jungkook a dus o viață fericită, până într-o zi.
avea o familie și prieteni. da, era sărac. locuia într-un sat mic și era greu să facă rost de apă, dar era fericit. fericit și liber.
până într-o zi, când soldații au năvălit de pe navele lor, înarmați cu pistoale. au dat buzna în sătuc și l-au golit de oameni. tatăl lui jungkook a încercat să lupte, dar fără rost, căci jungkook și fratele lui au fost prinși și duși pe vapor, de parcă nu erau ființe umane. în clipa aceea, jungkook nu se mai simțea om.
jungkook a început să se zvârcolească, încercând să iasă din strânsoarea bărbatului, dar o mână mare și grea i-a lovit obrazul, băiatul nemaifiind în stare să lupte.
"asta să vă-nvețe minte să vă comportați cum trebuie. tăceți și cooperați, sau vă vom ucide!"
lacrimi amare curgeau din ochii băiatului. a fost târât sub punte, iar fratele lui a fost dus în partea cealaltă a vaporului. jungkook a fost aruncat ca o cârpă și legat de un stâlp. apoi, bărbații au plecat râzând și blocând ușa, astfel încât nicio rază de soare să nu pătrundă în încăpere. jungkook plângea de dorul familiei sale, obrajii săi devenind roșii. într-un final, a adormit în propriile sale lacrimi, tristețea și suferința atacându-i sufletul.
următoarele două săptămâni au fost tirane pentru el. nu avea spațiu în care să se miște, iar corpul lui amorțise. mâncarea era groaznică, iar când refuza să mănânce era obligat să o înghită. o găleată era pe post de wc, în timp ce altă găleată era folosită pentru vomitat. cadavrele umpleau puntea, totul fiind sângeros și întunecat. jungkook era slăbit, nu mai simțise asta niciodată.
într-un final, trapa a fost deschisă, iar oamenii au putut să iasă pe puntea de jos, legați de lanțuri și abia reușind să-și miște picioarele. jungkook abia de putea să-și păstreze ochii deschiși, picioarele lui se simțeau ca doi bolovani, dar nu voia să-și riște viața. l-a urmat pe bărbatul care-l trăgea, privind cum cadavrele erau aruncate în ocean. se afla pe un țărm diferit, era departe de casă.
când picioarele lui jungkook au simțit iarba lumii noi, s-a simțit ușurat. poate că lucrurile vor fi mai roz decât și le-a închipuit, și poate că acest nou început îl va face să se simtă liber din nou.
a aruncat o privire în jurul său. erau o grămadă de vile, ceva ce nu mai văzuse înainte. naivitatea lui jungkook întrecea orice limită, căci credea că acolo va duce o viață mai bună.
"haideți odată! grăbiți-vă, nu avem toată ziua la dispoziție!" un bărbat intimidant a urlat, iar jungkook a fost împins lângă o masă. i-a fost pus un număr în zona gâtului, și i s-a ordonat să-și dea jos hainele înainte să fie dus înăuntru. jungkook s-a dezbrăcat confuz, simțind din nou teamă. după ce s-a șters cu o cârpă care i-a fost dată, jungkook a fost scos din încăpere și dus pe o scenă.
"stai nemișcat, băiete." a ordonat bărbatul, ieșind de pe scenă. jungkook stătea lângă alți doi tineri, care păreau puțin mai mici, dar la fel de speriați.
brusc, un băiat înalt cu părul negru s-a apropiat de el.
"ce zici de el, tată?" a spus bărbatul, spre un grup de trei indivizi. unul dintre ei era mult mai în vârstă, deci cu siguranță el era tatăl. mai era un tip puțin mai tânăr lângă el. un alt băiat s-a apropiat și el, părea mic și fragil, cu același păr negru și aceiași ochi negri ca cei trei. părea de aceeași vârstă cu jungkook.
"bună captură, hoseok." spune tatăl, adresându-i-se celui care m-a dus pe scenă. "cum te cheamă, băiete?"
jungook nu putea vorbi de frică, și nici nu era sigur dacă lui îi fusese pusă întrebarea. oricum, gestul nu i-a convenit tatălui, ceea ce l-a făcut să urce și el până la jungkook, ridicându-i nervos bărbia.
"tu să-mi răspunzi când vorbesc cu tine, înțeles?" urlă milimetric pe lângă urechea lui, ceea ce l-a făcut pe jungkook să tremure. "nu am de gând să mă repet, cum dracu te cheamă?"
"j-jungkook." a șoptit jungkook. tatăl a dat din cap, luându-și mâna de e el.
"luați-l pe ăsta de-aici. am hotărât. pare cel mai puternic dintre toți."
jungkook s-a pierdut când a auzit cuvântul luat. îl duceau undeva? poate că într-un loc frumos și pașnic. tatăl părea cald, restul îl speriau groaznic.
la scurt timp, cel numit hoseok a venit și i-a luat lui jungkook numărul de la gât.
"dă-mi palma, băiete." ordonă hoseok. jungkook a tresărit, ridicându-și palma dreaptă.
individul a scos o bucată de fier fierbinte, presând-o de palma lui jungkook. jungkook a țipat de durere, strângând din dinți și lăcrimând. bucata de fier îi pătrundea prin carne. odată ce a fost îndepărtat fierul fierbinte, jungkook s-a uitat în palmă și a văzut un K impregnat în piele, roșu ca focul. lacrimile îi curgeau șiroaie, durerea fiind inexplicabilă.
"mai taci odată, puștane, sau te va durea și mai tare." spune hoseok, făcându-l pe tată să zâmbească.
"așa e." a spus tatăl, apucând palma lui jungkook. "haide, băiete."
jungkook a fost dus într-un vagon, brațele lui fiind legate cu o sfoară groasă. s-a ghemuit tare, iar căruța a pornit, făcându-l pe jungkook să se întrebe cum va fi noua lui viață.
