Maya:
Din nou razele soarelui îmi invadează spațiul și mă trezesc dintr-un somn adânc. Mi-aș fi dorit să nu mă mai trezesc deloc, mi-aș fi dorit să dispar într-o altfel de poveste și să stau acolo pentru o eternitate..dar asta e povestea mea. Frumoasă sau nu, e o poveste care mă bântuie de ani grei.
Mă simt privită și deschid ochii leneșă. În fotoliul din stânga patului, stă călăul care mi-a devorat sufletul.
Se uită la mine cu o ușoară încruntare ,ridicându-se și apropiindu-se de ușă.
- Coborâm să luăm masa. Ai cinci minute.
M-am simțit amenințată doar de la câteva cuvinte nevinovate. Aveam impresia că micul dejun voi fi eu.
Se retrage, probabil, în sufragerie și mă lasă să mă pregătesc. Îi miros furia de la kilometri .
Cobor cu pași mărunți și il caut speriată cu privirea. Stă așezat în capul mesei și pare ca se gândește la ceva. În cele din urmă mă observă și îmi face semn spre scaunul de lângă el.
-Mănâncă!
-Știi...nu prea mi-e foame. Mănânc mai târziu.
Rostesc grăbită și mă ridic în picioare vrând să plec, dar după cum bănuiam, nu aveam să scap atât de ușor din ghearele leului. Îmi prinde încheietura mâinii și mă silește să stau jos .
-Maya ,nu-ți forța norocul.
Mârâie grav la urechea mea și mă strange mai tare de mână.
-Cred că mi s-a făcut foame. O sa mănânc puțin.
-Așa mă gândeam și eu ,zice Hans .
Îl privesc cu coada ochiului și observ ca s-a mai calmat. Las furculița în farfurie și îi spun cu o voce de copil nevinovat:
-Am mâncat, mulțumesc. Pot să plec?
-Nu!
-Nu?
-Nu! repetă el cu același ton
-De ce?
-Pentru că așa am eu chef. E bine?
Știi ceva?M-am răzgândit...Mergi în cameră și așteaptă-mă acolo...goală.
O spune cu un zâmbet triumfător și mândru de parcă ar fi făcut o faptă eroică.
-Ai înnebunit?
Râde ca un nebun și se lasă pe spate în scaunul său. Sunt ca o căprioară rănită și speriată care știe ca are să ii vină sfârșitul.
-Maya,de ce vrei să scoți ce-i mai rău din mine când eu te iubesc și tot ceea ce fac o fac din dragoste?de ce încerci să mă sfidezi întotdeauna? De ce ești o fetiță atât de rea,știind că neascultarea ta mă va face să fac rău?
Se uită la mine întrebător și îmi analizează fiecare gest, fiecare suflare.
Mă apropii de el și îl privesc de sus și îi răspund supărată pe el și pe viață:
- Iubirea ta mă obosește. Iubirea ta îmi face rău și nu mi-o doresc. Sunt sătulă de păcatele comise sub pretextul iubirii, Hans.
- Uneori viața îți dă ceva de care ai nevoie ,dar încă nu-ți dai seama cât de tare îți dorești acel lucru, iubito.
Acum du-te în cameră și așteaptă-mă acolo.
- Mi-e mila de tine. Vrei să-ți zic și de ce?
Întreb eu un pic inganfata.
-Nu,nu vreau!
Zâmbește Hans triumfător.
-O să-ți zic oricum . Mi-e milă de tine pentru că vrei să obții dragostea cu forța, pentru că nu te iubește nimeni, nu te vrea nimeni. Ești atât de singur și trist încât obții totul prin violență ,însă violența nu este decât arma lașilor.
Mi-e milă de tine pentru că ești un laș care încă nu a învățat că iubirea e despre altceva.
Se ridică furios de pe scaun și mă apucă de încheietura mâinii și mă trage sus în cameră .Mă aruncă în pat și închide ușa. Încep să mă panichez și devin agitată neștiind cum aș putea să mă salvez. Își descheie grăbit nasturii de la cămașă ,iar mai apoi o aruncă pe podeaua rece.
-Hans, îmi pare rău,nu vroiam să zic toate lucrurile alea.
Îl rog din priviri să se oprească și îmi simt câteva lacrimi mari pe față. Le șterg repede cu podul palmei,mă ridic cu viteza fulgerului și fug spre baie... Dar nu reușesc. Mă prinde de mijloc și mă imobilizeaza.
Mi-e frică. Nu l-am mai văzut niciodată așa și știu că de data asta nu mă mai salvează nimeni și nimic. Tremur sub atingerile sale violente și îi simt greutatea peste mine in pat. Încerc să mă zbat și țip, dar degeaba.
-Hans,te roog.
Însă îmi strânge mâinile mai tare deasupra capului și mă sărută apăsat pe gât.
-E prea târziu pentru regrete, iubito.
Își apasa buzele peste buzele mele,dar mă împotrivesc. Îl simt puțin mai relaxat de data asta și mai slăbește și strânsoarea. Acum mă sărută tandru și îmi mângâie ușor fața. Trece de la o stare la alta atât de ușor, dar măcar e mai calm ,iar frica mea se diminuează. Mă sărută și îi răspund. Îl urăsc însă se simte bine.E ceva nou pentru mine și vreau sa explorez aceste curiozități...dar doar de data aceasta.
E prima dată când mă sărută in acest fel și mă face să simt că plutesc. E atât de atent și mă atinge cu atâta grijă încât uit pentru un moment că mă ține împotriva voinței mele.
-Iubitule ,unde ești?
Se aude o voce pițigăiată de pe hol.
Ne despărțim din sărut și el mârâie supărat la urechea mea. Se ridică nervos, își ia cămașa pe el ,mă mai sărută odată scurt pe buze și rostește:
-Mă întorc imediat, iubirea mea.
Vreau să zic ceva ,însă ușa se deschide și pe ea întră fulgerator o fată cu părul blond și îmbrăcată ca o prostituată. Se apropie de Hans și îl sărută apăsat.
-De ce nu-mi răspunzi la telefon, pisoiaș?
Se unduiește ea într-un mod scârbos.
Mă ridic nervoasă și înainte să ies,îi zic:
-Nu știam că maică-ta și-a mutat bordelul la noi în casă, pisoiaș.
CITEȘTI
Încătușată
Romance-Maya, dacă nu mă asculți o să fie mult mai rău. Nu ai unde să fugi iubito, zise Hans cu o voce dură, aruncându-se într-un fotoliu din încăpere și rotind cheile de la ușă pe degetul arătător. -Te urăsc, șoptește fata cu lacrimi în ochi și cu scârbă...
