O ultimă dorință l Hyunlix l Discontinued

8.

Nu au trecut decat 20 de minute ca blondul isi face aparitia in salonul baiatului avand cu el un bagajel care parea mai mult sau mai putin plin. Nu era aglomerat, Felix era singurul nebun care s-a trezit la 3 dimineata sa conduca. Barbatul aseaza bagajul langa patul baiatului si se a
pune pe scaunul de langa invelindu-l mai bine.
"Pari mai palid in realitate" Sopteste dandu-i parul din ochii si jucandu-se cu o suvita de par. Cum atmosfera devenea ciudata Hyunjin isi muta privirea din ochii lui pe un perete. Era o liniste incomfortabila.
"Iar tu pari mai scund in realitate" Facu o mica gluma pentru a distinge atmosfera si aude un mic sunet de protest de la cel mare.
"Hei! Nu eu sunt scund, tu esti anormal de inalt" Se straduieste sa para  suparat dar imediat chicoteste luandu-si mana din parul lui.
"N-am bagat niciun steroid. Promit!" Isi ridica mainile in semn de predare si amandoi incep sa rada.
"Esti de groaza, pustiule" Rosteste luand bagajul si scotand din el cateva paturi pufoase pe care le intinde pe corpul lui Hyunjin, mai apoi punand cele cu care era deja invelit pe micul fotoliu de langa pat.
"Tu cand zici ceva chiar faci" Hyunjin isi aminti rapid de "promisiunea" baiatului cum ca va veni cu niste paturi pufoase. Era fericit sa vada ca lui chiar ii pasa.
"Doar ma numesc Lee Felix, nu altcumva" Lasa bagajul inapoi langa pat gandindu-se ca nu-i momentul sa scoata si celalalte lucruri care sedeau bine mersii acolo.
"Acum, Hyunjin, fii sincer si spune-mi tot ce ai pe suflet. Sunt aici sa ascult tot si sa te ajut" Adopta o privire serioasa luandu-i mana intre a sa. Chiar isi dorea ca movaliul sa se deschida in fata lui, avea nevoie de asta daca isi dorea sa-l ajute.
Daca ii va spune va mai fi totul la fel? Probabil il va considera ciudat si va pleca ca toti ceilalti. Oricum era mai bine sa-l piarda..nu-l merita. Nu merita sa aiba pe cineva langa el. E facut sa fie singur, sau ma rog..cel putin asa gandea.
"E complicat." Se uita in jos incercand sa-si gaseasca cuvintele.
Blondul il strange de mana pentru a-i da curajul de care are nevoie.
"N-am avut o copilarie, familia mea a fost una groaznica, n-am avut o casa sau un camin exact. Toata viata m-am zbatut sa supravietuiesc in conditii anormale si ciudate" Incepe sa explice incercand sa-si tina lacrimile care amenintau sa cada. Blondul il ia in brate ascultand atent ce avea de zis.
Nu stia daca sa-i spuna totul, nu stia daca il va intelege. Dar ce avea de pierdut? Oricum urma sa moara.
   Simtea cum un nod i se pune in gat. Nimeni altcineva nu stia asta..blondul era primul care afla. Facea bine? Nu stia dar al dracului daca-i mai pasa. Era timpul sa se elibereze, era timpul sa se descarce.
Blondul se incrunta murind pe interior de nerabdare sa afle adevarul.
Hyunjin scapa un mic oftat.
"Chestia e ca..Jaehyun era tatal meu" Blondul isi mareste ochii surprins. Jaehyun avea un fiu?
"Dar cum..? Era atat de tanar" Afla lucruri anormal de groaznice, era in stare de soc. Ce naiba tocmai aflase?
"E o poveste lunga. Se pare ca obisnuia sa iasa prin cluburi si agata diferite femei cu care petrecea o noapte. Dintr-un accident, cica, una a ramas insarcinata..cand a aflat a vrut sa scape cat mai repede de ea. A fost ucisa dar cand a aflat ca eu deja ma nascusem a facut tot posibilul sa scape si de mine. I se ruina reputatia daca se aflau toate lucrurile groaznice pe care le face in spatele acelui zambet perfect.." Blondul asculta ceea ce spunea cel din bratele sale. Isi idolatriza seful iar acum afla toate astea.. Omul ala era un monstru..cel care ii era exemplu era defapt un monstru.
"Continua.." Sopteste deja nemaifiind surprins de nimic. Aflase prea multe, nu-l mai soca nimic. Cum naiba se putea intampla asa ceva? Gandurile barbatului deja il duceau la scenarii greu de imaginat.
Hyunjin trage aer in piept adancindu-si capul in bratele sale.
"Am stat la bunica pana la 12 ani. M-a crescut si m-a iubit. Totusi s-au intamplat lucruri pe care eu nu prea le-am inteles atunci" Glasul deja ii devenea unul stins. Parca fiecare moment i se derula in cap. Ultimele zile cu bunica sa, ultima zi in care a mai putut merge la scoala ca un copil normal. Hyunjin a trecut prin lucruri greu de suportat pentru cineva de varsta sa.
Blondul simtea tensiunea baiatului, stia ca ce urma sa auda erau lucruri nu prea frumoase.
"Totul s-a intamplat mult prea rapid si pur si simplu am ajuns sa ma trezesc cu o durere de cap si intr-o camera complet necunoscuta" Blondului deja ii devenea greu sa nu planga iar simtind lacrimile tanarului la pieptul lui nu ajuta.
"Deci el te-a luat?" Nu avea rost acea intrebare. Nu avea niciun rost. Dar numai stia ce sa zica altceva, numai stia cum sa-i aline acea durere.
Baiatul aproba incet.
"Totul s-a intamplat mult prea repede, am fost obligat sa indur o multime de lucruri, nu eram absolut deloc bine. Nu sunt bine." Deja plangea extrem de rau si abia mai putea sa vorbeasca din cauza sughiturilor.
Blondul era oripilat. Propiul copil..chiar daca nu a vrut de la inceput sa faca un copil, trebuia sa aibe grija de el sau macar sa-l duca la o familie care urma sa-l iubeasca. Propia ta creatie, sange din sangele tau..cum putea? Unde-i omenia? Unde-i sufletul din omul ala? Si-a distrus propiul copil..l-a adus in pragul sinuciderii. Din vina lui, Hyunjin putea fi nenorocit pe viata. Omul ala..defapt nu se putea numii om. Si cand se gandeste ce exemplu demn de urmat parea..cand se gandeste ca oamenii varsa lacrimi pentru o persoana care a nenorocit un copil. Oamenii spun intr-una ca a fost un om bun. Un om bun isi distrugea propiul copil? Nu! Un om bun avea grija de el chiar daca a fost un accident! Macar daca-l ducea la altcineva, dar nu. A ales sa-l distruga. Unde ii este vina? Nu el a vrut sa se nasca asa, nu el a vrut sa nimereasca in familia aia. Si-a pedepsit copilul pentru propria greseala iar acum e mort. Oh si cat isi doreste sa nu fi murit, sa fi putut dezvaluii totul si sa putrezeasca in inchisoare. A nenorocit o viata iar acum e mort..
"Hyunjin..nu esti singur, ma ai pe mine" Se balbaie din cauza lacrimilor strangandu-l in brate. Inima ii batea puternic iar sentimentul de ura fierbea in el. Ura acel om..il ura din tot sufletul sau.

Te voi salva

Oare am exagerat putin cu povestea? Sunt cam macabra in ultimul timp..