O ultimă dorință l Hyunlix l Discontinued

2.

 Tin sa mentionez ca am renuntat la diacritice pentru ca nu prea sunt obisnuita sa le pun si ba uitam sa pun la un cuvant, ba nu puneam deloc etc. Plus ca mie cel putin imi lua mult sa scriu capitolul cu diactricie (Din nou, nu prea le pun in general si imi e mai usor asa)

Blondul nu dormise toata noaptea gandindu-se la acel baiat. Ce treaba a avut cu seful spitalului care este in prezent mort? In incercarea de a se lamurii a
cautat pe google mai multe informatii despre accidentul de la raul Han suferit de seful lui, in prezent fostul lui sef. Se pare ca in masina mai era o persoana, un tanar de 16 ani, inalt, cu parul de un mov
inchis. Cel din accident a supravietuit impactului, dar seful spitalului, Jaehyun a decedat pe loc. A continuat sa caute, fiind ora sase dimineata dar fu surprins cand a gasit si un articol interesant.
  "Tanarul doctor era insotit de un adolescent inainte de accident si in timpul acestuia. El era pe bancheta din spate iar medicii confirma ca era inconstient de dinainte de impact" Blondul se incrunta citint  randurile dar dupa isi lasa telefonul pe noptiera intentionand sa manance ceva caci nu mancase absolut nimic pana atunci. Cu toate astea, a fost oprit cand a primit un mesaj de la un coleg de munca cu care se intelegea destul de bine.
  "Vino la spital repede" Era tot ce scria in mesaj. Blondul nu intentiona sa mearga azi la munca deoarece era stors de puteri complet, dar a ales sa-si sune colegul oricum.
   "E 6 dimineata, nu ai altceva mai bun de facut?" Intreaba iritat in timp ce cauta prin rafturi pentru a-si gatii cate ceva.
   "Un pacient de-al tau si-a cam infipt in mana un pix si acum nu se linisteste" Vocea prietenului sau era una mai joasa decat deobicei. Parea speriat iar asta l-a alarmat pe tanar. Prietenul sau, Lee Minho trata fiecare problema cu seriozitate, rare ori era speriat sau macar panicat iar faptul ca avea aceasta voce l-a facut sa-si de-a seama cat de nasoala era situatia.
  "Cine?" Blondul deja se incalta uitand complet de ideea de a manca ceva.
  "Hyunjin" 
  Barbatul se incrunta imediat ce-i auzii numele. Baiatul asta chiar vrea atat de tare sa moara?
  "Pai si voi ce dracului ati facut? V-ati uitat la el cum isi baga pixul ala nenorocit in mana?" Tipa nervos, nu intelegea absolut nimic iar baiatul ala chiar ii dadea mari batai de cap. Blondul incepe sa se incalte repede luandu-si cheile de la masina de pe masa si iese din apartament.
  "L-am tinut dar nu se linistea"
   "Si acum ce dracu i-ai facut?" Intra in masina rapid bagand cheia in contact si porneste spre spital cu telefonul pus pe bordul masinii.
   "E tinut. Altceva nu stiu ce sa-i fac. I-am dat si sedative, tot ce am putut"
   Ofteaza exasperat conducand cu grija si inchide telefonul fara a-si lasa prietenul sa mai spuna vreun cuvant. Apasa pe acceleratie conducand masina cat de repede putu' in timp ce analiza fiecare lucru in parte cu speranta ca va realiza macar un lucru.
   Dupa cateva minute bune, barbatul ajunge la spital si intra rapid in cladire cautand camera in care se adunasera toti ca sa-l opreasca pe Hyunjin. Intra in incapere, marindu-si ochii in surprindere. Movaliul asezat pe pat rezemat cu spatele de perete, cu multi gardieni incercand sa-l tina si plangand.
   Imediat cand a vazut asta a fugit la el impingand gardienii si luandu-l in brate tinandu-i capul la pieptul sau. In mod surprinzator suspinele tanarului se diminueaza, acesta calmandu-se si lasandu-se moale in acea imbratisare. Simtea o caldura anume, o caldura de care nu avusese parte pana atunci.
   "Esti cald.." Sopteste tanarul.
   Blondul zambeste slab strangandu-l in brate cu o oarecare frica. Baiatul parea asa sensibil, ca un bibelou care s-ar putea sparge la si cea mai mica atingere. Incaperea era plina de diferite asistente, doctori, gardieni iar toti cei de acolo erau socati. Se chinuisera 3 ore sa-l linisteasca iar acum apare aceasta persoana care doar printr-o imbratisare l-a calmat instant, era intr-adevar ceva ce nu-si puteau explica. Totusi, faptul ca s-a calmat n-o sa-i vindece rana destul de adanca din care continua sa curga o multime de sange. Baiatul se mai calmase inainte, dar cand doctorii au incercat sa-i ingrijeasca rana, acesta a inceput sa se agite chiar mai mult decat o facea pana atunci.
  Nu se stia daca-i din cauza ranii si ca il durea, daca pur si simplu nu voia sa-i lase pe doctori sa-l ajute, sau, eventual, era speriat de ace sau chiar de ei. Blondul le face semn doctorilor sa ii ingrijeze rana tinandu-i capul la pieptul sau nelasandu-l pe acesta sa vada nimic ca sa nu se agite iar doctorii ii iau usor mana, dezinfectand rana adanca pe care o avea datorita pixului.
   Baiatul suspina incet cand simte usturimea, insa barbatul il sasaie incet.
   "Nu te speria, esti in siguranta" Ii sopteste blondul uitandu-se atent la ceea ce fac medicii.
   Tanarul aproba incet aproape adormit imediat ce mana ii este bandajata complet.  Blondul il intinde pe tanarul deja adormit cu intentia de-al lasa sa se odihneasca. Totusi, fu surprins sa vada ca baiatul se agata de el intr-un mod inconstient. Felix renunta rapid la ideea sa si decide sa-l tina in brate in continuare mangaindu-i parul. Baiatul nu parea ca o sa se trezeasca prea curand asa ca se aseaza comod in patul alb.
  Linistea se asternu in incapere iar fiecare persoana adunata s-a intors la treburile sale. Blondul se uita atent la baiatul care doarme linistit in bratele sale dar se incrunta cand vede o multime de rani pe corpul acestuia.