Fericirea are chipul tău

21

N-am mai dat atâtea explicații de când eram în liceu probabil, dar entuziasmul cu care Harry m-a uimit atunci când i-am spus cine era cel care m-a lăsat dimineață acasă mi-a umplut sufletul de bucurie. Îl iubesc mai mult ca pe un frate decât un simplu prieten și știu că sentimentul e reciproc. Însă nu aceeași bucurie s-a putut citi pe fața lui Hero, care nu a scos mai mult de trei cuvinte în ultima oră.

Serile de joi erau, de obicei, serile în care ne uitam la orice prostie se difuza la televizor și mâncam cele mai mari prostii. Nu s-a mai întâmplat asta de ceva vreme și atunci când Noah a spus că vrea să vină la noi am decis că ar fi un moment bun să mai reluăm tradiția.

- Nu vrei să îl chemi și pe Cole? întreabă Harry sfios, parcă fiindu-i frică să nu declanșeze o bombă.

Și știu că nu se referă la mine.

- Nu cred că e o idee așa de bună, are treabă mâine și nu vreau să îl rețin.

Pot să aud cum Hero răsuflă ușurat atunci când mă aude vorbind și cred că se bucură cu atât mai mult când aude vocea lui Noah și subiectul Cole se risipește.

Mă simt oarecum ciudat față de el, mai ales că am fost împreună și oarecum am simțit în tot timpul ăsta că ar fi vrut ca falsa relație din fața părinților mei să fie adevărată, dar nu pot să îl mai privesc la fel după tot ce s-a întâmplat. Mă simt de parcă aduce o parte din trecut cu el și apropierea la care speră mă face să vreau să mă îndepărtez mai mult.

- Uite-o pe fata mea preferată, strigă Noah și se apropie ca să mă îmbrățișeze. Am auzit că avem un băiat de vânat?

Tușesc agresiv atunci când râsul mi se poticnește și atunci când îi arunc o privire lui Harry, peste umărul lui Noah, tot ce face e să zâmbească și să dea din umeri.

- Sau poate nu, protestez. Dacă vreți să mai auziți numele meu pe aici.

- Gata șefa, vorbește șatenul.

Filmul ales de băieți se dovedește a fi mai puțin captivant decât replicile lor la adresa personajelor și pot să îmi simt obrajii umezi de la râsul cu lacrimi din ultima oră. Cu toate astea Hero e singurul care nu-și găsesște astâmpărul sub nicio formă și l-am prins de câteva ori privindu-mă atent în timp ce răspundeam la câteva mail-uri legate de muncă.

- Mai vrea cineva o bere? întreabă brunetul atunci când se ridică, dar ceilalți doi par să îl ignore total, în defavoarea scenei de sex dintre Johnny Depp și Amber Heard.

Profit de neatenția lor și mă îndrept spre bucătărie, unde îl văd pe Hero cum dă peste cap sticla de bere mult prea repede.

- Atât de sete îți era?

Tresare când îmi simte prezența, dar nu se întoarce ca să mă privească. Se sprijină de blatul din fața lui și își încordează mușchii spatelui atât de tare, încât mi-e frică să nu pocnească tricoul de pe el.

- Deci n-o să vorbești cu mine?

Îi iau sticla din față și mă sprijin lângă el, de perete, privindu-l atent cum se chinuie să mă evite.

- Știi.. dacă nu o să vorbești cu mine n-am de unde să știu ce ai cu mine sau cu el.

Pentru prima dată de când Harry i-a pomenit numele, Hero își ațintește privirea asupra mea și aproape mă sugrumă doar cu puterea minții. E amuzant pentru că mi se pare copilăresc, având în vedere că între noi nu era mai mult decât un teatru ieftin ca să îl scap de afacerile alor mei, dar pentru el nu pare atât de amuzantă situația.

- Puteai să îmi fi spus..

- Nu am spus nimănui.

- Eu nu sunt nimeni.

- Nu asta am vrut să spun și o știi. Nu înțeleg de ce naiba nu poți să te bucuri că după atâta timp chiar pot să simt ceva pentru cineva! strig la el.

Știu că nu am dreptul și că o face poate din dorința de a mă proteja. Poate că aș fi reacționat la fel in locul lui, dar simt că e nedrept că după atâta timp chiar simt ceva pentru cineva și fix persoanele care ar trebui să fie lângă mine nu se bucură.

- Îți bați joc de mine? contraatacă. Am fost aici în tot timpul ăsta și te-am susținut, iar acum îmi spui asta pentru că n-am sărit în sus de fericire că ai un iubit?

- Nu e iubitul meu și nu înțeleg ce naiba ai cu el. Nici măcar nu îl cunoști!

- Pentru că tu nu ai vrut asta! Credeam că ne spunem totul!

Și are dreptate. Ăsta era pactul nostru de când am avut accidentul și era singurul care nu mă sufoca. Mi-a fost prieten și familie și are dreptate, dar nu pot să o recunosc și simt că trebuie să apăr pe cineva despre care habar n-are nimic.

- Poate că dacă nu te duceai naibii să mă pârăști mamei aveam încredere să îți spun!

Nu-mi răspunde. Se uită la mine și își încleștează pumnii, iar în momentul în care Harry și Noah ajung în bucătărie pumnul lui Hero lovește masa zgomotos.

- Am fost acolo pentru tine când ai avut nevoie și am încercat să te ajut să vorbești cu ei și acum îmi spui asta? Ai probleme la cap?

Nu spun nimic și inima îmi tremură atunci când face un pas spre mine.

Din reflex, Noah face un pas spre noi, dar Harry îl apucă de braț. Știe că indiferent de ce s-ar întâmpla, Hero nu mi-ar face rău niciodată. Și eu o știu. Sau mă rog.. o știam. Acum nu mai sunt atât de sigură căci ochii lui mă înspăimântă.

- Du-te dracului, Theresa! Du-te naibii și nu te mai întoarce de acolo!

E ultima fraza pe care mi-o aruncă în față înainte să dispară din casă, iar eu să alerg în camera mea.

Mă lipesc de ușă și mă preling pe lemnul rece până ajung în genunchi, cu ochii în lacrimi și cu glasul gâtuit.

Ce naiba ai făcut? mă avertizează conștiința și inima mi se face cât un purice.