Fericirea are chipul tău

6

Atenția tuturor e doar pe mine, iar eu nu mai gândesc nimic decât aceeași frază până mi se face pielea de găină.

Cred că glumești. Nu îți aduci aminte?

Fac cele mai mari eforturi din viața mea, dar nimic nu se leagă cu nimic. De când l-am întâlnit la ușa de la baie toată noaptea aceea este în ceață.

În ciuda insistențelor părinților mei mă ridic de la masă și îl ridic și pe Hero ca să plecăm cât mai repede de aici. Nu dau nicio explicație pentru atitudinea mea grosolană și cât pot de repede alerg spre mașină și primul lucru pe care îl scot pe gură este:

- Imposibil..

- Ce? Ce e imposibil? Ce e cu tine?

Hero mă privește fugitiv cât conduce, dar eu nu îi răspund la nicio întrebare. Nu că nu aș putea, dar nu vreau ca nimeni să afle de ce s-a întâmplat.

De când am plecat cred că am primit nici mai mult nici mai puțin de zece mesaje de la Cole în care mă întreabă dacă sunt bine, dar le ignor pe toate. Nu sunt bine deloc și în clipa asta îmi e atât de rușine încât m-aș băga sub o piatră și n-aș mai ieși de acolo cât de grabă.

Restul zilei a trecut infernal, dar când ceasul indică ora opt parchez în fața sălii de sport și intru glonț, căutându-l cu privirea pe Cole. Îl și găsesc, ce-i drept, dar pentru prima dată simt că mi se înmoaie picioarele și că nu sunt capabilă să îi dau replica așa cum am făcut-o până acum.

Îmi iau inima în dinți și mă apropii de el și cei trei băieți care râd la ceva ce spune, iar atunci când mă observă își dau coate și încetează orice discuție.

- Pot să discut ceva cu tine? întreb într-un final când văd că el nu scoate niciun sunet, doar mă privește amuzat.

- Desigur, ce s-a întâmplat?

Mă uit la cei trei bărbați care cască gura la mine de parcă sunt vreun fel principal de mâncare și, de nicăieri, răutatea care m-a consacrat de 3 ani încoace reapare.

- N-aveți ceva mai bun de făcut decât să beliți ochii? mă răstesc și mă uit la toți pe rând, după care continui să vorbesc. Din ce văd cu toții mai aveți ceva de lucrat, deci hai valea.

Cei trei se uită la mine uimiți la mine, apoi unul la altul, după care îi aruncă o privire lui Cole, care ridică din umeri și palmele în sus zâmbitor.

- Frumoasă și arțăgoasă, comentează un blond cu ochii verzi atunci când ceilalți doi se cară. Ai grijă, Cole. Dacă nu o iei tu, mă bag eu.

Tonul batjocoritor și modul în care vorbește despre mine ca despre o bucată de material fără valoare mă fac să tremur din toate încheieturile și nu mai stau pe gânduri când îmi lipesc palma de obrazul lui.

Blondul zâmbește amar și face un pas spre mine ca să mă intimideze, dar nu îi iese. Nu mă mișc nici măcar când Cole se pune între noi și se lipște de ambii din cauza distanței mult prea mici.

- Liam, gata, rostește Cole printre dinți, iar prietenul lui mă privește pentru ultima dată înainte să plece de lângă noi.

Ceilalți bărbați din jur nu par așa preocupați de circul dintre noi și acum chiar mă bucur că drama nu e punctul forte al bărbaților.

- Ce-i cu tine, femeie?

- Cu mine? N-ai auzit cum a vorbit despre mine? murmur și îmi ia câteva momente să realizez că pentru el comportamentul ăsta e unul complet normal.