Dragoste la prima pagină

Capitolul 34

CATHERINE

Îl privesc cum se plimbă printre rafturile lungi și înalte ale bibliotecii. Înainte de a așeza o carte pe raft o deschide, iar apoi îi răsfoiește paginile uzate. Își ridică sprâncenele în semn de uimire, atunci când ceva îi atrage atenția și se încruntă atunci când ceva nu îi place. Puloverul lui gri tricotat și pantalonii clasici, lasă impresia că face parte din altă epocă. Se încadrează perfect în această lume a literaturii, îmi pot închide ochii și să mi-l imaginez, în fața unei mese pline de hârtii, cu o pană în loc de pix și ținutele acelea de epocă. Părul lui deschis la culoare îi atârnă pe frunte, iar ochii lui căprui cercetează cu ardoare fiecare rând din acele cărți. Locul acesta de muncă îl face fericit, iar eu sunt fericită atunci când îl văd zâmbind. 

Stilul meu este atât de diferit, mă gândesc cum am fi percepuți din exterior. Blugii mei rupți sunt mereu prezenți, bluzele sau tricourile largi îmi oferă libertate în mișcare, iar dacă culoarea este neagră totul este perfect. Am poate prea multe brățări, dar știu că accesoriul meu preferat este lațul cu pana de chitară ce atârnă de gâtul meu. Am adoptat fostul lui gest de a o pune între buze, totul a fost inconștient, dar evident că a observat și mi-a spus acest lucru, făcându-mă și pe mine să realizez. Poate fizic nu ne potrivim, poate sunt prea scundă, sau stilul vestimentar, nu bate cu al lui, dar sufletește nu avem nici un fel de obstacol. A fost făcut pentru mine, cum eu am fost făcută pentru el. 

Mi-am petrecut toate „orele de pian" aici, cu el. Pare deja o rutină. Merg mereu la cafenea pentru a mă asigura că avem cele doua Frappe-uri de vanilie, iar apoi vin aici. Acest lucru este benefic și pentru mine. Citesc Gatsby acum, pentru că Erik a spus că îmi irosesc viața dacă nu îi dau o încercare cărții. Ce pot spune, avea dreptate Fitzgerald, a fost un geniu, iar epoca jazz-ului pare că a fost mult mai importantă decât mi-aș fi imaginat eu vreodată. Cu toate că mă simt mereu distrasă de Chris, știu că altfel nu ne putem petrece timpul împreună, iar eu tot ceea ce pot face cât timp el lucrează, este să stau și să îi urmăresc mișcările. 

Se blochează când primește câte o întrebare de la oricine, dar își revine repede și folosește o multitudine de argumente, pentru a oferi un răspuns cât mai complex. Majoritatea întrebărilor primite sunt despre cărți, așa că răspunsurile îi vin natural. Biblioteca este imensă și este destul de ușor să te rătăcești prin multitudinea de rafturi înalte. 

— Cathy, cum merge cartea? Vocea lui Erik mă scote din starea mea de visare.

Stilul lui rebel nu este departe de al meu. Hainele îi sunt largi și par aruncate pe el, dar arată foarte bine, își ține ghizdanul pe un singur umăr la fel ca și mine.

— Erik, hei, merge foarte bine, spun și ridic cartea, chiar îmi palce.

— Ți-am spus, continuă și îmi face cu ochiul. 

Se îndreaptă spre Chris și îl salută, după care se așează la o altă masă, unde două fete i se alătură. Le-am văzut de fiecare dată aici, Erik îmi face să semn să merg să stau acolo, dar mereu refuz, nu îmi palce să mă amestec în treburile lor, plus că una dintre cele două fete pare destul de răutăcioasă, sau cel puțin când se uită la mine. Părul ei blond arată foarte bine și chiar dacă nu vreau să recunosc este o fată frumoasă. Inspir puternic în momentul în care se ridică de la masă și se apropie de Christopher. Îi atinge ușor umărul și își flutură genele în fața lui. Vorbește, dar nu aud ce. Simt o nevoie urgentă de mă ridica de la masă și a merge acolo, vreau să fiu prezentă la conversație. El îi zâmbește, dar nu spune nimic, în schimb arată spre mine, corect, probabil este plictisitoare, oricum nu văd de ce trebuie să se bage în seamă cu el. Își întoarce privirea spre mine și aruncă parcă săgeți din ochii ei, care dacă nu mă înșel sunt albaștri. Pufnesc și încerc să stau liniștită, cu toate că simt o agitație imensă în tot corpul.  Ea se retrage lângă Erik și cealaltă fată, iar Chris se îndreaptă spre rafturile din spate, eu mă ridic și mă apropii de el.