Maya:
Pregătită?Pregătită pentru ce?Nu am mai primit răspunsul la această întrebare, dar sentimentul de frică era încă prezent în viața mea.
Oare ce avea de gând să-mi mai facă?
Au trecut 5 ore de când Hans a plecat și ma lăsat cu mii de întrebări în cap și cu o pereche de cătușe să-mi țină companie. M-am zbătut până la sânge,dar Hans avea dreptate, mi-am făcut mai mult rău singură.
Am obosit atât de tare să mă lupt încât îmi sângerează și sufletul, nu doar mâna. În aceste ore am meditat asupra întregii mele vieți și mi-am dat seama că clipele fericite in viața mea au fost puține și nu mi-am dat voie din orgoliu să mă bucur de puținele lucruri frumoase pe care mi le oferă viața. Poate că dacă îi ofer o șansă lui,îmi ofer o șansă si mie, și Sofiei si lui Anton. Poate că demonul care mă ține acum prizoniera o să mă ajute să cunosc puțin din bucuriile vieții. Și dacă nu? Atunci măcar nu o să-mi pară rău că am încercat. Și poate că Sofia va fi departe și-și va clădi fericirea pe nefericirea mea,iar asta o să ma facă fericită. Nu știu ce sa mai cred. Nu știu dacă fac bine sau rău, dar cred ca merită să încerc..pentru ei.
După încă câteva ore de vorba cu mine însămi, intră Hans cu o cutie mare și cu câteva pachete de cumpărături.
-Pregătită, iubito?Spune el cu un zâmbet larg.
- Să ce?intreb
- Să devii a mea pentru totdeauna.
Rostește cu glas tare și deschide cutia din care scoate o rochie albă de mireasă.
Rămân mută de uimire și încerc să-mi găsesc cuvintele.
-E o glumă ,nu? E ca să mă sperii pentru ce am făcut mai devreme. Am înțeles...vrei sa te joci cu mine,dar nu o să cad în jocul tău, Hans.
El se apropie și se așează pe pat lângă mine și mă scanează cu privirea. Îmi dă un fir de păr După ureche și îmi mângâie obrazul cu mișcări fine.
-Nu e nici-un joc ,dragoste. În curând vei deveni doamna Adams. Judecătorul sosește în curând.
Scoate un inel de logodnă din aur alb din buzunar, mi-l așează pe deget și îmi sărută mâna .
Scap câteva lacrimi pe obraji și încerc să-mi calmez bătăile puternice ale inimii.
-Hans,să vorbim, te rog.
Îl implor din priviri .
- Nu vreau să aud nimic, Maya. De câte ori vrei să-ți mai spun că nu poți scăpa de mine? Cum aș putea să te fac să înțelegi că nu ai cum să fugi?
-Dar nu vreu să fug de tine,Hans. Uite,nici măcar nu am reacționat violent sau nici măcar nu am zis nu, când mi-ai pus inelul pe deget. Eu sunt dispusă să mă schimb și să încerc să te accept, dar vreau să o facem pas cu pas,nu așa.
Vreau să mă apropii de el ,dar sare ca ars din pat ,iar cătușele mă împiedică să îl urmez.
-De data asta nu mă mai păcălești, Maya. Știu ce vrei să faci, dar renunță la orice plan stupid ai avea. M-ai prostit de atâtea ori și sunt destul de sigur că vrei să mă prostești din nou.
Zâmbește în colțul gurii și se învârte în pași lenți prin cameră.
-Mă doare, zic plângăcioasa și îmi îndrept privirea spre mâna încătușată.
Se apropie încruntat și în câteva secunde îmi lasă mâna liberă. Strâng din buze din cauza durerii și îi caut ochii cu privirea. Mă privește puțin trist și îmi spune:
-Uite ce ți-ai făcut, iubito. De ce niciodată nu poți sta potolită.
Îmi sărută mâna, iar mai apoi mi-o bandajeaza foarte atent.
Nu zic nimic în timpul ăsta, căci nu vreau să mă mai contrazic cu el,acum am nevoie să îl conving de altceva. Dar cum?Mi-am cam epuizat toate șansele.
-Hans?
-Da?
-Aș putea să refuz .Știi asta,nu?
-Știu, iubito, dar nu o s-o faci,
îmi răspunde atât de încrezut .
-Cum poți fi atât de sigur? Întreb.
- Pentru că după căsătorie, sora ta și Anton, vor locui aici pentru o perioadă.
- O perioadă?
-Da,iubito. Depinde de tine cât de lungă va fi perioada.
Îmi dă un pupic scurt pe buze și se aruncă in pat.
- Ai două ore să te pregătești!
-De ce vrei să mă forțezi să fac ceva ce nu-mi doresc?de ce vrei să rămâi același om fără suflet în ochii mei?de ce nu mă înveți să te iubesc, Hans?
Îmi las cuvintele să-mi scape ca o șoaptă și rămân în fața lui cu ochii înlăcrimați și plini de dezamăgire.
Vine lângă mine și îmi apucă mâinile ca mai apoi să mi le ducă spre buze și să depună sărutări calde.
-Petru că nu-mi dai de ales,Maya.
Știi că am mai încercat asta ,dar m-ai dezamăgit de fiecare dată.Cum aș putea să am încredere in tine. Dă-mi un motiv.
Închid ochii și-mi apropii buzele de buzele lui,atât de calde ,atât de dulci. Își pune mâna în părul meu adâncind sărutul iar cu cealaltă îmi înfășoară talia. Ne desprindem din sărut când nu mai avem aer și îi șoptesc prinzandul într-o îmbrățișare:
-Vreau să cunosc lumea ,iar tu mi-o poți arăta. Mi-ai spus că tu știi unde locuiește fericirea, și vreau să mă duci la usa ei.Aș vrea să învăț să mă bucur de lucrurile pe care tu mi le oferi ,dar care sunt străine pentru mine. Dar cel mai important lucru pentru mine știi care e...libertatea lor.
Îmi mângâie fiecare fir de păr, ochii,buzele, obrajii,chipul fiindu-i serios.
-Acceptă să te căsătorești cu mine și fă-mă să cred că pot avea încredere in tine. Din momentul în care vei deveni soția mea ei vor deveni familia mea,și cum aș putea să îi fac rău propriei familii?
Iubito, ar cunoaște și ei lumea ,nu doar tu.
-Accept!
Lacrimile îmi cad fără încetare, iar el mi le șterge și depune un sărut lung pe frunte.
Îl strâng în brațe încă plângând și vorbesc cu glasul stins:
-Ura mea pentru tine e încă aici.
-Știu, iubito...și iubirea mea la fel.
CITEȘTI
Încătușată
Romansa-Maya, dacă nu mă asculți o să fie mult mai rău. Nu ai unde să fugi iubito, zise Hans cu o voce dură, aruncându-se într-un fotoliu din încăpere și rotind cheile de la ușă pe degetul arătător. -Te urăsc, șoptește fata cu lacrimi în ochi și cu scârbă...
