Micul meu secret ești tu (boyxboy)

Capitolul 3

Intru in casă ud din cap pana in picioare. Apa imi curgea din par, din haine si de pe întreg corpul. Eram nervos, simteam ca vreau sa omor pe cineva si inca pe deasupra, m-a prins ploaia.
— Kun! Ce naiba, puiule! De ce nu mi-ai spus sa te iau cu mașina? Ma dojeni mama, care apare de dracu stie unde.
Tresar speriat si iau o gura de aer.
—E ok, murmur si ma descalt.
Incerc sa fac câțiva pași fara sa calc in balta de apă pe care am facut-o deja.
—De ce esti acasă? Pun intrebarea, dandu-mi jos geaca udă de pe mine.
Femeia își piaptănă agitată parul cu degetele si lasă un oftat sa ii părăsească buzele de pe chipul obosit. Se rezema de perete, punandu-si mâinile în sân.
—Mai trebuie sa vin si pe acasa, nu? Oricum mă duc in curând inapoi. Voiam să vii si tu, dar având în vedere că te-a prins ploaia, nu vreau sa racesti,  adaugă ganditoare, privind balta de apă pe care am facut-o eu jos.
—Ba vin! Sar cu gura înainte. Nu imi pasa ca răcesc, vreau sa vin! Ma schimb si cobor, zic agitat intorcandu-ma pe vârfuri si fugind spre scări.
Intru in cameră vraiște, trantind usa de perete. Mă bag in dulap de unde iau ceva la nimereală, apoi cu ele in mâna, fug rapid in baie. Aproape alunec, dar voiam sa mă duc la spital cat mai repede, astfel că încerc să mă grăbesc.
Peste câteva minute eram gata, uscat si îmbrăcat. Defapt, parul meu inca era usor umed, dar chiar nu imi păsa.
Cand cobor scările, mama se juca cu cheile in palmă, luând o gura dintr-un pahar mare de plastic plin cu cafea. Mă observă si imi zâmbi sincer, ieșind pe ușă.
Sta afară, inca continuând să se joace cu cheile in mâna.
Ma apropii de ea si o aștept să încuie casa.
—S-ar bucura sa te vadă, ma anunță si chicoteste. Si tatăl tău va veni dupa muncă, adaugă si intra in mașină.
Fac înconjurul mașinii si ma asez pe locul pasagerului. Imi asez capul pe geam si ea pornește mașina.
—Sper doar sa fie totul mai bine, soptesc mai multe pentru mine, simțindu-ma dintr-o dată extrem de sensibil si firav.

~

Intrăm în salon, iar gemenele când mă vad, incep sa zâmbească.
—Kun! Țipă Milena entuziasmată și isi ridica brațele, vrând să le îmbrățișez.
O îmbrățișez pe Maia, apoi trec la Milena. Gemene chicotira si se uitara la mine bucuroase.
—E plictisitor in spital, spune una dintre ele si se prăbuși în pat.
O aud pe mama cum pufnește si se rezema de perete, luând o gura de aer.
—Vreti ceva sa va cumpar? Intreaba mama cu un zâmbet schițat pe buze.
Stiam ca asta era doar o scuza sa iasa din salon si sa plângă in mașină. Stiam ca se simțea vinovată, deși nu avea nici o legatura. Știam că oricât a încercat, nu putea sa le spună fetelor ca poate nu vor mai reuși să se întoarcă acasă.
—Dacă se poate, vreau ceva dulce, se lingusi Maia, iar Milena incepe sa râdă.
Mama nu sta mult pe gânduri și zâmbește larg, intorcandu-se spre ușa si pleaca rapid.
Oftez si ma asez pe patul Milenei.
—Mama chiar crede ca nu stim ca cel mai probabil vom muri? Intreaba Maia,  privind plictisita imaginea pe geam.
Imi întorc si eu capul, privind pe fereastră. Încă ploua.
Imi bag mainile in sân și suspin.
—Îmi pare rău. Ea- ea încearcă să fie cel mai bine pentru toți, zic cu jumatate de glas.
Milena sta tăcută, jucandu-se cu cearșaful. Nu spuse nimic, doar privea calma jocul haotic al picaturilor de apă de după geamul de sticlă.
—Va fi totul bine, rad forțat si o privesc pe Maia.
Aveam nevoie de tata, eram pur si simplu sec la capitolul optimism. Tata cand spunea cate ceva, parca si ziua ti-se făcea mai bună.
—Cum la școală? Sare peste subiect una dintre fete si ma priveste cu interes.
Iau o gura de aer, gandindu-ma la ceva interesant sa le spun. Nu puteam sa le zic cum ii bat pe unii, deoarece ar fi super dezamăgite de mine.
—Am un coleg nou, dau din umeri.
Maia se ridica din patul ei si se apropie de cel al Milenei. Se așează pe el, prabusindu-se, privind tavanul.
—Și cum e? Pune accent pe ultima litera, zâmbind.
Chicotesc si ma culc langa ea, privind tavanul de-asemenea.
—E enervant, dar animeaza atmosfera. S-a pus cu mine in bancă si ma irita. Ne-am si certat putin, dar azi m-a ajutat la fizica si am 8, le spun.
Milena pufnește nemulțumită, lovindu-ma usor cu piciorul în față.
—Zi tot, idiotule, ranjeste, in timp ce continuă să mă lovească mai tare.
O apuc de picior, începând sa o gadil. Ea incepe sa râdă, iar Maia ma ajută. După o partidă sănătoasă de râs, renunț, deși Milena ma mai lovește odată in mâna. Imi scot limba la ea, trecandu-mi degetele prin par.
—E ciudat, ma ridic in fund, asezandu-ma turcește in mijlocul patului.
Ma privesc curioase. Nu stiam daca sa le spun de modul lui idiot de a ma enerva, însă până la urma ma decid sa le spun.  Doar speram sa nu încerce să scoată situația într-o fază mai penibilă.
—Păi, incep si privesc în gol. Azi cand am ajuns la școală, am fost primii. În fine, mi-am pus picioarele pe scaunul lui, însă ea ca sa ma irite mai mult, mi-s-a asezat in poala. După l-am palmuit si el...ugh, m-a mușcat de buză, dau din umeri, iar Maia începe să țipe bucuroasă.
Stiam ca vor vedea din povestea lor doar ce le place lor.
—E draguuuuuut? Intreaba si isi așează palmele pe umerii mei.
—Ce- nu! Pentru numele lui Dumnezeu,  nu e deloc drăguț, murmur stânjenit.
Milena imi fute un picior în spate.
—Nu minți, nu e frumos!