Încătușată

Capitolul 6

Maya:

Aveam doar 10 ani când viața mi-a oferit încă o lovitură pe care nu am conștientizat-o în acel moment.
La 5 ani devenisem un copil fără copilărie, abandonat la o vârstă fragedă chiar de propriul tată după moartea mamei ,iar 5 ani mai târziu fusesem adoptată și acolo aveam să întâlnesc adevăratul infern. Singura alinare pe care o aveam era unica mea soră care a avut aceeași soartă ca și a mea,poate chiar mai rea.
Îmi aduc aminte de mama. Atâta bunătate omenească nu aveam să mai cunosc vreodată, atâta frumusețe în sufletul și inima unui om,atâta iubire nepământească nu aveam să întâlnesc nici în două vieți. Mângâierile ei le simt și acum în fiecare seară.
Din păcate moartea nu întreabă pe cine si când ia. Și s-a dus.Cancerul a răpus-o.
Devenisem orfane de mamă.
Tata a suferit mult atunci. A început să-și înece durerea în alcool și a uitat că are copiii. Realitatea urâtă în care trăiam nu era decât începutul sfârșitului propriei familii.
Într-un final nu a mai rezistat și a renunțat la noi,la trista realitate și la viață.
Devenisem orfane de tată.
Dupa putin timp ne-am trezit într-un orfelinat care avea menirea să ne devină cămin, dar care ne-a devenit călău. Acolo am învățat să vorbesc când mi se cere și că bătaia e ruptă din rai,am învățat că sunt un nimeni și că viața oferă fiecăruia ce  merită.
Eram două copile bătute de soartă , însă asta ne-a apropiat mai mult.Nu ne despărțeam nici măcar în somn.Ne inghesuiam în acel pat micuț și tare doar ca să fim sigure că nu o să ne despartă cineva.
La 10 ani am fost cerute spre adopție.
Era singura dată când cineva ne vroia pe amândouă. Până atunci mai veniră familii pentru noi,dar care vroiau un singur copil. Multora le eră milă să ne despartă văzând conexiunea puternica dintre noi,și așa am mai trecut câțiva ani și noi eram tot acolo.
Când am auzit că e o doamnă care vrea să ne adopte pe amândouă, am crezut că Dumnezeu ne-a pus mâna în cap .Mai târziu aflasem că s-au plătit bani grei pentru noi și scopurile doamnei erau diferite de ceea ce crezusem inițial.
Ne-am trezit închise în turn. Până la 15 ani fiecare a stat închisă într-o cameră în care primea mâncare, apa și cele necesare,lumina o vedeam printre gratiile de la geam,lumea o cunoșteam de prin cărți și de la televizor .
Am fost încătușate fără a fi comis vre-un păcat.
Oare câte lovituri avea să ne mai ofere viața?
Și ne-a oferit încă una după puțin timp.
Sophia fusese abuzată. Sora mea fusese oferită unui bărbat contra unei sume enorme. Și atunci am înțeles că ăsta avea să fie rolul nostru în această casă.
Doamna Xonia,așa cum ne-a poruncit să îi spunem după ce am pășit în noua noastră casă, începea să-și atingă scopul.

Lucrul cel mai trist e că nu eram singurele fete care treceau prin asta.
Doamna era o adevărată "afacerista " care cumpăra fete micuțe, orfane și de pe urmă cărora făcea bani mulți când fetele deveneau sau cel puțin arătau majore.
Salvarea,dar și nenorocirea mea a venit după puțin timp. Fiul doamnei Xonia,mândria ei cea mare,proaspăt întors din America, avea să mă dețină după ce mai creșteam puțin. Așa mi s-a spus.
Am început să-l urăsc din ziua în care s-a întors, căci îmi pregăteam încă odată evadarea ,insă el m-a tras înapoi în acel infern fără scăpare.Aia a fost ziua în care ne-am cunoscut și în care el și-a marcat teritoriul.
Și am început să-l urăsc și mai mult,pentru că pe lângă toate astea,m-a pârât și am fost bătută fără milă ca de fiecare dată când încercam să scap.A mai stat un an de zile .
Mi-a spus că sunt prea mică și să-l aștept și să nu uit cui îi apartin.
Și a plecat. Într-un fel eram fericita, pentru că Xonia îi știa slăbiciunea pentru mine și ma ținea ca pe un bibelou, în același loc și fără sa fiu atinsa de nimeni.
Si așa au trecut câțiva ani și uite-ma aici, stând cu un cuțit în mână și amenințând-ul pe același bărbat...cu 5 ani mai mare decât mine și cu un corp cât doua de-ale mele,

Căci s-a întors. Așa cum promisese ,Hans s-a întors. De câteva luni îmi controleza viața mea și a celor pe care îi iubesc.

Simt o adrenalină în corp și de data asta nu o să ma mai oprească nimeni să-mi recapăt libertatea.
Plâng, dar în același timp stau dreaptă în fața lui de parcă sunt gata de luptă.
Începe să râdă puternic și nu-mi dau seama ce găsește amuzant în această situație nefirească.

-Încă nu-ți dai seama ce mare tâmpenie ai făcut ,Maya.

Acum tonul lui nu e calm și nici vesel.
Frica mi s-a instalat prea repede în corp,iar picioarele au început să mi se clatine. Îl văd cum încearcă sa vină spre mine.

-Nu te apropia, îi spun cu vocea tremurândă și cu cuțitul întins spre el.

..dar el continuă .
Se apropie cu pași mari ,iar privirea lui aruncă săgeți de furie. Dacă nu reușesc să scap acum ,atunci sigur ăsta mi-e sfârșitul.
Se întinde să-mi ia cuțitul și din neatenție îi fac o rană de toată frumusețea pe brațul drept.
Rămân șocată la ceea ce am putut să fac și scap cuțitul din mână. În toată viața mea nu am ucis nici măcar o muscă și acum ameninț și aproape omor pe cineva. Asta nu sunt eu. Sunt uimită și dezgustată de propria persoană . Încep să plâng zgomotos și cad la pământ. M-am luat în brațe si tremur de spaimă . Ăsta are să-mi fie sfârșitul.

Îi vad bocancii negri cum se apropie de mine și închid ochii legănându-mă dintr-o parte în alta cu picioarele strânse la piept.
Sunt într-o stare deplorabilă și nu-mi mai pasă de nimic.
Se pune pe vine în fața mea și vrea să-mi ridice bărbia cu degetele sale lungi. Tresar și mă dau mai în spate tărându-mă pe jos până ajung în perete.
Sunt atât de speriată, exact ca în prima zi în nenorocitul ăla de orfelinat.
Oftează puternic și de data asta se apropie mai hotărât, mă ia in brațe și mă pune în pat invelindu-mă cu o pătură .Nu m-a lăsat nici să ripostez.

-Să nu crezi că ai scăpat!
Îmi șoptește grav la ureche, îmi dă un sărut pe tâmplă și îi aud pașii cum se îndepărtează părăsind încăperea. Se-aude și cheia rasucindu-se în ușă și îmi dau seama că furtuna abia începe.

Plâng până rămân fără lacrimi ,iar într-un final las somnul să mă fure.
Mâine e o nouă zi,o nouă provocare. Mâine e durere,tristețe și ură.
Azi o sa uit de toate. Le las pe mâine.