Fericirea are chipul tău

18

Restul zilei trece fără ca măcar să realizez și mi se pare ireal cât de mult contează prezența cuiva în viața ta. Cât de mult te face să uiți de noțiunea timpului și cum te afectează psihic ideea că e acolo sau nu o anumită persoană.

E deja ora opt când ies din dușul de la sală și îmi era dor să simt cum îmi fierbe fiecare mușchi după un antrenament bun. Mă schimb repede, apoi mă grăbesc în parcare, unde Noah mă așteaptă cu un zâmbet larg pe buze.

- Bună, străine!

Vocea îi e caldă, liniștitoare, iar zâmbetul familiar mă molipsește și pe mine imediat.

- Hai că nu sunt chiar atât de străină, spun bosumflată. Ce-i cu acest zâmbet?

- Care zâmbet? întreabă și își mută atenția la drum.

- Ești un mincinos teribil, spun și îl împing ușor în umăr. Unde mă duci?

- Să cunoști pe cineva.

Zâmbetul i se adâncește când pomenește de acel cineva și îmi dau seama că e importantă pentru el.

- Cineva care te face să zâmbești cu gura până la urechi?

- Poate, minte râzând.

Restul drumul îl petrecem povestind ce s-a mai întâmplat în ultima vreme, iar când cotește spre pădure încep să îmi frământ mâinile. Nu știu unde mă duce și, deși am încredere în el, mijlocul unei păduri nu mă face să mă simt cel mai confortabil acum.

După câteva minute ajungem pe un fel de platou, unde un foc imens mocnește, iar în jurul său sunt o grămadă de oameni care râd și vorbesc în grupulețe. Mă uit puțin pierdută la Noah, iar după ce se aprope de mine mă ia de mână și mă trage lângă un buștean pe care stau Jessica, Dean și încă o fată pe care nu-mi amintesc să o mai fi văzut până acum.

Salut politicos și mă înroșesc intant atunci când culoarea din obrajii brunetei din fața mea pălește la imaginea mâinii mele împreunate cu a lui Noah. Mă privește de parcă ar fi gata să mă arunce în focul din spatele meu, iar când Jessica îi șoptește ceva scurt își lasă privirea în jos și se preface că nu aș exista.

- Theresa, ea e Sophie, spune Noah și îmi face semn spre brunetă.

Sophie îmi întinde mâna, apoi zâmbește fals și după ce mimează un bună, își întoarce toată atenția asupra lui Noah. Îmi ia puțin până să îmi dau seama cum îi licăresc ochii lui Noah atunci când o privește și apoi îmi dau seama că cel mai probabil între ei doi e ceva mai mult decât o simplă prietenie.

Totuși în capul meu nu se leagă ceva. Ultima dată când l-am văzut flirta cu Jessica și pot să jur că ea simte ceva pentru el, doar din cum îl analizează pe ascuns. E destul de atentă să nu fie observată de Dean sau Sophie, dar uită de prezența mea și nu se sfiește să își muște buza de câte ori îl vede pe Noah râzând sau încordându-și mușchii.

Noah seamănă din ce în ce mai bine cu Derek, iar tatuajele i s-au înmulțit de-a lungul anilor, iar asta îl face mult mai atrăgător decât acum cinci ani, când am dat peste el în restaurantul din New Jersey. Încă îmi amintesc ce replici jalnice de agățat avea și cum mi-a dat bătăi serioase de cap o vreme, iar faptul că acum mă înțeleg atât de bine cu el mă face să mă emoționez de parcă ar fi trecut douăzeci de ani de când ne cunoaștem.

Tot restul serii am râs la glumele interminabile ale băieților legate de cât de jalnici sunt cam toți oamenii din jur și am mâcat bezele cât pentru tot restul anului. Sophie a stat lipită de Noah mai mereu și mi-a aruncat destule priviri încât să-mi dau seama că nu mă prea place. Nu știu de ce, dar simt că ceva nu e în regulă cu ea, cu modul în care se comportă și cu posesivitatea cu care îl acaparează pe Noah lângă ea. Nu l-a lăsat singur nici la baie și de fiecare dată când aș fi vrut să îi vorbesc, de nicăieri apărea și ea.