DEFECT /Pauza

De la incepul!

Nu știu de ce îmi doresc așa mult să merg in cafeneaua aia. Probabil pentru a bea o cafea sau să o vad pe ea? Aseara am incercat să o sun dar telefonul ei era inchis. Logici că il are inchis, dacă eu am fost un porc aseară, la dracu, nu trebuia să o las să plece așa. Ajung in fața cafenelei dar pur și simplu nu pot să opresc, așa ca trec cu viteză pe lângă aceasta, merg tot înainte până ajung la Mark.

Nu mai stau să bat la ușa și intru direct in casă, dezordinea pe care eram obișnuit să o văd pe hol nu mai există, aerul nu mai este insuportabil fiind inlocuit acum de un un miros mirific de levănțică. Ies afară și mă uit in curte cu gândul că poate am încurcat casa, dar nu, este chiar locuința lui, intru inapoi holbandu-mă la interiorul încăperi care acum este schimbat total, se pare că Lucy nu la schimbat doar pe Mark dar și întregul decor al casei, merg pe holul lung până ajung in living unde observ mobilierul biblioteci unde până acum erau așezate sticlele preferate cu alcool ale lui Mark, acum fiind inlocuite de cărții, canapeaua unde zăceau haine aruncate la întâmplare acum este liberă iar măsuță de sticlă din mijlocul livingului este mai curată ca niciodată, lipsind scrumierele pline de chiștoce și scrumul împrăștiat pe toată suprafața mesei. În locul scaunelor lipsite de gust acum sunt fotolii maroni din piele ce se asortează perfect cu mobilierul încăperi. Părăsesc livingulu și merg către bucătărie unde este exact aceași poveste, totul este schimbat radical. Stilul haotic și dezastruos in care a trăit Mark timp de vreo șase ani a fost total inlocuit de Lucy in mai puțin de o lună. Mă întreb oare cum a putut să facă asta, cum a reușit să facă asemenea transformări și acum nu mă refer doar la ce a făcut din casa lui dar și la Mark, parcă este alt om.

Privesc ceasul de la mână și văd că este ora 11:31 așa că deci să îmi fac o cafea până când se trezesc cei doi îndrăgostiți, oricum nu am alt ceva mai bun de făcut.

Termin cafeaua și îmi torn conținutul într-o cană, mă așez pe scaun și îmi aprind o țigară din care trag cu plăcere, fumul albicios și toxic ieșindu-mi leneș printre buze apoi se împrăștie in toată încăperea.

       — Logan! Țipă Mark speriat când mă vede.

       — Neața, spun și îi întind o cană de cafea, se uită la mine ca la mașini străine pentru un timp apoi ia cana din mână mea și se așează și el pe un scaun.

       — Ce e cu tine aici? Mă întreabă suspicios după ce își deschide telefonul pentru a privi ora.

       — Vroiam să îți fac o vizită, râd printre mustăți de el apoi trag din țigară, văd că ai făcut schimbări, spun in timp ce îmi plimb ochii prin bucătărie.

        — Iți place? Lucy a vrut să facă casa mai primitoare, dar hai să lăsăm  asta acum? Ce este cu tine aici?

     Ridic din umeri și îmi las capul pe spate, oftand tare. Nici eu nu știu ce fac aici, de ce am venit mai exact. In capul meu se învârt o mulțime de întrebări fără răspuns, ceea ce este enervant, deoarece atunci când găsesc  răspunsurile întrebările nu mai sunt aceleasi.

        — Nimic!

        — Logan, pe mine nu mă poți minți, spune-mi ce este in neregulă cu tine, își aprinde o țigară apoi mă fixează cu privirea, mai ales că tu nu pleci de la firmă la ora asta.

Dacă aș știi și eu ce este cu mine probabil i-aș spune, dar nici eu nu știu ce mi se întâmplă. Mă simt ca o marionetă controlată de un păpușar nenorocit.

       — Am avut o zi proastă la firmă, spun in timp ce scrumez țigara, ocolindui privirea suspicioasă ,aici nu mint cu nimic, ziua mea a fost oribilă, Jessica s-a ocupat de asta in cel mai frumos mod posibil, numai când îmi amintesc mă apucă nervi, îmi pare rău  că nu am aruncato de la etajul 33.