DEFECT /Pauza

Ii urasc!

Logan pov:

O dimineață nu tocmai frumoasă, sincer să fiu, nici nu știu ce este mai rau, să te doara capul ingrozitor sau să  imi amitesc ca părinți mei s-au decis să  imi faca o vizită neașteptată pentru nu știu cât timp. Nu știu, nu mă pot decide între ele, dar cu siguranță niciuna dintre ele nu e ok.
Încerc să mă dau jos din pat dar o durere de cap cumplită mă ia și simt cum imi explodează capul.
Privesc ceasul de pe noptieră și observ că este destul de devreme, asta îmi mai trebuia acum, o dimineață in care voi servi cafeaua împreună cu ei, minunat ce pot să zic.

Merg încet spre baie, și simt cum se învarte casa cu mine, urasc senzația  asta, dar cu siguranță după un dus rece și o cafea tare voi fi mai bine, sper.

Intru in duș încrezator și dau drumul la apa rece, la primul contact cu apa rece nu știu ce dracu ma apucat dar am țipat exact ca o fetiță. Nu apuc să mă bucur de dușul meu că aud ușa de la camera mea deschizandu-se și pe cineva care strigă la mine.

       — Logan, fiule esti bine?

Când am auzit acea voce groasă mi-am dat seama că era tatăl meu, ce naiba vrea la ora șapte dimineața.

       — Aaaa? Da sunt bine! Spun repede apoi continui. Ce vrei?

       — Te-am auzit țipând și am venit să  vad ce se petrece.

Pe bune, dacă m-a auzit el, cu siguranță m-a auzit toată casa țipând ca o fetiță, bună treabă Logan.

       — E totul ok poti, poti să revi înapoi la ceea ce faceai.

Aud ușa cum s-a închis semn ca a plecat, acum nici chef de făcut dus nu mai am, trermin repede ce am inceput apoi ma îmbrac in ceva comod, un tricou și o pereche de pantaloni de trening puțin mai largi.

Mă uit puțin in oglindă și mă speri de propria mea față, arat îngrozitor, nu mai beau atat in viața mea, nici nu imi amintesc prea bine ce am făcut aseara sau cum am ajuns acasa.
Imi amintesc doar partea cand am sărutat-o pe fata accea caruia nu i-am retinut numele apoi nu mai știu ce am facut.

Plec din fata oglinzii pregătit oarecum psihic să cobor la parter, stiu că orice se poate întâmpla cand ei sunt aici.

Cobor scarile plictisit, ținandu-mă cu o mana de cap.
Intru in bucătărie și primul lucru pe care îl fac este să dau pe gât două  pahare cu apă rece pentru a mă  hidrata.

       — Buna dimineata, domnule! Spune Angela intrând în bucătărie cu un zâmbet pe față.

       — Buna dimineata Angela, răspund ,după care afișez un zâmbet.

Femeia asta este că o mamă pentru mine, este atat de grijulie și buna la suflet, ea face acum parte din familie.

       — Doriți o cafea?

       — Mulțumesc, dar îmi voi pune singur cafeaua azi!

       — Cum doriți domnule!

Când vreau să iau o ceașcă din dulap dar sunt lovit de cineva care a trecut cu viteză pe lângă mine. Mă uit să văd care este aceea persoană care e așa  grăbită la ora asta.
Imi întorc capul și il observ pe Bill cum stă cu un carnețel in mână și notează  ceva apoi căuta cu privirea anumite lucruri.
Decid să îl întrerupt din ceea ce face și  să il intreb unde arde așa tare deoarece este foarte agitat.

        — Bill! Ce faci? Il intreb calm.

        — Buna dimineața domnule, imi cer scuze nu v-am văzut! Se scuză acesta repede.