DEFECT /Pauza

Un dezastru!

Logan pov:

Mai este foarte puțin până la ora prânzului și va trebui să stau la masa aia nenorocită, îi urăsc atât de mult!
De ce? De ce au trebuit să vină la mine acasă? De ce nu i-am dat pe ușa afară de când au venit?
M-am mutat in afara orașului, aproape de pădure doar pentru a fi singur, să stau doar eu și cu mine in liniște dar se părea că nici aici nu scap de ei și dacă aș pleca pe lună ei tot ar găsi o cale să vină după mine și să imi facă viața un calvar.

Stau pe marginea patului cu mâinile în par și mă gandesc cum întotndeau mi-au controlat viața, mereu au ales pentru mine și mă urăsc pe mine pentru asta deoarece nu am putut să le țin piept!

Mă las pe spate și privesc tavanul încercând să nu mă mai gandesc la ce se poate intampla astăzi, sper ca totul să fie bine. In timp ce stau cu privirea ațintă in tavan, aud voci de jos, se pare ca au ajuns oameni pe care nu i-am suportat niciodată. Falsitatea lor este una de nedescris, sunt niște actori minunați, ce pot să spun, oameni aceștia pot să te mintă cu zâmbetul pe buze privindute fix in ochii.
Aud pași venind spre camera mea dar nu mă sinchisesc să mă ridic.

Ușa camerei se deschide iar pe ea intră mama bucuroasă din cale afară, o privesc cu dispreț timp de câteva secunde apoi mă ridic din pat.

       — Nu știi să bați?

       — Ooo! Imi pare rău! Am venit să te chem jos deoarece au venit soții Watterson, spune ea plină de fericire de zici că au venit niște regi!

       — Vin imediat, acum ieși din camera mea! Tonul voci fiindumi dur.

       — Ai grijă la vocabular Logan! Sunt mama ta!

       — Mamă doar in acte, acum dacă te rog, ieși dracu afară!

Mă privește urât apoi trânteste ușa de la camera mea apoi se apropie de mine.

       — Dacă nu aș fii fost eu cu tatăl tau ai fi ajuns un nimeni ai înțeles? Nu ești in stare de nimic, mai bine te abandonam!

Imi scuipă cuvintele in fața fără pic de milă apoi se întoarce pe vârfuri și părăsește camera!
Se pare că ai mei vor să jucăm dur, ei bine, așa vom face!
Mă îmbrac într-un costum albastru apoi imi aranjez puțin părul, teoretic sunt pregătit.

Cobor alene scările iar în mijlocul livingului observ masa aranjată in detaliu, de la fața de masă de culoare roșie până la aranjamentele florale așezate in mijloc, tacâmurile sunt poziționate cu grijă pe farfurii invelite in șervețele albe. Îmi mut privire și observ un băiat îmbrăcat într-o cămașă albă care are așezat un ancar alb pe mâna stângă stând drept ca lumânarea aproape de perete. Cine e ăsta și ce căuta in casa mea? Imi strâng pumni și merg repede spre el, il apuc de gulerul cămăși lovindul de peretele din spatele lui.

       — Cine ești și ce dracu cauți in casa mea?

Acesta se uită speriat la mine de parcă a vazut o fantomă iar tot ce reușește să zică sunt niște cuvinte de nedescifrat!

       — Aaa eeee eee mmm suu peen...

       — Ce dracu spui acolo?Vorbește cu cuvinte!

       — Eu sunt aici pentru a vă servi prânzul domnule, spune acesta repede.

       — Cine te-a chemat aici?

       — Do- ... Nu mai apuca să zică ceva că se aude vocea tatalui meu țipând la mine.

       — Logan! Ce dracu faci? Mă întreabă tata nervos.