O ultimă dorință l Hyunlix l Discontinued

11.

Scoala.. ce va face cu scoala? Asta era intrebarea movaliului. Era trecut de 12 noaptea iar Hyunjin nu dormea din cauza stresului
Toti ceilalti plecasera inafara de Minho care adormise acolo iar Han l-a schimbat in pijamale si l-a lasat sa doarma in patul de langa cel al micutului mai apoi plecand si fu bucuros sa afle ca Felix si-a zis ca nu va mai pleca de langa el. In spitalul ala puteau ramane si ei, era ciudat dar ii facea bine movaliului. Era o imagine draguta, Hyunjin stand in brate la Felix gandindu-se si vrand cu ordoare sa-i ceara parerea blondului si Minho care era practic langa ei imbracat in pijamalele sale, dormind.
   "Hyung, ce-o sa fac cu scoala? Nu am apucat s-o termin.." Sopteste nevrand sa-l trezeasca pe saten. Era stresat, a pierdut multi ani si mai mult ca sigur nu avea cum sa recupereze. Nu voia sa ajunga la 23 de ani si inca sa se chinuie cu scoala din cauza nenorocitului de taica-su.
   "O sa vorbesc cu diriginta pe care o aveai sa vad exact despre ce e vorba. Nu te mai poti intoarce la scoala veche dar pot discuta si vom vedea exact cum sa facem mai departe. Nu te mai stresa" Blondul a inceput sa-l mangaie pe spate linistitor si a lasat un sarut mic pe fruntea sa. Cel mic aproba incercand sa adoarma lasand acest gand negru de o parte. In maxim o ora toti 3 dormeau iar privelistea era una minunata.
   Totusi, a doua zi, blondul se trezii inainte celor doi little-li si vru sa faca exact ce i-a zis celui mic azi noapte. Se imbraca si pleaca catre scoala la care stie sigur ca a fost cel mic, nu inainte sa-l cheme pe Seungmin sa stea cu ei doi. Ajuns acolo se pare ca se tinea ore, era prima zi de dupa vacanta de iarna iar orele au inceput, din nefericire pentru elevi. Merse la director intrebandu-l despre clasa lui si asigurandu-l ca vine din partea lui Hyunjin iar mai apoi merse la clasa in care predea diriginta. Colegii lui Hyunjin erau deja la liceu, numai erau acolo de cativa ani.
   Blondul intra frumos in clasa salutand si fiind si el intampinat de un "buna ziua" de la elevii care se ridicasera in picioare si care, la semnul profesoarei, se ajezasera inapoi in banci continuand sa transcrie textul pe care l-au primit.
   "Ce doriti? Nu-mi amintesc sa fi chemat ajutor pentru ceva" Femeia era destul de batrana dar se vedea ca are o inima mare. Par scurt, drept si purtand o tinuta eleganta dar potrivita pentru scoala. Era politicoasa si amabila.
   "Acum cativa ani ati avut un elev numit Hwang Hyunjin, corect?" Blondul spera din tot sufletul sa nu fi nimerit la o clasa gresita.
   Femeia il priveste trista.
   "Da, asta pana cand n-a mai dat pe la scoala. S-o fi lasat de ea sau era prea lenes sa mai vina, habar n-am. Cert e ca fostii lui colegi faceau glume proaste cum ca a devenit dintr-un elev bun un chiulangiu. De ce intrebati?" Femeia ia un scaun pe care il aseaza langa catedra si il invita pe blond sa se aseze. Banuia ca va fi ceva de discutat.
   "Vedeti dumneavoastra, sunt un prieten de-al lui. Hyunjin, el nu a chiulit de la scoala" Blondul se aseaza pe scaun imanandu-i dosarul de la spitalul psihiatric si privind-o cum citeste fiecare cuvintel in parte.
   Femeia se incrunta uitandu-se la dosarul respectiv.
   "Spital psihiatric? Ce s-a intamplat?" Bruneta se holba la poza nevenindu-i sa creada. Isi mutase privirea spre el asteptand sa-i explice.
   "Doamna, in ziua in care nu a mai venit la scoala, inainte de ea mai exact, ati vazut ceva ciudat? Ati vazut ceva care sa dea de banuit chiar in ultima zi in care a calcat in locul asta?" Blondul o privea serios. Nu stia cum sa-i zica iar faptul ca acei elevi erau acolo si puteau auzii tot era si mai stresant.
   "Era trist, statea singur cu capul pe banca si la un moment dat chiar plangea. L-am intrebat ce are dar a refuzat sa-mi spuna" Femeia isi amintea acea zi ca pe ochii din cap. Un copil mic si firav care plangea stand in banca de parca daca urma sa plece ar fi fost distrus. Un copil care avea cearcane la ochi, ochii rosii si pielea palida probabil din lipsa de somn. Un copil slab care parea ca numai mancase nimic si a carui haine ii sunt largi si chiar putin murdare. Isi amintea tot si mai ales de cum se simtise ea.. il iubea pe acel copil iar vazandu-l in halul ala a fost o lovitura in inima. Atunci l-a vazut ultima data..
   "In ziua aia, chiar inainte cu o zi a fost anuntat ca bunica sa, singura cu care statea nemaiavand mama sau tata a facut atac de cord, sau ma rog..asa i se spuse" Blondul ii inmaneaza o poza printata cu articolul avand titlul "O femeie de 59 de ani murind tragic in urma unui atac de cord".
   Femeia citeste oripilata iar apoi se uita socata la blond.
   "Ei bine..bunica lui nu a facut atac de cord...a fost ucisa de tatal lui. E o poveste complicata, cert e ca atunci cand acei colegi faceau glume proaste pe seama lui, el stergea tone de firicele de sange de pe corp fiind maltratat de propriul tata" Bruneta asculta si mai oripilata si socata.
   "De asta nu a mai venit la scoala. Era tinut in captivitate de tatal lui. Persoana care ar fi trebuit sa fie acolo pentru el si sa-l iubeasca. I-a facut un tatuaj oribil, l-a lovit de sute de ori la cap iar din cauza lui, Hyunjin a incercat sa se sinucida iar acum e in spital internat! Din cauza lui, el numai poate sa mearga. E distrus si complet nenorocit pe viata."
  Ceea ce nu stiau niciunul dintre ei doi era ca acolo, prin banci, un elev isi ridicase capul ascultand ceea ce spuse blondul si gasise descrierea blondului exact ca descrierea tatalui sau care muncea pentru renumitul director al singurului Spital de Psihiatrie din Seul.

  Daca tatal meu muncea pentru el..asta inseamna ca si el a nenorocit acel copil?

  
  Acel moment cand te chinui la un capitol vreo doua saptamani dar nu iese nici pe de parte ceea ce ai vrut ✌😕