O ultimă dorință l Hyunlix l Discontinued

5.

Blondul sta la marginea patului privind chipul inexpresiv al celui mic. Ambulanta sosise rapid si il lua pe acesta la spital facandu-i toate analizele de care avea nevoie. Acum trebuia decat sa astepte sa primeasca rezultatele. Satenul intra in incapere asezandu-se langa blondul care privea aparatele la care era conectat cel inconstient.
   "Felix-ah, nu trebuie sa te ingrijorezi. E stabil iar nivelul de oxigen. O sa revina la normal" Il bate pe spate incurajandu-l.
   Blondul nu stia de ce e asa ingrijorat. Nu vrea sa-l piarda, il va tine in viata indiferent de orice. Il va vindeca, asa cum a facut cu fiecare persoana care a pasit in biroul lui cu acea privire goala care cere cu disperare ajutor. S-a atasat cat de cat de el, Felix e o persoana care se ataseaza repede de persoane. Stie ca baiatul nu e un om rau, stie ca el are nevoie de ajutor iar blondul e dispus sa-i ofere acel ajutor.
   Blondul priveste sceptic masca de oxigen de pe fata movaliului si ofteaza.
   "O sa plec inapoi la spital pentru a-i lua lucrurile, ar mai fi stat 2 zile dar avand in vedere starea lui, acum e aici iar dupa ce iese nu se mai intoarce acolo." Spune in timp ce se uita pe peretii albi a-i camerei.
  "Cum o sa faci cu sedintele? Ai spus ca practic ai devenit psihologul lui" Rosteste miscandu-l incet pe cel inconstient. Deja dormise 4 ore iar cateodata mai era miscat de cei din jur pentru a nu-i amortii corpul.
   "Cand se va trezii voi discuta cu el si vom stabilii unde vor fi sedintele si cand. Deja ii stiu numarul de telefon deci mai trebuie doar sa stabilim acele amanunte." Blondul se ridica de pe marginea patului punandu-si apa intr-un pahar de plastic si asezandu-se inapoi.
   "Chan hyung, i-ati contactat parintii?" Realizarea l-a lovit brusc pe blond. Nu era nicio urma de parintii lui.
   "Nu are, sunt morti" Blondul isi unii sprancenele surprins.
   "Dar nicio ruda? E chiar singur?"
   "A trait cu bunica sa dar ea a decedat acum 2 ani. In rest, da, are rude, dar nu vor sa stie de el" Regretul se poate citii pe fata acestuia. Copilul asta are doar 16 ani si e complet singur, lipsit de mama, tata si orice fel de afectiune. Nu-i de mirare ca a incercat sa-si puna capat zilelor.
   Blondul ofteaza uitandu-se cu regret la el. Totusi acea intrebare il macina intr-una iar lucrurile groaznice pe care si le imaginase despre seful sau deveneau chiar mai urate. Ce cauta Jaehyun cu un minor fara parinti in masina? Ce treaba avea omul asta cu el si de ce fix cu el? Tanarul nu are nicio evidentiere a familiei sale iar asta il mustra rau pe blond. Cum putea sa-l ajute? Trebuia sa-l traga de limba cumva si sa-l faca sa vorbeasca, caci altfel n-are cum sa-l salveze..totusi..intrebarea e daca el vrea sa fie salvat sau nu.
  "Imi poti face o favoare?" Intreaba Felix neluandu-si privirea de la movaliu.
   "Sigur"
   "Poti ramane langa el pana vin de la spital? Nu vrea sa-l las singur" Il priveste rugator pe cel mai mare implorandu-l din priviri.
  "Nu sunt ocupat deci da" Zambeste celalalt lasandu-si la iveala gropitele.
   Blondul ii multumi fericit, isi lua geaca pe el si iesi din incapere indreptandu-se spre spitalul in care lucreaza.
   Privirea satenului coboara pe gatul tanarul si ramane surprins cand vazu un tatuaj cu numele cuiva. Conform legii, minorii isi pot face tatuaj la varsta de 16 ani in sus cu acordul parintelui iar cand acesta devine major este liber si fara aceasta. In schimb, tanarul din fata sa a implinit recent varsta de 16 ani, nu are parinti iar bunica lui e moarta de 2 ani, nici numai trebuie precizat ca pentru celalalte rude el e ca si mort, deci cum si-a facut tatuajul? Barbatul se incrunta apropiindu-se de baiat si impingandu-i usor capul intr-o parte ca sa poata vedea litere care erau scrise Jaehyun. Tatuajul parea permanent iar asta e pur si simplu ciudat. Satenul face o poza la gatul acestuia trimitand-o blondului fiind sigur ca nu a vazut tatuajul pana acum si isi lasa telefonul pe noptiera uitandu-se si continuand sa-i analizeze corpul vazand rani si cicatrici.
  "Cine ti-a facut toate astea?" Intreaba parca asteptand un raspuns  dar aceeasi liniste este asternuta intre cei doi.
  Intr-o jumatate de ora blondul intra pe usa cu un fel de bagaj in mana. Acesta lasa bagajul langa usa, il saluta pe saten si isi da geaca jos.
  "Felix, ai vazut mesajul pe care ti l-am dat?" Se ridica de pe marginea patului pasind in fata blondului care se uita intrebator la el.
  "Ce mesaj?" Acesta isi lasa capul intr-o parte privind confuz.
  Satenul ofteaza exasperat si il trage pe pistruiat la pat unde ii arata tatuajul.
  "Ce scrie?" Intreaba socat chinuindu-se sa citeasca dar datorita pozitiei baiatului ii era imposibil.
  "Un nume" Spune impingandu-i usor capul baiatului lasandu-si prietenul sa citeasca.
  "Jaehyun" Citeste soptit marindu-si ochii in uimire. Ok, baiatul asta are prea multa legatura cu acel om.
   "Ai idee cine ar putea fi?"
   "Era seful spitalului la care lucrez" Baiatul isi ia repede o cafea deja simtind ca o sa se prabuseasca. De ce nu putea sa afle odata cine-i pustiul asta si sa-l ajute? De ce e asa mult mister?
   "Era?" Satenul il priveste confuz.
   "Hyung, a facut un accident de masina in care a murit. In acea masina era si Hyunjin. Nu stiu ce legatura au dar banuielile mele incep sa devina doar niste fantezii"
  "Ce banuieli? Despre ce dracului vorbesti?"
   "Era un articol unde s-a vorbit despre asta. In masina era seful meu iar pe bancheta din spate era intins Hyunjin, ciudat e ca daca ne luam dupa spusele medicilor, acesta era inconstient si inainte de impact. Incep sa cred ca omul ala nu i-a facut nimic si ca doar erau impreuna"

Cam prost capitolul dar m-am straduit :/