O ultimă dorință l Hyunlix l Discontinued

12.

Blondul se uita la bruneta din fata sa, se chinuia sa nu fie nervos dar al naibii daca mai reusea.
"Legat de anii din viata pierduti si faptul ca numai e capabil sa mearga si e nenorocit pe viata, cum poate sa faca cu scoala?" Deja era satul sa explice povestea, era prea oripilat de ceea ce patise movaliul ca sa mai explice.
"In primul rand va trebuii sa stabilim o intalnire, chiar vreau sa-l vad pe acel copil. In al doilea rand, sunt scoli in Seul care sunt atat pentru copii normali cat si cei cu dizabilitati. Cei cu aceste probleme sunt dusi si luati de frati/parinti/prieteni de la scoala iar acolo primesc cate o asistenta care e acolo sa se ocupe de ei. In caz ca acel copil e nevazator, in pauze, care sunt deobicei de jumatate de ora, ii explica fonic, in caz ca-i surd ii explica vizual, in caz ca-i mut ii da teste pe foaie ca sa vada daca a inteles si il invata limbajul semnelor. Pentru problema cu mersul, acele asistente sunt acolo sa-i care practic, nu sunt pusi in scaun cu rotile. In orele de sport, ce-i care nu merg sunt adunati si se face gimnastica pentru a-i face sa mearga si mai multe. Sunt scoli bune pline de copii buni care ii ajuta pe cei bolnavi" Explica femeia scriind pe o foaie numele si locatiile acelor scoli/licee si i-o inmaneaza blondului.
"Ok, dumneavoastra cand sunteti libera?" Blondul isi baga acea foaie in buzunar dupa ce trage in ochi pe ea.
"Pai asta este ultima mea ora, azi n-am avut un program magnific dar in fine. Numele meu este Woo Hyun Zoo" Femeia intinde mana pentru a face cunostinta.
"Lee Felix" Cei doi dau mana iar blondul ofteaza uitandu-se la ceas. Hyunjin probabil inca dormea avand in vedere ca a adormit destul de tarziu. Sau ma rog..asa credea el.
"Pai..stati pana se termina ora si plecam impreuna, mai sunt 10 minute" Femeia se ridica incepand sa scrie la tabla diverse lucruri. Blondul se uita pe telefon vazand cateva apeluri pierdute de la Seungmin si decide sa-l sune.
Imediat ce aude apelul conectat incepe sa vorbeasca destul de incet incat sa nu deranjeze ora. Totusi elevii mai mult ascultau discutia decat ceea ce predea profesoara.
"Seungmin, ce doamne iarta-ma vrei?" Zice iritat. Prietenul sau il suna in cele mai nepotrivite momente.
"Felix, Hyunjin a avut un cosmar si s-a trezit plangand, s-a trezit si Minho, amandoi plang acum iar Han a venit aici si nu se descurca, Hyunjin vrea doar la tine" Pe masura ce auzea cuvintele prietenului sau devenise alarmat.
"Rahat! Seungmin vin imediat, spune-i lui Han sa-i dea telefonul dat pe desene lui Minho iar lui Hyunjin sa-i cante cantecul preferat. Ii canta bunica cand avea 8 ani, merge de fiecare data" Blondul deja era alarmat rugandu-se ca acele 10 minute sa treaca mai repede. Bruneta se uita la el ingrijorata.
"Ce s-a intamplat?" Se apropie de blond intrebandu-l.
"Felix! Care melodie in puii mei ca sunt o multime!" Se aude vocea lui Seungmin exasperata.
"Nu esti in stare de nimic, Seungmin, doar spune-i dracului asta lui Han ca stie el ce melodie este!" Blondul deja tipa in toata regula nepasandu-i de ceilalti care-l priveau intrebator.
Clopotelul se aude imediat, profesoara dandu-le tema si adunandu-si rapid lucrurile.
"Seungmin, vin cat pot de repede!" Zice si inchide apelul pornind spre masina cu bruneta pe urmele sale.
Nu a durat mult drumul avand in vedere ca blondul a condus ca un nebun. Fugii rapid la salonul din care se auzeau plansetele, bruneta abia tinand pasul cu el. Imediat ce ajunge in salon il ia in brate pe Hyunjin tinandu-i capul la pieptul sau si sasaindu-l usor, sezatia de déjà-vu facandu-si aparitia rapid.
"Hyung e aici, puiule. Nu plec nicaieri" Sopteste in urechea celui mic strangandu-l in brate. Baiatul suspina si aproba incet oprindu-se rapid din plans. Bruneta ajunge si ea in incapere si zambeste la imaginea din fata sa. In schimb, Minho si broscutele care fac oac se distrau de minune in bratele lui Seungmin. Imediat ce movaliul se calmeaza, bruneta paseste in fata lui salutandu-l incet ca sa nu-l sperie. Arata extrem de schimbat. Inalt, parul mai carlionat decat inainte si de o nuanta draguta de mov, piele alba iar cearcanele parca ii dispareau, trupusorul tremurandu-i incet din cauza frigului observand rapid ca baiatul este invelit cu 3 paturi pufoase si mai ales acea inocenta pe care o avusese si inainte. Femeia se aseaza la marginea patului si da o suvita de par din ochii baiatului.
"Nu ne-am mai vazut de mult micutule. Ce mare te-ai facut" Zice bruneta zambindu-i cald. Baiatul initial isi inchisese ochii cand isi daduse seama ca mai era cineva cu blondul, dar cand ii aude vocea s-i deschide instant si o priveste in ochi. Movaliul era socat, fosta diriginta era practic in fata lui si il privea, ramasese fara cuvinte in adevaratul sens al cuvantului.
"B-buna" Era tot ceea ce putea spune. Balbaindu-se si nestiind ce altceva sa spuna.
"Ai trecut prin multe nu-i asa? Mi-ai fost foarte drag si am ramas dezamagita cand am vazut ca nu mai dai pe la scoala..dar acum..auzind lucrurile astea de la prietenul tau mi-am schimbat parerea" Femeia avea un ton calm si dulce relaxandu-l pe cel mic. Se simtea de parca mama lui i-ar fi vorbit pe acel ton calm si bland..oare asa vorbea si o mama? Nu stia, nu avea de unde sa stie. Femeia il ia de mana observand faptul ca pielea micutului era extrem de rece.
"Esti rece si palid...cu mult diferit fata de cand te-am vazut ultima data. Sa mananci da? Sa-ti iei orice tratament de care ai nevoie si sa-l asculti pe Felix, da? Iti vrea binele..numai esti singur acum" Vorbea sincer si il privea dragastos. Tanarul aproba incet.
"Promiti?" Zambeste femeia iar baiatul chicoteste ridicandu-si amandoi degetele mici si facand juramantul.
"Promit" Sopteste baiatul. Numai avea voce de la atata plans si tipat dupa Felix, dar era fericit..fericit ca a intalnit persoana care i-a fost ca o mama.

Fericit ca numai era singur.

  No' pai..a inceput scoala, teme, teste, covid, profesori nebuni si asa mai departe.
  Nu stiu daca ar fi o idee buna sa mai continui cartea, postez foarte rar si capitolele mi se par din ce in ce mai naspa..