DEFECT /Pauza

Tu!

Logan pov:

Aștept de câteva minute bune să se deblocheze traficul, Londra pe cât este de mare este pe atât de aglomerată, iar atunci când te nimerești la orele de vârf cu circulație intensă poți fi sigur că trebuie să aștepți și să ai nervi de fier.

Aud telefonul cum vibrează pe bord și decid să il iau să vad cine mai este și de data aceasta, până acum am fost sunat de vreo cinci ori de tata și vreo douăzeci de apeluri de la Jessica, sincer să fiu nu înțeleg  ce dracu mai vrea după tot scandalul provocat din cauza ei. Deblochez telefonul și observ că este un mesaj de la Mark care mă întreabă dacă mai întarzi mult, vreau să îi răspund dar aud in spatele meu cum sunt claxonat, îmi ridic privirea din telefon și observ că șirul lung de mașini din fața mea a dispărut.

Arunc telefonul pe scaunul din stânga mea apoi imi continui drumul atent până in fața cafenelei.
Parchez mașina, opresc motorul și privesc spre cafenea, mai stau câteva minute în mașină doar pentru a îmi  pune câteva gânduri cap la cap apoi ies din mașină mergând spre intrarea în local.

Intru in cafeneaua micuță dar aranjată cu bun gust într-un stil rustic, de când  intri poti simți mirosul de cafea ce îți invadează nările, mesele sunt așezate  lângă fereaștri iar pe pereți maroni sunt atârnate cateva rame goale de tablouri.
Aceasta cafenea este locul potrivit unde poți să îți savurezi cafeaua liniștit și să citești o carte, îți oferă confortul necesar iar decorul îți dă o stare de incredere, mai pe scurt spun te binedispune.

Il caut cu privirea pe Mark și il zăresc la ultima masă din capătul cafenelei stă cu nasul in telefon fiind foarte concentrat la ceva anume. Normal că este atent in telefon, doar și-a făcut o iubită nu? Mă indrept spre el tiptil cu speranța de al speria dar acesta fix atunci când eram aproape de el își ridică ochii din ecranul telefonului, firar!

        — Hei Logan! Spune punânduși telefonul in buzunarul de la jachetă.
Nu îi răspund și mă așez pe scaun privind in gol.

        — Haide Logan, mai chemat aici doar ca să te uiți pe fereastră?

        — Scuze, doar că nu știu ce să zic!
Adevarul este că nu știu cu ce să incep sunt prea multe lucruri de spus.

        — Pai cu siguranță ai un motiv de mai chemat aici .

        — Sincer să fiu nici nu știu cu ce să incep.

         — Păi cu începutul cred, spune el pe un ton glumeț.

         — Ghici ce plan au avut părinți mei!

        — Să nu îmi spui ca au adus-o pe Jessica la tine in casă! Spune el privindu-ma atent.

        — Nu doar pe ea, întreaga ei familie.
Mark se abținu cu greu sa nu râdă și il inteleg, dacă ar fi fost el in aceași situație aș fi procedat la fel, poate chiar mai rău.

        — Ok. Dar nu văd unde este marea problemă. Adică ce putea merge rau, doar luați prânzul!

        — Va trebui să îți explic totul ca să înțelegi mai bine, dar hai mai întâi să ne luăm o cafea.

Mark aproba apoi îi face semn unei fete care era la bar să vină.
Fata se îndreaptă spre noi cu un zâmbet pe buze dar pot să jur că e unul fals, se vede după fața ei că este plictisită și scârbită dar nu o condamn, in fiecare zi are deaface cu foarte mulți oameni iar uni dinte ei sunt de-a dreptul nesimțit. Am avut șansa să vad o dată o scena scandaloasă aici, îmi  savuram cafeaua liniștit și deodată un client s-a ridicat de la masă începând să tipe că, ceaiul lui este prea fierbinte apoi sa certat cu tot personalul, dacă  eram eu propietarul acestei cafenele il dădeam in șuturi afară pe acel client problematic, dar Drew nu este genul acela de om, la el clientul are întotdeauna dreptate.