Maya:
Oare ce eram dispusă să mai ofer?Oare cât de mult din mine eram dispusă să cedez?oare ce mai rămânea de oferit?Răspunsul era:"TOTUL"...eram dispusă să ofer tot ce mi se cerea pentru siguranța celui care ne-a adus atâta lumină în viața noastră.El însuși era lumina.
O lacrimă mi se prelinge pe obraz când îmi amintesc clipa în care s-a născut. Era atât de mic încât îmi era frică sa nu-l rănesc fie și cu privirea. Din acea clipă ne-a devenit speranța, iubire, libertate. Nu conta că a fost conceput printr-un viol,ci conta că el avea sa ne schimbe viața în mai bine.
Mă uit la chipul lui și îmi amintesc de Sophia, se aseamănă atât de mult cu ea,e frumos asemeni ei și la fel de plin de viață.
Îmi șterg lacrimile cu palmele având intenția să lupt chiar și împotriva mea ca să-l știu lângă mama lui.
Îl mai privesc încă odată pe Anton, iar mai apoi îmi întorc privirea spre călău.
Îmi las palma să alunece pe pieptul său și șoptesc parcă dezamăgită de ceea ce am devenit:
-Aș putea să-ți ofer tot ceea ce ai putea să îmi iei cu atâta ușurință. Înțeleg si de ce nu ai făcut-o pana acum. Te hrănești cu durerea și umilința mea.
De aceea mă ofer pe mine în schimbul libertății lor.Te rog ,Hans. Nu-l priva pe Anton de atâtea lucruri frumoase pe care are să le descopere.
Nu știu dacă discursul meu a avut vre-un efect asupra lui,însă fața lui nu trăda nici-o emoție. Nu știu dacă ceea ce îi ofeream ii era de-ajuns,căci oricum îi aparțineam într-un fel...însă speram,pentru că știam ca el mă vroia cu totul și nu se mulțumea cu jumătăți de măsură.
Într-un final îl aud vorbind.
-Anton, să mergem.
Îi întinde o mână băiețelului și se îndepărtează amândoi. Îl văd pe Hans cum își întoarce capul în direcția mea cu un zâmbet în colțul gurii și zice cu voce tare:
-Frumoasă Maya, nu vrei să vezi soarele?Treci aici.
Îmi întinde cealaltă mână și râde la gestul meu disperat de a-i prinde din urmă. Își împreunează degetele cu ale mele, și îmi șoptește suav, prea aproapede mine:
-Ai o săptămână la dispoziție să mă convingi că ceea ce zici e adevărat. O săptămână și ei vor cunoaște viața din spatele acestor porți. Vreau să mă atingi fără să-ți fie teamă,vreau să mă săruți oricând mă privești în ochi și simți ca asta vreau.Vreau să mă iubești, Maya.
Își apropie încet buzele de buzele mele parcă lăsându-mi timp să mă retrag. Mă testa,și nu aveam de gând sa bat în retragere tocmai acum. În gândul meu era doar asta:"o săptămână ".
Închid ochii și îi simt buzele moi peste ale mele. Îmi pun palma pe gâtul lui și adâncesc sărutul.Îl simt zâmbind parcă mândru de reușita lui,se îndepărtează câțiva centimetri de fața mea,mă apucă de mână din nou și pornim spre ușa de la întrare.
Ajungem în curte și ne facem comozi în leagănul pe care l-am privit atâta timp doar de la geam .
Anton se joacă cu noul său prieten pe care l-a primit acum câteva minute, cățelul Max,iar eu am rămas chiar în capcana vânătorului.
Mă joc nervoasă cu degetele mâinilor și într-un final întreb:
-Unde e?
Știa ca vorbesc de Sophia,nici măcar nu trebuia să-i pronunț numele.
-Maya, ești fată deșteaptă și știi cum să obții informații de la mine,zâmbește cu subînțeles.
Înțelesesem aluzia așa că urma să fac primul pas spre salvarea lor. Dar cum trebuia sa încep?mi-am dat seama ca nu știam sa seduc un bărbat .Cu toate ca aveam 20 de ani,încă nu ajunsesem în această ipostază niciodată, căci fusesem ferită de lumea de afară.
-Haide,iubito.De ce mereu gândești așa mult?întreabă,observându-mi ezitarea.
Vreau doar puțină iubire de la tine.Cer prea mult?
-Iartă-ma,Hans,dar chiar de-aș vrea nu aș ști cum să o fac,spun rușinată.
Zâmbește înțelegător și sincer, apropiindu-si iarăși buzele de ale mele formând un sărut. Mă săruta tandru de parcă vroia să ma facă să înțeleg că el avea să ma învețe. Când ne despărțim din sărut, mă ia în brațe ținându-ma strâns la pieptul său și spune cu un glas plin de căldură:
-E bine. Sophia e bine.
Plângeam în interiorul meu pentru ea,pentru mine ,pentru Anton. Sufletul îl simțeam sfâșiat în mii de bucăți, iar inima îmi sângera încă după atâția ani. În toți anii existenței noastre, ne-am luptat cu viața și încă luptăm. Abandonul ne era încă impregnat în minte. Eram distruse emoțional și aveam nevoie de vindecare.
Viața îmi era distrusă, tocmai de aceea incercam s-o salvez pe cea a îngerului din fața mea.
După câteva ore de joacă, Anton obosise,așa că am întrat în casa"groazei" ,după cum îi ziceam eu.
Micuțul ocupase o cameră alăturată de camera mea.Se juca în liniște și urma să-și petreacă noaptea acolo. Aș fi preferat să doarmă cu mine însă Hans nu fu de-acord, așa că mă mulțumeam și cu atât, deocamdată.
Intru în camera mea și mă arunc în așternuturile albe.Aveam nevoie de un duș, așa că mă avânt spre baia imensă înainte să am o "surpriză" de 1,90 metri în fața mea. "Surpriza" e în birou, cel puțin așa mi-a zis ,și pot să mă relaxez în voie. Îmi arunc hainele pe jos , dar nu uit să încui și ușa băii. Mă bag sub jetul de apă fierbinte și las apa să mă liniștească de toate trăirile din ultima lună, de când s-a întors Hans și mi-a dat viața peste cap.
Gândurile îmi sunt întrerupte de o bătaie în ușă.
-Maya,iubito, de ce te-ai încuiat acolo, se aude Hans din spatele ei.
Ies repede și îmi șterg corpul cu un prosop pufos,îmi iau pe mine lenjeria neagră din dantelă, după care pijamaua subțire și ies din baie.
-Tu ai auzit vreodată de intimitate?îl întreb eu nervoasă.
-Am auzit de intimitate în doi.Vrei să-ți explic sau să-ți arăt, spune îmbrățișându-mă de la spate.
Zâmbește copilăros și își lasă capul pe umărul meu.
Înghit în sec și îi îndepărtez mâinile de pe mine.
-Sună interesant, însă mi-e somn.Noapte bună, zic și mă ascund repede sub cearceafuri.
Râde zgomotos și îl privesc cu coada ochiului cum întră în baie să facă un duș cu ușa deschisă.
-Pff,ce pervers, spun un pic mai tare decât aș fi vrut.
Îmi acopăr gura cu palmele și închid ochii în speranța că voi adormi repede
După 10 minune simt cum se lasă patul sub greutatea cuiva.Mă fac mai mică în așternuturi, însă sunt trasă în brațele lui mari.Il simt aproape dezbrăcat în spatele meu și îmi acopăr ochii cu mâinile cu toate ca nu vedeam nimic. Îi simt și buzele plimbându-se pe gâtul meu, iar apoi aud câteva șoapte la ureche.
-Mă gândeam să-ți arăt cât de pervers pot fi.Ce zici,dragoste?
CITEȘTI
Încătușată
Romance-Maya, dacă nu mă asculți o să fie mult mai rău. Nu ai unde să fugi iubito, zise Hans cu o voce dură, aruncându-se într-un fotoliu din încăpere și rotind cheile de la ușă pe degetul arătător. -Te urăsc, șoptește fata cu lacrimi în ochi și cu scârbă...
