DEFECT /Pauza

Trandafiri roși

Logan pov:

Sunetul unui telefon mă trezeste, întind mâna somnoros să i-au telefonul de pe noptieră dar în locul acestuia dau de ceva moale, pipăi corpul străin de lângă mine încercând să îmi dau seama ce este, îmi deschid ochii leneș și privesc în stânga mea. Ochii mei se măresc instant când observ că sunt în mașină, iar corpul străin de fapt îmi este foarte cunoscut. Darcy încă doarme cu capul pe umărul meu, părul fiindui peste față.
Găsesc telefonul care sună insistent, de vreo zece minute, văd că este Carina cea care mă sună și resping apelul, dau să pun telefonul iar pe bord dar acesta se aprinde iar, de data aceasta este un mesaj.

"Bună dimineața domnul, scuzați-mă că vă deranjez dar vreau sa știu dacă  ajungeți astăzi la birou ca să știu cum să fac programul"

Îmi venea să o înjur ca mă deranjează la ora asta, nervos că m-a trezit, mă uit la ceas, mă înec cu aer când vad că este ora 12:47 . Sar pe Darcy zgâlțâind-o tare ca să o trezesc, își deschide ochii repede și din senin mă trezesc cu o palma peste față și cu o Darcy nervoasă abia trezită din somnul ei de frumusețe.

 — Asta pentru ce dracu a fost? Intreb revoltat.

 — Da tu de ce mă zgaltai așa de dimineață?  

 — Este ora 12:50, spun verificând iar ceasul.
Fata ei se albeste ca varul de pe pereți  si se uită la mine cu gura căscată, îmi ia mâna și se uită la ceas ca să se asigure că nu fac vreo glumă deși fața mea nu arată că și cum aș fi făcut asta.

 — Pornește mașina, hai repede, am întârziat la dracu!

 — Calmeazăte, ok!

 —  Cum dracu să mă calmez? Drew o să mă omoare! Protestează ea nervoasă în  timp ce își caută telefon ca o nebună. Îl găsesc înaintea ei și il dau zâmbind, îmi aruncă o privire tăioasă și îl smulge din mâinile mele fără ca eu să am timp să reacționez.

— Telefonul este mort, a rămas fără  baterie.

 — Vom ajunge imediat, o să vorbesc eu cu Drew.
Incerc să o calmez dar ea nici nu mă ascultă.
Pornesc motorul și plec în trombă spre locul ei de muncă, la dracu suntem la douăzeci de kilometri de oraș! Dar nu ăștia douăzeci de kilometri sunt problema, mă rog doar ca orașul să nu fie aglomerat și să pot ajunge în cel mai scurt timp. Dar cu toate astea astea este si o parte bună— acum nu mai spune nimic despre cum conduc, ba chiar mă roagă să conduc mai repede așa că profit de ocazie.

—Poti sa treci pe la Amanda? Trebuie sa ma schimb.

—Desigur, cum doreste prințesa!

—Nu imi mai spune asa. Mi-o taie ea repede.

—O haide este doar un alint.

—Nu il mai folosi, spune-mi Darcy.

—Ok esti nervoasă, am înțeles!

Îmi aruncă o privire urâtă și decid să nu mai comentez, deși aș vrea sa o cicalesc putin, dar imi amintesc ca palma ei doare, iar eu am primit suficiente de la ea.
Dacă nu ar fi muncit astăzi, as fi dus-o la restaurantul de lângă lac, am fi luat acolo micul dejun si poate am fi iesit la o plimbare cu barca, dar lucruri nu se întâmplă niciodată cum vreau eu, cred ca sunt blestemat.
Si ca sa fie tabloul complet, coada din fata mea imi demonstrează încă o dată ca am ghinion, deja este ora 13: 20 iar Darcy se fataie pe locul ei nemaiavînd stare si o inteleg, a întârziat cam trei ore și la cum il stiu eu pe Drew o sa ii faca un scandal monstruos, dar spre norocul ei o sa vorbesc eu cu el.

—Nu mai trec pe acasă, deja sunt mult in întârziere.

—Esti sigură?

—Da, nu vreau sa mai pierd timpul, oricum Drew cred ca este rosu la față de nervi!