Hans:
Am mers cu mașina până în centrul orașului și de acolo ne mai rămânea încă 15 minute de mers pe jos până la adresă. Urma să ne întâlnim cu un agent imobiliar ca să ne arate mai multe case din zonă. Am găsit o parcare liberă și am coborât în fața unui mall. O clădire pe care eu o văzusem de atâtea ori și mi se părea banală, iar pentru Maya părea întreg Universul la ce privire plină de uimire și bucurie avea pe față.
-Wow!
Exclamă ea.
Comentariile mele nu își mai aveau rostul așa că am hotărât să tac și sa o las sa analizele totul din jur.
Privea oamenii ca pe niște Dumnezei. Îi scana din toate părțile și aproape că ar fi mers să intre în vorbă cu ei,dacă nu aș fi oprit-o eu. Mergea pe stradă și le zâmbea tuturor trecătorilor . Atâta bunătate nu mai văzusem pana acum la nimeni altcineva și eram uimit că putea să existe un asemenea om. Naivitatea ei mă atrăgea al naibi de tare,iar inocența ei trezea in mine cele mai necurate gânduri.
-Hans ,uite,uite..acela e un tramvai, nu-i așa?
Sărea în sus și chițăia de fericire de zici că văzuse nu știu ce minune.
-Da,iubito. O să mergem împreună într-o zi și o să-l poți studia și din interior.
O îmbrățișez de la spate și ne legănam în sincron.
În următoarea oră am hrănit porumbeii, am alergat prin parcuri după pisici,ne-am uitat la oameni, am făcut o tură cu tramvaiul și am mâncat îngheață de la o tarabă. Am făcut lucruri pe care in mod normal nu le-as fi făcut ,dar care ,spre surprinderea mea,mi-au plăcut. Și poate pentru că au fost cu ea mi-au părut atât de speciale.
Într-un final am ajuns la adresă și ea încă mai avea energie. Eu eram secat de puteri. Oare unde încăpea atâta energie în suflețelul ăla mic? Abia aveam s-o descopăr.Am vizitat primele două case și ne-am oprit la a doua. După cum mă și așteptam, Mayei îi plăcea totul, așa că am ales repede . Zâmbetul iubitei mele imi încălzea sufletul,iar fericirea ei era fericirea mea. Cum aș putea să nu o iubesc când mă privește cu atâta bunătate?
Fericire. Ea era fericirea pură.
Drumul spre mașina a fost la fel de plin de energie, cu multe întrebări și analize. Frumoasei mele i se făcuse iarășipoftăde înghețată, așa că ne-am oprit la aceeași tarabă care a impresionat-o atât de mult și am mai stat și la coadă . Mi-a venit și mie rândul,am cumpărat ce voia prințesa, însă când m-am întors nu mai era nimeni în spatele meu. M-am panicat. Am rămas împietrit și nu știam de unde să încep să o caut. Eram furios pe ea dar și pe mine ,pentru că avusesem încredere în ea. Am cautat-o în jur de 20 de minute și credeam că-mi ies din minți cu fiecare clipă ce trecea. Întrebam oamenii pe stradă, alergam ca un nebun ,dar nimic. Până văd în depărtare un păr negru și frumos care a trecut de-ateatea ori prin palmele mele. Mă îndrept furios spre ea și o aud vorbind,aproape plângând, cu o femeie.
-...va rog,chiar am nevoie de ajutor. Mi-e frică și...
Și nu reușește să mai zică nimic că apar în spatele ei și o cuprind posesiv de la spate. Tresare.
- Totul e în regulă, doamnă. La revedere!
Îi spun și femeia își vede de drum.
-Hans!
Exclamă surprinsă Maya.
- Nu vreau să aud nimic.
Strig furios spre ea.
O apuc dur de mână și o trag spre mașina parcată in apropiere. O așez cu forța pe scaunul pasagerului, îi pun centura de siguranță să fiu sigur că nu scapă și urc furios la volan. Încerc să-mi calmez furia ca să nu o rănesc fără să vreau ,cu toate că aș avea toate motivele să-mi ies din fire.
-Hans?
O aud șoptind timidă, aproape ghemuita în colțul scaunului.
Închid ochii și strâng volanul cu toată forța, încât mi-e frică să nu-l rup.
-Maya,taci...doar taci.
-Dar..eu..
Încearcă să se justifice ,dar nu are timp căci lovesc atat de tare volanul mașinii încât ii piere curajul să mai vorbească.
O aud scâncind în dreapta mea, și ușor, ușor furia mea începe să dispară .Abia mă pot abține să nu opresc mașina și să-mi iau iubita în brațe, să îi fiu alinare și speranță, așa cum a devenit și ea pentru mine in tot acest timp. Cu toate astea,încerc să nu mă las amăgit de câteva lacrimi, căci mi-am dat seama ca femeia aceasta mă poate juca pe degete după cum vrea ea ,la cât de dependent am ajuns chiar si de respirația ei.
Pornesc mașina și mergem înapoi spre casă .Pe tot parcursul drumului m-am gândit doar la cât de fericita era azi și că zâmbetul de astăzi a fost cel mai sincer din câte văzusem până acum.Chipul îi radia și era atât de vie și colorată încât mi se părea contagioasă. Mă molipsea și pe mine de viață.
Ii mai arunc câte o privire pe furiș și îi observ buzele tremurânde care îi trădează orice emoție: teamă, nesiguranță, neliniște. Ah, aș da orice să i le pot gusta în acest moment. Mă prefac atent la drum,iar într-un final ajungem acasă. Ies din mașina fără a schița vre-o emoție și așteapt să ma urmeze in casă și ea. Mă privește cu frică, cred,și cu pași timizi o văd în spatele meu.
Ajunși în casă, suntem întâmpinați de pe canapea de Sophia, care pare că se distrează la maxim. Cu zâmbetul până la urechi râde la o comedie, cu o doză de bere în mână și cu un bol de floricele pe brațe. În jurul ei e un haos și o mizerie oribilă. Starea mea de nervozitate se amplifică mai mult la ceea ce-mi văd ochii. Maya vrea sa apropie de ea, dar nu o las. O i-au de braț și ,aprope, o târăsc după mine in cameră. Furia nu mă lasă să gândeasc limpede.
-Am avut încredere în tine,Maya. Mai aveam puțin și-mi ieșeam din minți când am văzut că nu te găsesc. Înțelegi?De ce trebuia să fugi și să strici totul? De ce?
Tip la ea și arunc cu paharul de apa de pe noptieră în perete. Tresare puternic la ieșirea mea violenta și se ascunde ,parcă, într-un colț al camerei. Închid ochii și încerc să-mi calmez aceste porniri, și mă îndrept spre ea. Cască ochii mari și ma privește terifiată. Îmi sprijin mâinile de perete și îi blochez orice șansă de scăpare. Îmi rezem fruntea de fruntea ei,iar cu palma îi șterg câteva lacrimi care năvălesc la vale.
-Shhh,gata ,iubito. Nu suport să te vad plângând.
E atât de speriată și aproape cedez în fața suspinelor ei.
Îi sărut fruntea și ma îndepărtez. Scot cheia din ușa de pe interior și vorbesc mai calm înainte să plec:
-Nu vreau să încerci să ieși din cameră. Oricum o voi încuia, deci orice încercare ar fi inutilă.
Încui ușa, bag cheia în buzunar și merg să rezolv cealaltă problemă din sufragerie.
CITEȘTI
Încătușată
Romance-Maya, dacă nu mă asculți o să fie mult mai rău. Nu ai unde să fugi iubito, zise Hans cu o voce dură, aruncându-se într-un fotoliu din încăpere și rotind cheile de la ușă pe degetul arătător. -Te urăsc, șoptește fata cu lacrimi în ochi și cu scârbă...
