Dragoste la prima pagină

Capitolul 23

CHRISTOPHER

Durerea de cap pe care o resimt este apăsătoare. Sunt amețit, iar pentru câteva secunde nu știu unde mă aflu. În momentul în care deschid ochii pentru a elucida misterul locației, în ciuda draperiilor trase, lumina îmi afectează durerea. Nu știu dacă sunt fericit, sa dezamăgit pentru faptul că mă aflu acasă. Mă așez pe marginea patului și îmi las capul să îmi cadă în mâini. Încerc să mă trezesc, dar pare imposibil. Mă ridic și mă plimb prin cameră, după mă privesc în oglinda de pe perete. Părul meu este un dezastru, fața mea pare mai șifonată decât cearceaful meu și abia acum observ că nu port nimic în afară de lenjeria intimă. Hainele de noaptea trecută sunt aruncate pe jos. Ridic telefonul ce se află lângă ele, observ că orele dimineții au trecut de mult, dar numele lui Catherine prezent pe ecranul meu, mă face parcă să îmi revin instant.

„Îmi pare rău că nu am apucat să te salut la plecare..."

Toate amintirile de noaptea trecută încep să își facă loc în mintea mea...Catherine, care m-a fermecat cu totul, alcoolul...Erik...Erik și tipa aceea, dar nu îmi amintesc numele ei, Luke, o doamne Luke...

Îmi vine să mă încui în cameră, nu pot să cred că am avut o confruntare verbală cu cineva... Mama lui Catherine, doamna Ola, domnul Joshep, care a fost de față... Ok, toate aceste informații nu îmi fac bine în combinație cu durerea de cap. Nu știu dacă se cuvine să răspund acelui mesaj, mă uit la ora la care l-am primit, mă îngrijorez când ora 5 dimineața. Este cea prezentă. Sper că nu i-am creat probleme...

Arunc niște haine pe mine și mă gândesc de două ori înainte de a merge în bucătărie. Nu mă simt pregătit să vorbesc cu nimeni, iar Erik, cu siguranță are multe de zis, dar nu pot trece peste decât dacă confrunt întâmplările. Greața pe care o resimt, combinată cu durerea de cap, nu fac un amestec prea bun.  Mă așez pe cel mai apropiat scaun și încerc să elimin toate stările de disconfort.

— Arăți de parcă este prima dată când ai băut. Erik mă surprinde, iar eu doar murmur câteva cuvinte, pe care mai mult ca sigur nu le-a înțeles.

Am fost conștient de decizia pe care am luat-o noaptea trecută, în legătură cu alcoolul, dar gelozia mi-a umbrit judecată și iată-mă acum aici, într-o stare aproape la fel de proastă, dar din alte cauze.

— De ce m-ai lăsat să beau? Întreb într-un final, cu toate că nu era responsabilitatea lui.

— Ca să aud cum pui întrebarea asta, râde el și începe să pregătească micul dejun.

Ne cunoaștem de aproape trei luni și ne înțelegem destul de bine, în ciuda diferențelor noastre. Pe fața lui nu se vede nici măcar o urmă de oboseală și nu pare că se simte rău. El este clar obișnuit cu ritmul acesta de viață, dar eu nu.

— Am ajuns să îți fiu mamă, spune când îmi așează mâncarea în față.

Nu pot decât să îi mulțumesc, iar el îmi ridică degetul mijlociu. Un gest destul de clasic Erik. Știu că nu o face în adevăratul sens al cuvântului, doar îi place să râdă de mine.

Îmi povestește despre Jessica și cât de ciudați sunt oamenii bogați. Impresiile lui nu sunt diferite față de ale mele.

— Catherine e ok, comparativ cu bufonul ala cu care umbla pe acolo, sau mă rog comparativ cu oricare persoană prezentă. Toți au privirea aceea de parcă dețin totul și totul li se cuvine. Îți urez noroc cu ea.

— Nu știu ce să fac. Sunt confuz, iar tipul acela Luke, a avut destul de zis la adresa mea...

— Nu trebuie să lași genul ăla de oameni să îți controleze viața, dacă vrei fata mergi după ea, dar trebuie să faci ceva. Vă învârtiți în același cerc.