DEFECT /Pauza

Fără resentimente

Logan pov:

Ies din sala de ședință, cu mintea mult mai încărcată, timp de doua ore a trebuit să ascult doar propuneri de afaceri.
Cu mintea plină și o durere nenorocită de cap mă îndrept spre biroul meu. Sunt sătul până peste cap de firma asta, dacă aș putea i-a-și da foc, să ardă din temeli.
Acum că îmi amintesc peste două luni are loc Bursa de Valori, atunci pot cumpara noi acțiuni benefice companiei, care imi vor aduce profit.

Deschid ușa și intru in încăperea unde nervi mei sunt testați zilnic de persoane incapabile să facă lucrurile așa cum trebuie, pe birou meu sunt două dosare mari, care îmi dau dureri mai mari de cap doar de când le vad, imi trec mâinile peste fața și mă așez pe scaun deschizând primul dosar burdușit de documente ,încep să citesc atent, trebuie să verific dacă am toate actele necesare, acest dosar trebuie să fie depus la judecătorie ca mai apoi să m-i se ofere certificatul de înregistrare fiscală.

Aud câteva zgomote dar le ignor și mă gândesc că probabil sunt cei care fac curățenie, nu după mult timp gălăgia din spatele ușii devine insuportabilă, se aude de parcă țipă cineva ca disperatu. Imi ridic capul din hartiile mele iar când vreau să ies din birou, ușa se deschide brusc pe ea intrând Carina cu o mutră panicată, mă duc către ea și o privesc nervos.

       —  Ce dracu se întâmplă, țip din adâncul plămânilor, iar fața ei se crispează și dă un pas înapoi.

       —  Domnule, este o domnișoară care vă caută și este foarte nervoasă. I-am spus să aștepte să iau legătura cu dumneavoastră dar nu a vrut și am chemat paza. Ii fac semn să tacă deoarece vorbește prea mult.
Acum mă gândesc ce fată ar da buzna aici, îmi frec bărbia nervos apoi oftez zgomotos, Carina mă priveste tot cu acea față cu care a intrat mai devreme stând nemișcată in tocul uși.

       — Ce fată Carina?

       — Nu știu, nu am întrebat-o cum o cheama, ea doar sa năpustit asupra mea nervoasă spunând că trebuie să vorbească cu dumneavoastră.

       — Adu-o aici și când te întorci adu-mi și o pastilă fiindcă mă doare capul.

Carina iese ca un fulger din biroul meu trântind ușa in urma sa, deci după ce că îi spun că mă doare capul ea trântește ușa, uneori mă amuză fata asta, este mai sperioasă decât un iepure. Îmi trec mainile prin par și mă învârt în fața  biroului ca un câine in jurul cozi, așteptând să văd ce nebună a dat buzna aici. Acum dacă stau să mă gândesc mai bine, cine a lasat-o să intre. Cu siguranță azi trebuie să concediez pe cineva care desigur nu își face treaba.

Sper doar că acea nebună să nu fie cine cred eu că este. Îmi alung gândurile rele și mă așez inapoi pe scaun, mă întind după ceașca cu cafea care probabil acum sa răcit și sorb puțin câte puțin.
Câteva ciocănituri in ușa mă fac atent, bine măcar că de data asta bate la ușă și nu mai intră ca un uragan.

       — Intră!

Ușa se deschide ușor, iar eu mă ridic de pe scaun, când văd persoana care intră rămân trăsnit, iar nervi mei cresc, în spatele ei își face apariția și Carina care ținea în mână o cutie de pastile.

      — V-am adus pastilele, spune și pune cutia pe birou, iau două pastile și îi întind inapoi cutia.

       —  Carina poți pleca, spun cât de calm pot, aceasta aprobă și iese lasându-mă singur cu ea.

       — Ce naiba cauți aici, marâi nervos.

       —  Am venit să vorbim spune apropiindu-se de mine.