Încătușată

Capitolul 15

Hans:

Ies ca o furtuna și merg direct în sufragerie . Trebuie să scap de pacostea de acolo și după voi avea o discuție cu Maya.

-Fă-ți bagajele Sophia. În 30 de minute vreau să fii gata.

Îi spun autoritar și închid televizorului dat la maxim.
Se ridică de pe canapea și vine lângă mine,prea aprope de mine. Își plimbă mâinile peste pieptul meu fără nici un pic de rușine și mă atinge peste tot de parcă îi aparțineam.  Îi prind violent încheieturile și îi vorbesc apăsat:

-Dacă ne-am tras-o de câteva ori,nu înseamnă că ești mai specială.  Fă-ți bagajele, Sophia. Acum!
Strig ultimele cuvinte ca să înțeleagă.
Oftează plictisită și se aruncă pe canapea luând în mână doza de bere.

- Dar ti-a plăcut, recunoaște. 
Strigă amuzată în urma mea în momentul în care mă îndrept spre bucătărie.
Îmi dau ochii peste cap și încep să-mi fac o cafea tare .Vine și ea și se așează pe un scaun.

-Haide,Hans...de ce nu vrei să recunoști că sunt mai pună la pat decât Maya?

Râde și îmi provoacă greață.

-Nu te compara cu ea. Nu-i ajungi nici la degetul mic. Datorită ei vei avea acum o casă numai a ta ,unde vei  putea să te destrăbălezi cât vrei  și când vrei.

Îmi pun cafeaua într-o ceașcă și încep să sorb din ea. Vocea acestei femei mă zgârie pe creier.

-Mi-ar fi plăcut să mai stau cu tine. Tu ai nevoie de o femeie adevărată, Hans.

Vorbește calm și rar cu zâmbetul pe buze.
Ma enervează la maxim .

- Și tu te consideri o femeie adevărată?

Pufnesc in râs și merg spre ea amuzat, o apuc de braț și o târăsc pe scări in camera ei. O trântesc pe pat și o a văd cum se face comodă rânjind la mine. Chiar crede că aș înșela-o pe Maya?

-Ce fel de soră ești tu?
O întreb revoltat.

- În primul rând sunt o femeie.  Ce fel de soră e ea că mi te-a luat?Tu ai fost întâi al meu și după al ei, așa că nu mă poți învinui pe mine,când ea mi-a furat fericirea.

Încep să râd puternic de toate prostiile pe care le spune fata asta. Încep să cred că si-a meritat soarta. Cel mai rău îmi pare pentru Anton că are o mamă denaturată și un tată care nici nu știe de propriul copil.Și îmi pare rău pentru Maya ,căci sufletul ei prea pur nu vede răutatea din oameni. 

-Ești patetică. Nu am fost niciodată al tău și știi asta. Ai fost doar încă o femeie în patul meu și atât. Și încearcă să profiți de șansa pe care ți-o dau și fii o mamă bună pentru Anton,dacă nu vrei să rămâi fără el. Maya ar fi mai mult decât fericită să avem grijă de el ca de copilul nostru.

Se enervează și sare ca arsă din pat.

- Mai bine îl dau la orfelinat,decât asta.

Mă înfurii atât de tare, încât o iau de gat cu o mână și o vad cum se zbate ca un pește pe uscat. O las să cadă pe jos și îi zic la ureche:

- Tu nu meriți să fii mamă.

Cobor înapoi în living și mă așez înfrânt pe canapea. După 5 minute , de dupa ușa de la intrare își face apariția un mic pui de om cu un cățel în brațe,uzi și plini de noroi amândoi. Apare și bona ,udă și ea din cap până în picioare  ,speriată de ceea ce urma să îi spun. Însă tac și îmi îndrept privirea spre Anton.

- Anton,băiete, pot să știu ce e cu voi?

Vine în fața mea și pune buza pe dos la fel cum o face Maya când e supărată. E adorabil.

-Unchiule, îmi pare rău, dar Max e de vină. El mi-a zis că vrea să facă băiță și eu doar am dat drumul la apă.

Se uită la micul blănos din brațele lui și murmură un "scuze, Max" ,iar mai  apoi mă privește și încep sa mă topesc.  Încep să zâmbesc ca un tâmpit și întind mâna spre el ciufulindu-i părul.

-Hai să mergem la Maya. Ea o să se ocupe de voi, îi zic micuțului.

Îi arunc o privire bonei și îi spun și ei ca poate să meargă să se schimbe și că mă ocup eu de Anton. E o femeie bună și cred ca e potrivită să aibă grija de copil, de aceea va avea grija de el și în noua lor casă. Nu am pic de încredere in Sophia.
Începem să urcăm scările și mă gândesc la scumpa mea Maya. Sigur va fi fericita când îl va vedea pe Anton. Cu toate că încă sunt furios că a profitat de încrederea mea și a fugit,,nu pot sta supărat pe ea ,nu pot sta departe de ea. Parcă picioarele mă poartă în brațele ei fără voia mea.
Ajungem la ușă și scot cheia din buzunar, deschizând-o.
Intru eu mai întâi ,și-mi văd iubita ghemuită în pat,iar când îl vede pe Anton în spatele meu ,își șterge repede câteva lacrimi și se ridică în picioare  fiind toată un zâmbet.
Se lasă în genunchi și îi apucă mânuțele îngrijorată,privindu-l din cap până-n picioare.

-Scumpule, ce-ai pățit?

Nu-i dau timp să mai zică ceva că răspund eu în locul lui cu un zâmbet în colțul gurii:

-Max e de vină.

Puștiul aprobă și îi fură repede un sărut pe obraz.  Acum nu mai pare tristă, însă când își întoarce ochii spre mine,îi dispare zâmbetul.

-Mergem să ne curățăm, bine?

Îi vorbește Maya atât de dulce, mângâindu-l.  Vreau și eu ,dar ceea ce primesc e indiferență...de parcă eu sunt vinovat că ea a fugit.

- Bine,răspunde într-un final copilul.

- Mergi cu Max in baie ,iar eu mă duc să îți aduc haine.Cred că mai sunt câteva la mine in dulap.

Îi zâmbește și îi arată cu mâna unde se află baia. Băiatul își ia micul prieten și aleargă acolo.
Maya merge spre dulap,scoate câteva hăinuțe mici și când se întoarce dă nas în nas cu mine.  Îmi pun mâinile pe de-o parte și de alta rezumându-mi palmele de perete  exact ca acum câteva ore. O scanez fără pic de rușine și o simt cum tremură,e  speriată. Îi este frică de mine ,asta e clar. Dar voi rezolva și asta imediat ce o voi duce pe Sophia departe de această casă. 
Își lasă capul în jos parcă înfrântă privându-mă de frumusețea ochilor ei. Îmi pun  atent degetele sub bărbia ei și o fac să mă privească din nou.

-Iubito ,nu-ți fie frică de mine. Nu vreau să-ți fac rău .

Îi iau mâna micuță și îi sărut palma prelung. Tresare.  O iau în brațe și o aud suspinând. Îi pun capul pe pieptul meu și îi mângâi spatele încet , fiindu-mi frică sa nu o strivesc. 

-Ești bipolar.
O aud murmurând încetișor de parcă îi este frică să nu rabufnesc.

-Sunt îndrăgostit, iubito. Atât.