Fericirea are chipul tău

10

Glasul mi-e ușor gâtuit de emoție când îi răspund lui Hero, iar privirea lui Cole care mă analizează atent nu mă ajută deloc.

- Unde ești? Filmul trebuie să înceapă, se rățoiește.

Am uitat complet că am vorbit cu el și Harry să ne uităm la un film de crăciun pe care au fost stupefiați să audă că nu îl vazusem în viața mea. Mă uit la Cole, care între timp s-a distanțat puțin de mine, iar privirea mea se plimbă de-a lungul spatelui său lat. Mușchii i se încordează atunci când se întinde după o sticlă de vin, iar eu înghit în sec.

- Alo! Mai ești acolo?

- Da, scuze, spun mult prea tare și îi atrag atenția șatenului.

Cole mă întreabă din priviri dacă totul e în regulă și după ce îi confirm că sunt bine, mă mut la o distanță considerabilă înainte să răspund.

- Îmi pare rău, a intervenit ceva la firmă și a trebuit să stau peste program. Am putea să lăsăm pe mâine?

- Pe mâine? De ce? Putem aștepta până ajungi acasă.

- Nu e nevoie, oricum trebuie să merg și la sală, mint cu nerușinare.

- Știi doar că nu ne culcăm prea devreme, te așteptăm până ajungi.

Insistența lui mă face să răsuflu agresiv în telefon și încerc să nu mă dau de gol căci știu că atât el cât și Harry ar sta pe capul meu și m-ar chestiona constant în legătură cu ce se întâmplă între mine și Cole. De fapt, nici nu sunt sigură că se întâmplă ceva, dar cu atât mai mult, dacă nu sunt sigură ce naiba se întâmplă nu pot vorbi cu alții.

- Ești în regulă? vocea lui Hero se frânge și închid ochii înainte să îi răspund.

- Da. Putem lăsa pe altă dată, te rog?

- De ce? Nu vii acasă în seara asta?

- Hero! strig și câteva persoane își îndreaptă atenția asupra mea. Am spus ceva, poți să înțelegi? continui, fără să mai strig de data asta.

- În regulă, răspunde dezamăgit și îmi închide înainte să mai apuc să spun ceva.

Nici nu m-am gândit prea mult la cât timp o să stau la Cole, dar chiar dacă nu o să dorm la el, nu pot să plec imediat.

Cole își face apariția lângă mine cu un zâmbet de milioane pe față, iar eu uit imediat de Hero sau de judecata mea privind timpul pe care o să îl petrec acasă la un bărbat despre care nu știu mare lucru.

- Putem merge la casă sau mai vrei ceva?

Mă uit fugitiv la coșul plin, apoi dau din cap și ne îndreptăm spre casa de marcat.

Drumul până la apartamentul lui Cole e relativ scurt și îmi dau seama că niciunul dintre noi n-a scos un cuvânt după ce doamna din magazin ne-a confundat cu doi îndrăgostiți.

- Totul e în regulă? Ce s-a întâmplat cu tine?

Parcă îmi citește gândurile omul ăsta și modul în care îmi privește buzele atunci când pachează mă face să roșesc mai rău ca o adolescentă.

- Nimic, vreau doar să fac un duș, spun și mă îndepărtez de el ușor.

Râde slab, apoi se grăbește să ia pungile din portbagaj și, după ce am tras de o pungă cinci minute, tot ce m-a lăsat să car e o pungă cu jeleurile mele preferate. Merge înaintea mea și profit de asta ca să îi pot analiza fiecare mușchi încordat, fiecare urmă de transpirație de pe maioul alb și nu mă satur să îi privesc tatuajele care m-a fascinat încă de când l-am văzut pentru prima dată. Dacă nu mă înșeală privirea cred că are unul nou aproape de umăr și din cauza vitezei mi-e greu să înțeleg ce reprezintă concret.