DEFECT /Pauza

Vizita neasteptata!

O zi obișnuită este una in care afară  plouă, o zi ca oricare alta de altfel mereu in Londra sunt zile ploioase și monotone. Această vreme îl poate face și pe cel mai vesel om să se simtă  deprimat așa cum mă simt eu mai mereu in ultimul timp.

Mici picături de ploaie se lovesc de geam apoi se preling ușor la fel ca o lacrimă. Mă ridic de pe scaun și merg încet spre fereastră privind agitația  orașului, privesc cu ură tineri care se distrează de parca asta ar fi ultima zi din viața lor, așa trebuia să fiu și eu, însă viața te lovește atunci când te aștepți mai puțin.

Aveam 25 de ani atunci când a inceput această nebunie, abia terminasem facultatea, o facultate la care am fost obligat să merg de către familia mea. Părinți mei au deținut până atunci campania Aviva, o companie multinațională financiară din Marea Britanie care este unul dintre liderii la nivel mondial în domeniul asigurărilor  și pensiilor.

Compania activează în sectorul economiilor pe termen lung, administrare de fonduri și asigurări  generale și raportează vânzări la nivel global in valoarea de 41,5 miliarde de lire sterline având peste 33 de milioane de clienți in 16 țări. Afacere, care a intrat in posesia mea după termimarea facultăți, dar eu nu am fost niciodată  încântat de această idee, nu mă  simțeam pregătit să conduc o companie, eram prea tânăr.

Odată cu intrarea mea la conducerea companiei stilul meu de viață s-a schimbat radical, nu mai sunt acel tânăr iresponsabil care nu lua viața in serios și petrecea aproape in fiecare  seară alături de colegii de facultate sau cu cel mai bun prietenul al meu Mark, acum pot spune că am devenit un corporatist nenorocit.

Mark este singura persoană care mă înțelege, ne cunoaștem de când eram la grădiniță, am fost împreună la același  liceu apoi la aceeași facultate, este ca un frate pentru mine, eram foarte apropiați in timpul facultăți. 

Dar odată cu schimbarea această nu am mai petrecut timp împreună așa cum o făceam înainte, acum ne vedem mai  rar, iar atunci când nu ne întâlnim vorbim la telefon.

Acesta îmi povestește despre petrecerile la care a fost și toate tâmpeniile pe care le-a mai facut. Deși are 28 de ani încă se mai ține de prosti. Trebuie să recunosc că imi este dor de acele zile în care nu aveam griji, se pare că lucrurile acestea s-au schimbat fără ca eu să îmi dau seama .

Majoritatea persoanelor mă consideră ca fiind un om rau, impulsiv, egoist, obsedat de punctulalitate, perfecțiune și control, deși eu nu aș spune acelasi lucru despre mine, recunosc că îmi  place ca totul să fie bine calculat și pus la punct.

Plec de la fereastră privind ceasul care indică ora 18:50, încă zece minute și se incheie programul, încep să mă  pregătesc de plecare dar o bătaie in ușa mă întrerupe, mă conformez și intr-un final decid să îi răspund.

         — Intră, spun cu o voce dură.

Pe ușa intră asistenta mea, o fată in vârstă de 25 de ani pe nume Carina, este puțin timidă, dar își face treaba bine și asta este tot ce contează.
Aceasta intră in birou și mă privește atent, dar parcă nu are curaj să vorbească, mă apropii mai mult de ea și îi fac semn să spună ceva.

          — Domnule, am venit să vă intreb dacă pot să plec deoarece am terminat. Ve-ți avea lista cu ședințele la care trebuie să fiți prezent săptămâna viitoare. Spune ea având privirea spre fereastră in timp ce își frecă palmele între ele.

        — Desigur Carina, dar aș vrea să  îmi anulezi întâlnirea de luni dimineață, deoarece nu voi ajunge. Fata mă privește lung apoi aprobă și  iese repede din biroul meu.