Părăsit de propriul destin

Capitolul 8

"- Ai auzit ce a făcut demonul?"

Întreabă una dintre tipele care au urcat înaintea mea în lift. În ultima vreme folosesc liftul angajaţilor pentru a ajunge la mine la birou chiar dacă sunt nevoit să urc un etaj pe scări.

"- Normal că am auzit. Şeful meu tună şi fulgeră de două zile încoace. Abia aşteaptă să se întoarcă domnul Rossi.

- Bătrânul nu cred că mai vine acum că şi-a luat nevastă aşa tânără pe care o plimbă prin toată lumea.

- Nici eu nu cred că se mai întoarce.

- Am încercat să o descos pe Sara dar tace ca un peşte. Zici că nici nu am fi prietene."

Dialogul se termină brusc în momentul în care uşile se deschid şi ele părăsesc liftul. Înţeleg că sunt persoane în firmă care îmi contestă decizia pe care am luat-o de a nu semna contractul acela şi mă întreb de ce domnul Rossi nu mi-a reproşat nimic până acum de vreme ce era considerat un contract atât de important.

Demon! Chiar nu puteau să-mi găsească altă poreclă?

- Bună dimineaţa! mă salută Sara când deschid uşa.

A început să se obişnuiască cu apariţia mea pe uşa de la scări şi nu pe cea a liftului. Astăzi pare a fi mai sigură pe ea şi observ că nici nu mai roşeşte atât de uşor atunci când o analizez cu privirea. Sper că a înţeles care este rolul ei în această firmă şi că, doar pentru simplul fapt că mă însoţeşte la masă nu înseamnă că vom avea şi alte relaţii în afară de cele strict profesionale.

- Bună, îi răspund cast intrând grăbit în birou. Accesez baza de date cu pozele tuturor angajaților și le caut pe cele două tipe din lift care au coborât la etajul 9. Leyla Stone și Clara Dean. Minunat. Tudor a făcut o treabă bună cu baza asta de date.

O anunț pe Sara să le cheme pe cele două tipe la mine în birou cât mai repede posibil. A rămas puțin surprinsă de cerința mea dar nu m-am străduit prea tare să-i explic pentru că oricum o să afle mai târziu motivul.

- Au sosit, vocea Sarei răsună în receptor. Intră împreună?

- Sigur. Nu am prea mult timp la dispoziție.

- Bună ziua, salută timid cele două și le invit să ia loc pe cele două fotolii aflate în faţa biroului meu.

- Domnișoara Leyla Stone și domnișoara Clara Dean? le întreb privindu-le pe fiecare în parte.

- Noi suntem, răspund aproape în același timp.

- Sunteți concediate.

- De ce? se revoltă Leyla.

- Pentru că pot.

Răspunsul meu a lăsat-o pentru câteva secunde fără aer.

- Nu aveți niciun drept să faceți asta. Domnul Rossi nu o să vă permită.

- Domnul Rossi este puțin ocupat să-și plimbe nevasta cea tânără prin lume.

Repet intenționat vorbele spuse de ea în lift pentru a-și da seama cu cine stă de vorbă. Le arăta ușa și fără să le privesc o apelez pe Sara și o chem la mine în birou. Nu vreau să le dau ocazia celor două să se răzbune în vreun fel pe ea. Sara intră pe ușă fix în momentul în care ele ieșeau bombănind ceva ce nu am înțeles. Am surprins privirea ei năucă atunci când i-am înmânat notificările pentru cele două concedieri și fără să comenteze ceva a părăsit biroul.

Sara mă priveşte uşor speriată atunci când observă cum analizez persoanele care se află aici pentru a lua masa. De când Tudor a construit baza de date cu pozele angajaţilor iar eu le vizualizez de fiecare dată când am puţin timp liber, am început să recunosc o mare parte dintre ei. Sper ca în curând să-i pot recunoaşte pe toţi atât după nume cât şi după funcţii.