Dragoste la prima pagină

Capitolul 3

CHRISTOPHER

Imediat ce am intrat în apartament m-am îndreptat spre frigider, iar Erik s-a așezat la masă.

— Nu am de gând să îți gătesc, îi spun glumind.

— Am mâncat deja, râde. La prânz când tu nu mă ascultai și scriai despre bucătăreasa cantinei, mă tachinează.

— Nu scriam despre ea, răspund, după ce am scos din frigider resturile de mâncare chinezească comandate seara trecută.

— Sigur, zice dând din cap. Ai lampion? Întreabă.

Lampion?

— Poftim? Pentru ce? Zic și mă așez în fața lui la masă.

— Ți-am spus că nu m-ai ascultat. Ieșim în seara asta.

— Asta știu, dar nu înțeleg de ce am nevoie de un lampion. Rând și îmi rotesc furculița în pastele reci.

— Pentru petrecerea din parcul de lângă campus. Toată facultatea vorbește despre asta de câteva zile, tu chiar trăiești în propria ta lume?

— Oh.. zic, am auzit ceva, dar nu ...

— Este petrecerea de deschidere a noului an sau ceva de genul, e un fel de tradiție pentru universitatea King's. Fiecare student o să vină cu un lampion și o să le lansăm toți împreună ca să avem noroc. Sau cel puțin asta susținea tipa de la cursul de literatură comparată. Trebuie să mergem, așa poate ne facem și noi mai mulți prieteni, râde, dar pare că vorbește serios.

Eu sunt o persoană destul de rezervată și de multe ori nu prea mă descurc în arta conversației. Erik, este total opusul meu, mai mult ca sigur este prieten cu toți colegii noștri.

— Ok, oftez eu. Dar de unde o să iau un lampion?

— Ți-am luat eu deja, te tachinam doar.

Îi mulțumesc după care Erik îmi explică că ne vom întâlni cu mai mulți colegi. Este convins că o să ne distrăm.

*

Priveam în jur și am rămas plăcut surprins de atmosferă. Întreg parcul era înconjurat de lampioane multicolore, iar în pomi se aflau boxe montate, din care răsuna muzica. Erau o mulțime de oameni, unii dintre ei dansau, iar alți stăteau așezați pe pături, sau fotoliile tip sac. O scenă destul de mică se afla în mijlocul parcului. Colegul meu îmi spune că o să cânte cineva mai târziu.

— Uite, zice Erik și îmi întinde un pahar roșu de plastic.

Eu îl priveam lung, iar el râde de mine.

— Nu o să te otrăvesc, este doar bere.

 Alcoolul nu este prietenul meu, dar un pahar nu o să îmi facă rău.

— În seara asta o să ne distram, zice el, după ce a terminat deja lichidul aflat în paharul lui. 

Oricine poate observa faptul că Erik este mereu plin de viață și cu chef de distracție, suntem atât de diferiți. Oricine ar vrea să își petreacă timpul cu el, însă cu mine nu prea cred, trebuie să recunosc sunt plictisitor -râd de propriile gânduri- mi-aș dori să fiu mai mult ca el, să fiu mai sociabil și mai deschis. Pare atât de relaxat, poate nu este coincidență că el este colegul meu de apartament.

Ne îndreptă spre niște oameni cu fețe cunoscute. Erau colegii noștri. Toți păreau la fel de pierduți ca și noi. Erik, i-a salutat, iar eu am făcut același lucru. 

— Deci așa arată fața ta, spune o fată blondă, iar eu nu știam dacă vorbea cu mine sau cu Erik.

— Ăă...