?! Continuă fata, mutandu-si privirea cand de la mine când la tata.
Imi strang pumnul, facandu-mi cu unghiile semiluni in palma. Respiratia imi devenise neregulată si ma simteam prea slab pentru situația dată.
—Kun, imi pronunța slab tata numele, însă nu il ascult.
Doar incerc sa ma calmez, fără să îl omor din bătaie. Pentru ca in momentul asta simteam ca as putea sa o fav. Ma întorc pe vârfuri si cu pași repezi, plec de langa ușa. Sa plec cat mai departe, undeva unde nu există absolut nimeni.
Și totuși, daca consideram inainte ca totul era prea rău, atunci universul mi-a demonstrat că poate fi si mai rău. Eram prea epuizat sa fac față și acestei trădări.
—Fiule, nu e ceea ce pare. E prima dată, chiar- chiar nu voiam sa fac asta. Sunt prea confuz, strigă tata.
Imi mușc obrazul si ma întorc spre el. Bărbatul era in spatele meu, îmbrăcandu-se fugar cu pantalonii pe el. Și totuși, in momentul cand ii zăresc zâmbetul discret si satisfăcut pe buze, cand ii observ sclipirea din ochi și faptul că tot zgomotul pe care il auzisem la ei in cameră nu erau decat gemetele lor implinite, nu ezit si ii fut un pumn în față. Eram slab ca il loveam, însă pur si simplu, în momentul ăsta nu vedeam altă ieșire.
—Și așa familia noastră este la pământ, însă tu ne distrugi si mai tare decat este posibil. Eu am crezut ca pot avea incredere in tine, însă s-a dovedit ca esti fix precum toți. Un trădător, scuip cuvintele și fac un pas în spate.
Leah apare si ea, aranjandu-si tricoul pe ea, privindu-ne pe amândoi confuză.
Tata se ridică de pe podea si mârâie iritat.
—Sa nu te comporți asa cu tatăl tău, e decizia mea ce fac! Strigă la mine și ma fulgeră cu privirea.
Pufnesc si rad fals, trecandu-mi degetele prin par.
—Dacă consideri ca te voi mai crede tatăl meu dupa toate astea...poti la fel de bine să te duci dracu din casa asta împreună cu curva ta, ii replic, simțind cum sângele imi fierbe in vene.
Bărbatul acesta din ziua aceasta nici nu mai există pentru mine. Cumva tot respectul si iubirea pentru el a putut fi rapid înlocuită doar cu dispreț și dezgust.
El nu isi schimba expresia feței, însă isi ridica mâna si ma palmui aspru, privindu-ma urât.
—Asculta-ma, idiotule, daca află maică-ta despre asta si mai îndrăznești să vorbești astfel cu mine, nu mai apuci moartea surorilor tale, țipă ca din gura de șarpe.
Blonda doar ne privi speriată, tinandu-si corpul într-o îmbrățișare, plângând. Nu inteleg de ce plângea, deoarece nu era greșeala ei. Era greseala monstrului din fața mea.
Doar ranjesc, dandu-mi ochii peste cap.
—Scumpul meu tată, tin sa iti amintesc ca nu eu n-am avut grija de propriul fiu timp de un an si l-am lăsat să trăiască mai mult pe străzi. Crede-mă că bătăile nu erau opționale niciodată.  Astfel ca daca te atingi de mine sau de mana, sau de gemene cu un singur degete, rămâi fără toate 10, gandeste-te, ii șoptesc si il împing puternic.
Ma întorc pe degete si ies din casă, tot ce dorindu-mi este sa intru in pământ si sa nu mai ies niciodată.