Hans:
-Ce naiba?!
Exlam somnoros, dar și supărat pe cel care-mi tulbură somnul.
-Trezește-te ! Haide,Hans!
Frumoasa mea soție se învârte prin cameră ca un adevărat titirez. Deschide, închide uși, aruncă haine ,aleargă dintr-o parte într-alta de parcă venea sfârșitul lumii.
Imi deschid leneș ochii,și privesc ceasul de pe noptieră. Ora 6:23. Cad frânt înapoi pe pat și strâmb din nas.
-Iubito, dacă asta e pedeapsa că te-am obligat să te căsătorești cu mine,atunci divorțez.
Râd subtil și ma fac mai comod în patul matrimonial.
-Hans, n-am chef de glume. Ai zis că mergem să-i cumpărăm casă Sophiei, dar tu încă dormi.
-Mi-e somn. Nu vrei să mergem mâine?
Mă plâng ca un copil care nu vrea să meargă la școală .
Liniște. Pentru un moment am crezut că a renunțat și a plecat în la baie,dar pe zi ce trece mă surprinde tot mai mult. Îi simt mâinile calde pe spatele meu cum și le mișcă de jos în sus . Îmi atinge umărul cu buzele moi și tot corpul mi se încordează instant. Îmi depune câteva săruturi până ajunge la ureche și îmi șoptește cu un glas de înger:
-Te rog,Hans! Mergem?
M-am trezit din momentul în care a început să-și plimbe degetele pe mine,iar acum sunt mai treaz ca niciodată.
Mă întorc cu fața spre ea,ii iau mâinile ,i le pun pe pieptul meu și închid ochii. Începe să și le plimbe din nou și parcă nu mai am aer.
-Oriunde și oricând, iubito.
Rostesc parcă hibnotizat.
Zâmbește strengar și își înlătură repede mânuțele firave de pe trupul meu înfierbântat de pură dorință.
-Perfect!
Zice și își reia activitatea de mai devreme.
Mârâi simțindu-ma folosit și îmi fac drum spre baie.Am nevoie de un duș rece.Femeia asta mă lasă fără rațiune.
Imi las pașii să ma conducă spre duș ,și las apa să-mi răsfețe toți mușchii. Ies după 15 minute ,cu doar un prosop pe mine și mult mai relaxat decât acum ceva timp.Apa pare că a reușit să mă spele de griji și de numeroasele păcate ,cu excepția unuia. Maya.Ea e cel mai mare păcat al meu. Iubirea mea pentru ea e singurul păcat de care nu vreau sa fiu absolvit. Îmi iubesc păcatul și el m-ar iubi pe mine dacă m-ar putea privi în suflet. Dar va veni o zi in care îmi va iubi sufletul indiferent de culoarea lui.
Si stau în ușă băii ca un prost pierdut printre gânduri și zâmbesc ca un nebun fără să-mi dau seama .
-Ești bine, Hans?
Se aude vocea păcatului din viața mea. Și ce păcat sexy. Purta o pereche de pantaloni scurți din denim și o bluză albă cu un decolteu perfect,dar care mi se părea nepotrivit pentru o ieșire în oraș. Sunt sigur că o să atragă privirile multor bărbați și ăsta nu e motiv de bucurie pentru mine. Gelozia mă face să vreau să o încui in casă și să o am doar pentru mine. Adidașii de un alb imaculat completează ținuta simplă, dar totodată atât de seducătoare. Părul îl are lăsat pe spate într-un mod rebel ,iar genele lungi și le flutură prin fața mea și așteaptă o reacție de la mine.
-Mergem? Întreabă sfioasa.
-Da,imediat după ce ne îmbrăcăm.
Mă privește cu un zâmbet de copil inocent și șoptește moale:
-Ok. Atunci te aștept în living.
Vrea să iasă din cameră ,iar eu mă proptesc în fața ușii și îmi ridic o sprânceană in semn de nemulțumire.
-Păi și tu nu te îmbraci?
Își coboară privirea spre încălțări și pantalonii scurți, analizându-și ținuta, și spune amuzată:
-Hans, nu vezi ca sunt îmbrăcată deja?
O privesc încruntat și expir zgomotos.
-Iubito,nu am chef să pocnesc pe nimeni azi ,așa că schimba-te.
Îi fac cu ochiul și mă îndrept spre șifonier să-mi aleg și eu ceva lejer pentru lunga plimbare ce mă așteaptă. O privesc cu coada ochiului cum își mai analizează încă o dată ținuta, își pune în spate ghiozdănelul negru din piele și se duce spre ușa.
-Te aștept în sufragerie!
Iese și închide ușa după ea și pe mine mă lasă cu un car de nervi . Pun și eu pe mine niște haine la nimereala și ies după ea.
Mă vede coborând scările și sare fericită de pe canapea. Un singur zâmbet de-al ei e suficient să-mi însenineze ziua. Privirea ei mi-a înmuiat inima atât de tare încât am uitat că voiam s-o cert pentru că nu mă ascultă.
Oftez mai mult pentru mine simțindu-mă nedemn de ceea aveam în față.
Merg lângă ea ,îi iau mâna în mâna mea și cu cealaltă o mângâi pe obraz.
-Vei fi cuminte, da?
Aprobă din cap.
-Cu cuvinte, iubito. Vreau să cred că nu fac o greșeală având încredere în tine.
-Promit! Și nu o fac pentru tine ,să știi. Nici pentru mine.
Mă privește sfioasa în ochi și parcă șoptește ultimele cuvinte.
-Știu, Maya. Știu.
O sărut lung pe frunte și o iau de mână pornind la drum.
-Mi-aș dori să nu fiu aici.
Vorbește în timp ce ieșim în curte,privind totul din jurul nostru.
O strâng la piept și îi șoptesc peste buzele ei.
- Iar eu mi-aș dori să fiu exact unde sunt,iubito.
CITEȘTI
Încătușată
Romance-Maya, dacă nu mă asculți o să fie mult mai rău. Nu ai unde să fugi iubito, zise Hans cu o voce dură, aruncându-se într-un fotoliu din încăpere și rotind cheile de la ușă pe degetul arătător. -Te urăsc, șoptește fata cu lacrimi în ochi și cu scârbă...
