O ultimă dorință l Hyunlix l Discontinued

16.

Roscatul se tot plimba in jurul camerei sub privirile prietenilor sai.
   "Deci spui ca acel barbat a venit la voi in clasa spunand aproape aceleasi lucruri ca si tatal tau?" intreaba plictisit un saten care citea o carte.
   "Chanyeol, de unde stia barbatul ala? Daca urmeaza sa faca ceva in privinta tatei?" Nu-si dorea sa-si piarda tatal iar numai gandul asta il innebuneste.
  "Barbatul ala nu are de unde sa stie de tatal tau. Si chiar daca ar stii, nu tu ziceai ca numai ai incredere in el? Daca a contribuit la acele lucruri e clar ca merita sa putrezeasca in inchisoare" Intra pe usa un alt elev intrand brusc in conversatie.
  "Nu cred ca a facut acele lucruri..nu ar face asa ceva" Se opreste din mers apropiindu-se de noul elev.
   "Asa a gandit si acel copil dar hei, s-a intamplat"
   Roscatul il ia de guler avand o privire intunecata.
   "Ce stii defapt, Sehun?" Satenul rade scurt.
   "Stiu ca si tatal meu a fost ca al tau. Diferenta e ca stiu bine ce a facut si ce nu" Baiatul ii indeparteaza mana si se uita superior la roscat.
   "Atunci suntem de aceeasi parte?"
   "Baekhyun, nu stiu ce vrei sa faci tu dar eu cu siguranta il voi gasii pe pustiul ala" Privirea ii devine din una intunecata in una moale si inocenta. Doamne cat teatru poate juca copilul asta.
   "Ce ai de gand sa faci?" Roscatul se incrunta. Stia cel mai bine ce-i poate pielea celui din fata sa. Poate in fata celorlalti e un adevarat model dar doar el stie cata rautate ascunde satenul.
   "Il voi ajuta, voi cere iertare si ma voi asigura ca baiatul ala e bine" Chiar daca parea sincer, la cate lucruri rele a facut, nimeni nu-l mai credea.
   "Termina cu teatrul. Iti stiu prea bine adevarata fata sa stiu ca tu nu ai intentii bune"
   "Uite ce..daca iti fac mult rau pentru ca nu te suport e altceva. Nu am de gand sa-i fac rau. Nici nu sunt in stare pentru ca nu-s infractor si nici criminal"
   Baekhyun isi da ochii peste cap si se aseaza pe canapea gandindu-se serios la situatie.
   Ce sa faca? Era o situatie complicata dar ceva ii spunea sincer sa nu se bage si sa lase lucrurile in mana destinului. Dar tot avea dubii, nu-si putea scoate din cap lucrurile alea si incepuse sa creada ca tatal lui chiar e un adevarat monstru.

Movaliul sta la birou scriind untr-un caiet pana cand usa camerei este deschisa si intra Felix care il ia in brate.
   "Ce faci?" Insfarsit putea sta cu micutul, a terminat treaba si acum avea tot timpul din lume.
   "Scriu, desenez, cant, imi ocup timpul cu ce pot". Hyunjin este intr-adevar o persoana foarte creativa care poate inventa si cele mai traznite lucruri. Felix nu prea se obisnuise cu izbucnirile de creativitate a acestuia, intru cat baiatul avea deja doua sertare pline de caiete incepute si scrise cate trei-patru pagini fiecare. Tanarul ii placea enorm sa scrie si tot incepea caiete de care uita complet si le lasa mai mult de jumatate goale. Dar nu avea cum sa neaga, baiatul era adorabil oricum.
  "Auzi, ma gandeam sa iesim la o cafenea, sa mai petrecem timp impreuna" Felix isi strange usor bratele in jurul micutului si isi lasa capul pe umarul acestuia, jucandu-se cu un fir de par de-al lui.
   "Putem petrece timp impreuna si aici.." Hyunjin se indeparteaza si se intoarce spre birou zambind trist. Nu-i placea afara, prea multi oameni, prea multe locuri.
    "Atunci cum vrei, petrecem timp impreuna, aici". Blondul il ridica pe cel mic de pe scaun si se intinde in pat cu acesta in bratele sale. Incepe sa se joace cu parul lui si il mangaie pe spate usor. Movaliul isi pune capul in pieptul celui mare insipirandu-i mirosul de banane pe care il adora din toata inima.
    "Vrei sa facem fursecuri?" Blondul intreaba iar Hyunjin isi ridica capul privindu-l.
     "Avem cu ce?" Baiatul se foieste putin si blondul aproba.

   Si asa au ajuns cei doi sa manance niste fursecuri facute de ei privind un film la televizor.
    "Esti sigur ca sunt comestibile?" Cel mic priveste fursecul din mana sa iar privirea i se indreapta spre Felix care zambeste amuzat.
   "Sunt tari ca piatra" Cei doi chicotesc scurt iar Hyunjin isi lasa capul pe umarul blondului.
   "Suntem groaznici la gatit". Filmul ruleaza pe ecran desi cei doi nici macar nu ii dau prea multa atentie.

  Dupa-amiza celor doi a continuat cu o multime de chicoteli, imbratisari si zambete. Afara deja se intunecase iar cei doi sunt in sufragerie discutand.
   "Si, cum te-ai mai simtit in ultimele zile?" Felix intreaba, nu trebuia sa uite ca el inca era psihologul sau.
   "Pot spune ca am facut ceva progrese. Nu m-am mai gandit la moarte de 2 minute" Blondul ofteaza. Ura sa stie ca cel mic este asa. El zambeste, se distreaza si zice ca e bine doar ca cel mare sa nu se ingrijoreze. Asta e singurul lucru care il supara legat de baiat, nu-si arata defapt sentimentele si emotiile. Minte si zambeste doar ca sa nu para slab sau distrus.
   Nu putea stii ce simte baiatul defapt. Era complicat sa afle cu atat de putina comunicare sincera din partea acestuia, dar nu-i placea sa stie ca duce o lupta asa grea in interiorul sau. Da, s-a terminat cu toate lucrurile prin care a trecut, dar ii e frica de oameni..oamenii chiar sunt mai rai decat credea pana acum cativa ani.
   "Trebuie sa incepi sa-mi vorbesti sincer. Nu te pot ajuta daca continui sa minti cum ca esti bine". Hyunjin isi tine capul in pamant si ofteaza.
   "O minciuna frumoasa e mai buna decat un adevar oribil.."

    Capitolul asta nu este chiar ce mi-as fi dorit sa devina.
   Am avut covid si ceva probleme personale 🥲
   Nu stiu cat timp voi fi inactiva dar odata ce trece nebunia asta o sa revin cu capitole mai bune!  
   Necorectat, scuzati eventualele greseli gramaticale.

Acum realizez faptul ca aceasta carte e cam cringe..am inceput o de mai mult timp si am trecut printr-o criza existentiala care m-a facut sa realizez anumite chestii. Mi-am schimbat stilul de scris si putin si preferințele. Voiam sa va intreb (avand in vedere ca aceasta "lucrare" are mult mai multi "ochișori" decat credeam ca va avea) si sa va cer părerile voastre sincere. Eu nu stiu ce sa zic :/