O ultimă dorință l Hyunlix l Discontinued

4.

Cel din fata sa se facu mic uitandu-se pierdut intr-un punct fix. Felix isi ridica o spranceana confuz mangaindu-i spatele dar totusi fu surprins sa vada ca cel mic se smuceste intr-un mod agresiv si ii evita privirea.
"Cine esti si ce treaba ai cu seful spitalului?" Blondul isi unii sprancenele asteptand raspunsul ce parea sa numai vina.
Brusc Hyunjin isi duse mainile la cap scancind usor si incepand sa tremure violent. Se ghemuieste suspinand si se sprijinii cu mainile de pat . A inceput sa se agite foarte mult avand un atac de panica de toata frumusetea.
"Esti bine?" Felix incepu usor sa se panicheze dar fara sa mai poata spune ceva, movaliul lesina chiar in fata lui. Barbatul se repezii sa ia telefonul sunandu-si cel mai bun prieten care de astfel era si doctor. Stia ca poate chema asistentele spitalului dar stia si ca baiatul ar fi pe maini mult mai bune la prietenul sau. Era de incredere si te puteai baza pe el de fiecare data.
"Chan hyung, am nevoie de tine" Imediat ce-si daduse seama ca apelul a inceput, blondul spune nelasandu-si prietenul sa zica nici macar un cuvant.
"Felix-ah, s-a intamplat ceva?" Baiatul rosti de la celalalt capat al telefonului ridicandu-si spracenele confuz. Era o noutate sa primeasca un apel de la el, acesta deobicei obisnuieste sa mearga la apartamentul lui cand are nevoie de ajutor. Faptul ca l-a sunat era destul de ciudat.
"Vino la spitalul la care lucrez, e urgent" Blondul rosti cuvintele punand baiatul inconstient intr-o pozitie mai comfortabila.
Cu o miscare a capului nevazuta de cel mic, satenul inchide apelul isi ia cheile si pleaca grabit spre acel spital. Ceva se intamplase si cu siguranta nu era doar pasiunea mult prea mare a lui Minho fata de un alt coleg de munca. Cei 3 sunt prieteni buni iar Felix obisnuia sa-l cheme pe saten de fiecare data cand Minho avea nevoie sa voarbeasca cu cineva, baiatul ala era si este al naibii de indragostit.
Nu trec mai mult de 10 minute ca deja satenul intra in salonul unde erau Felix si Hyunjin cu o privire intrebatoare si cu o geanta de prim ajutor in mana.
"Hyung, ai ajuns mai repede decat ma asteptam" Blondul coboara din pat dand mana cu prietenul sau.
"Ai zis ca e urgent. Cine-i pustiul?" Privirea ii coboara pe cel inconstient din pat si isi aseaza trusa pe noptiera.
"E un pacient, nu stiu ce s-a intamplat dar a lesinat, te-am chemat sa-l ajuti"
Satenul se aseaza langa movaliu pe pat verificandu-i temperatura si muscandu-si buza inferioara cand vazu ca micutul are febra mare.
"Trebuie sa-l iau cu mine la spital ca sa-i facem niste analize. S-a intamplat ceva inainte sa lesine?"
"Nu ceva care i-ar putea cauza lesinul. A fost ranit la mana dar nu a pierdut prea mult sange iar rana deja e dezinfectata" Blondul se aseaza langa cei doi uitandu-se la cel mic.
"Oamenii nu lesina fara motiv..." Il priveste pe blond incruntandu-se si gandindu-se.
"Cred ca a avut un atac de panica." Soapta blondului a fost auzita imediat de satenul caruia i s-a aprins un beculet.
"Atunci presupun ca o sa fie externat mai rapid, caci la cum arata va avea nevoie de ajutor medical mai mult de o zi." Satenul se incrunta continuandu-si fraza in timp ce-i verifica pulsul. "Pulsul ii este normal. E un semn bun." Satenul isi apuca telefonul tastand ceva rapid.
Blondul se uita la cel mare confuz. Deci e de rau?
"Iti poti da seama ce are?" Felix il priveste serios dar si putin ingrijorat.
"Va trebuii sa-i fac niste teste mai amanuntite. E palid si are febra mare. E posibil sa fi racit sau sa fi luat vreun virus. E bine sa ne asiguram." Explica ducandu-si telefonul la ureche si cerand un echipaj. Le zile adresa spitalului iar apoi inchide apelul privindu-si prietenul care mai mult decat confuz.
"Mai pe limba mea te rog" Se incrunta si il priveste pe baiatul din pat pret de cateva secunde ca mai apoi sa-si mute privirea din nou spre amicul sau.
"Orice ar fi..nu pare ok"