O ultimă dorință l Hyunlix l Discontinued

14.

Era cea mai urata zi din viata blondului. A vrut sa-l salveze dar nu a reusit..acum se uita la Hyunjin care era inconstient langa el cu o masca de oxigen si conectat la mai multe aparate. Lasandu-l dormind, blondul s-a dus sa vorbeasca cu doctorul dar cand sa se intoarca, starea baiatului se inrautatise brusc. Doctorii continuau sa spuna ca era doar o chestie de moment si ca isi va revenii. Asa si spera...
   "Bine ca nu i s-a intamplat ceva mai rau..acum doarme" Zice trist Chan.
   "Macar se odihneste" Satenului ii scapa un mic oftat si se uita pe geamul camerei.
    Au trecut cateva ore iar singurul ramas cu cel mic era blondul care avea de gand sa-i faca o mica surpriza ca sa-l inveseleasca atunci cand se va trezii. Pregatea tot felul de lucruri, de la diferite dulciuri dar care sa nu-i inrautateasca starea mai tare, pana la o multime de lucruri pentru copii cu care se va putea juca. Nu stia ce altceva sa faca dar si-a promis ca-l va baga atat de adanc in littlespace incat movaliul ar putea fi ca un copil de 2 ani. Pana acum intrase dar tot ramasese alarmat si incordat iar tocmai de asta nu s-a putut distra in adevaratul sens al cuvantului. Il va baga atat de adanc in littlespace incat cel mic nu va mai fi absolut deloc stresat.
   Dupa terminarea aranjamentelor, blondul se apuca sa citeasca o carte. Cel mic dormea deja de 3 ore dar nu-l ingrijora pe blond caci se odihnea. Singurul lucru ingrijorator era ca daca Hyunjin dormea atat de mult acum, la noapte probabil nu va mai avea somn. Baiatul isi deschise ochii si se ridica rezemandu-se de perete imediat fiind observat de blond.
   "Neata, frumos adormit" Glumeste sperand sa nu fie o atmosfera incordata.
   Tanarul se uita la el si schiteaza un zambet mic.
   "E cam tarziu ca sa fie dimineata, hyung" Zice incet si odata ce se obisnuieste si incepe sa analizeze incaperea. Dintr-o camera monotona, devenise una plina de fluturasi pe pereti care oricum pot fi luati si care vor fi bineinteles luati cand va fi externat, multe plusuri prin diferite colturi ale camerei, stelute la fel ca fluturasii care lumineaza noaptea. Arata frumos iar movaliul se uita fascinat.
   "Ce doamne iarta-ma ai facut cat timp dormeam?" Uitandu-se, intreaba socat dar si pe un ton amuzat.
   "Surpriza! Ti-am luat mai multe lucruri, jucarii, carti de povesti, carti de colorat, chiar si sticlute, de toate. Acum chiar ai cu ce sa te joci" Blondul il ia in brate pe cel mic si il pupa pe frunte.
   "Chiar nu trebuia..aveam destule lucruri" Nici nu stia cum sa-i multumeasca. Blondul facuse atatea lucruri pentru el iar simplul fapt ca inca face, il determina pe cel mic sa nu aibe habar cum sa-i multumeasca. Nimeni numai facuse atatea pentru el iar acum era recunoscator pentru "sacrificiile" blondului.
   Felix il sasaie usor amuzat.
   "Am vrut sa fac asta bine? Am de gand sa fac chiar mai multe." Blondul ia cartea de povesti, il intinde pe cel mic, il inveleste mai bine si incepe sa-i citeasca. Tanarul doar zambeste si asculta.
   Si asa si-au petrecut cei doi dupa amiaza. Blondul care i-a citit vreo 3 ore din carte timp in care cel mic asculta entuziasmat. Dupa asta s-au pus la runde de colorat iar mai apoi au inceput sa faca karaoke amandoi descoperind niste voci de ingeri.
   Acum iata-i, la o ora tarzie, unul in bratele celuilalt. Cel mic s-a jucat asa mult incat a epuizat iar acum statea cuminte la pieptul blondului uitandu-se la desene. In schimb, blondul statea cu laptopul langa el, muncind la diferite documente pentru spital. Chiar si daca si-a luat concediu, cand prindea astfel de momente mai muncea cate putin pentru ca atunci cand se va intoarce sa nu fie atat de ocupat incat sa-l neglijeze pe movaliu. Hyunjin dadea sa adoarma dar pana cand Felix nu era absolut sigur ca cel mic doarme nu avea de gand sa se culce.
  "Hyung, noi ce suntem?" Se auzii vocea celui mic
   "Ce vrei tu sa fim" Sopteste la urechea lui si il pupa pe frunte
Baiatul zambeste, numai era nevoie de cuvinte. Stiau amandoi ce anume erau deci de ce sa mai foloseasca cuvintele? Cei doi fac contact vizual iar Felix zambeste.
   "Voi fi aici mereu, Hyunjin. Te voi ajuta si te voi iubii neconditionat ok?" Hyunjin aproba incet schitand un mic zambet si el la randul sau.
   Barbatul isi muta privirea pe laptop, Hyunjin intorcandu-se la desenele sale. Blondul se gandea serios sa-si prelungeasca concediul, isi dorea sa stea cu cel mic si nici in ruptul capului nu-l va neglija. Hotarat, incepe sa-i scrie un mail npului sau sef stiind ca va putea sa-si ia acel concediu. Avea de gand sa stea cu Hyunjin mult si bine. Dupa ce trimite mailul incepe sa caute scoala la care se va inscrie cel din bratele sale. Blondul citeste mai multe articole despre ea si imediat incepe sa scrie mail-ul pentru inscrierea sa. Maine va fi externat iar pana la inceperea orelor pentru cel mic mai era o saptamana. Avea timp sa se acomodeze cu casa si noul stil de viata iar dupa va incepe orele de la scoala. Totul mergea bine...poate prea bine.

  Urma sa fie totul perfect
Oare asa va si ramane?

*capitol necorectat. Scuzati eventualele greseli gramaticale si asezarea in pagina. Cand ies de pe un capitol fara sa-l public, Wattpad imi sterge aliniatele automat :/*